Friday, May 2, 2014

TOTUL INCEPE PRIN VISARE


Exact, prin visare, nu prin obiective si viziuni. Visarea este termenul corect. 

In ultimul an nu am mai putut sa-mi regasesc starea de gratie pe care am avut-o cand am scris cartea. Am avut in continuare realizari notabile (raportat la mine si ce mi-am dorit), insa acum un an era ceva in plus. Era o stare de plutire, de usurinta a ceea ce faceam, de entuziasm pur si dezinteresat.

Asa cum va povesteam si in articolul de ieri, datorita complicatiilor din sarcina a trebuit sa schimb viteza vietii. De luni am incetat sa mai merg la serviciu iar ieri dimineata s-a intamplat o minune. Cand am deschis ochii dimineata, in loc sa-mi spun: trebuie sa fac ..., am inceput sa visez  la o zi ideala alaturi de familia mea, dar mai ales impreuna cu mine.

Nu mi-am stabilit obiective, ci m-am uitat la un film frumos in care eram relaxata si incantata de viata si fericita sa fac acele activitati care, odata realizate, sa-mi dea un plus de stare de bine.

Mi-am amintit ca asa fusese si acum un an. Visasem ca voi scrie o carte frumoasa si din suflet si care avea rolul, nu de-a ma face milionara, ci de-a aduce speranta in sufletul cititorilor, speranta ca viata poate fi fericita doar daca alegem noi. 

Si mi-am dat seama ca in fuga mea dupa atingerea obiectivelor si aprecierea celor cu care lucram, uitasem sa fiu fericita. Si chiar daca imi indeplinisem ce-mi propusesem, timp pretios din viata mea a trecut fara ca eu sa mai fiu fericita. 

Mi-am reamintit ca visarea e cea mai puternica activitate pe care o poti face. Ea iti permite sa sapi adanc in interiorul tau si sa-ti gasesti filoanele de aur ingropate de stresul si cerintele zilnice.

Visarea iti da libertatea pe care sistemele in care traim ti-au furat-o si te ajuta sa-ti reamintesti cine esti cu adevarat. 

Asa ca in fiecare dimineata si in fiecare seara ma bucur de o portie zdravana de visare, fara sa ma mai tem ca nu-mi "voi atinge obiectivele", pentru ca visarea are voie sa ramana doar visare, insa de cele mai multe ori, o forta invizibila ma trage catre actiune, actiune pe care o fac acum cu viteza redusa, insa constanta, iar la sfarsitul zilei raman surprinsa de cate am reusit sa fac. Si asta pentru ca mi-am permis sa visez!


No comments:

Post a Comment

Astept parerea ta:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...