Sunday, February 8, 2015

NU TE MAI TORTURA, NU-L VEI SCHIMBA TU

În general scriu pe acest blog lucruri care să mă ajute în primul rând pe mine. E ca un jurnal pe care am ales să-l fac public și pentru cazul în care ar putea ajuta și pe altcineva. 

Așa că ce citești pe blog, nu e o serie de sfaturi, ci fiecare articol e o revelație personală. Sunt adevăruri pe care simt că mi le reamintesc fiind și eu, de multe ori, prinsă în iureșul existenței noastre, între muncă, familie și nevoile personale.

Articolul de astăzi e un pic diferit. E o revelație mai veche a mea și din fericire nu mai am nevoie s-o aplic în relația de cuplu în care sunt pentru că am un partener cu care mă potrivesc. 

Dar până să ajung la acest partener, am crezut și eu, ca multe femei minunate, curajoase și inconștiente, că forța mea interioară, că puritatea sentimentelor mele, vor înmuia inima oricărui bărbat cu care voi alege să fiu.

Ca multe dintre femei, mă impresionau bărbații galanți, cu cuvintele la ei (cacofonie intenționată ;)), care țineau cu sfințenie toate sărbătorile dragi nouă: Sfântul Vali, 8 Mărțișor, etc, șamd, și care știau să te facă să crezi că erai centrul existenței lor. Doar că nu era așa. De multe ori, existența lor era orbitată de mai multe domnițe decât planete în Sistemul Solar.

Am crezut, ca multe dintre noi, că pot schimba un om prin iubire. Și s-a mai întâmplat în istoria omenirii, dar atât de rar încât legile statisticii nici nu iau în calcul aceste cazuri.

Prin urmare, draga mea, dacă vrei un partener alături de care să fii fericită, ia-ți din start unul care răspunde cerințelor tale. 

Și privește-l fără pâcla poveștilor de dragoste care te-au impresionat din filme și literatură.

Nu-l mai îmbrăca tu repede în armură strălucitoare și nici nu te mai aștepta să-ți ghicească gândurile. 

Dă-ți timp să-l urmărești și să-l cunoști așa cum este.

 Și mai e un aspect: bărbații pe care-i avem în viața noastră ne oglindesc interiorul. 

Dacă ai un bărbat mincinos, înseamnă că tu te minți pe tine, dacă ai un bărbat care te înșală, înseamnă că tu-ți înșeli sufletul, dacă ai un bărbat care te agresează, înseamnă că tu ești agresivă în interiorul tău. 

Iar dacă tu-ți spui că nu există bărbați buni, alegerile tale te vor duce, inconștient, spre cei care să-ți confirme aceasta.

Ce să fac? Să-l părăsesc?  poate mă vei întreba.

Eu nu spun nimănui să termine o relație. Am văzut oameni buni care se comportau nebunește în relație pentru că oglindeau comportamentul nebunesc al partenerului sau partenerei.

Și mai cred că începutul schimbării în bine începe din interiorul nostru.

O relație sănătoasă se construiește între doi oameni cu simțul realității și cu frumusețe în suflet. 

Cred în echilibru, în potrivire, în autenticitate și în responsabilitatea unuia față de celălalt. 

Nu zice nimeni că e rău că vine cu un buchet de flori de Sf. Valentin, dar când acest buchet suplinește autenticitatea relației, eu cred că-i praf în ochi, pe care ni-l aruncăm noi singure și apoi strigăm că ne ustură.

Iar înainte de a intra într-o relație, e important să rezolvăm noi cu noi toți piticii de pe creier. 

Căci bărbatul din viața noastră, nu numai că nu ne va vindeca de aceștia, dar îi va dubla prin oglindire. 

În concluzie, cea mai mare amăgire a femeilor este, atunci când realizează că partenerul e departe de fanteziile cu care l-au îmbrăcat la începutul relației, e că el se va schimba. Dar eu ți-o voi spune, fără să mă tem prea mult că mă voi înșela, că nu-i așa.

Așa că fie îl accepți așa cum este și te concentrezi pe ce are de oferit, fie schimbi macazul. Însă orice vei decide, nu te mai tortura, bucură-te de viață! E important în viață să te ai pe tine de partea ta.

Și de multe ori, a accepta oamenii și lucrurile așa cum sunt, înseamnă începutul schimbării în bine.






Wednesday, February 4, 2015

ADEVĂRATA NOASTRĂ INTELIGENȚĂ



Ne irosim existența trăind prin intermediul minții. 

Credem că adevărata noastră inteligență izvorăște din creier, în timp ce expresiile pe care le folosim zilnic ne vorbesc despre o altă realitate. 

Cine suntem de fapt și ce existență putem duce vom afla doar folosind inima. 

Abia la 30 și ceva de ani am realizat că sunt cu adevărat deșteaptă dacă gândesc cu inima și nu cu mintea. 

Mintea este un calculator minunat al existenței noastre, dar ca orice calculator, este limitat de programele care rulează. 

În inimă, la propriu, este localizat sufletul nostru. 

Adică cine suntem noi. 

Picătura din inteligența care a creat Universul. 

Și când ne concentrăm pe acea energie, nu devenim mai vulnerabili și mai ușor de folosit, ci accesăm resursele pentru a crea lumea. 

Chiar acum citesc o carte scrisă de doctorul Paul Pearsall, The Heart's Code, carte pe care vi-o recomand și care vorbește despre noile descoperiri științifice pe această temă bazate pe studii întreprinse la Universitatea Princeton și pe cei care au trecut printr-un transplant de inimă. 

Aceste informații sunt tot pentru minte, însă puteți experimenta inteligența inimii, și deja o faceți în legătură cu lucrurile pe care le iubiți (nu care vă fac plăcere, e o diferență). 

Cum să accesezi această inteligență, cheia unei vieți fericite (tema mea preferată)? 

Trăind din inimă. 

Nu, nu veți sărăci, ci veți găsi resurse nebănuite, nu veți mai fi răniți, ci veți învăța să-i acceptați pe ceilalți așa cum sunt, nu veți mai simți nevoia să dovediți ceva, pentru că veți simți măreția care se află înăuntrul inimii voastre. 

Iar acestă inteligență magnifică, adevărata noastră inteligență, va începe să vindece răni, să clarifice situații, să atragă prosperitate și să conducă mintea, așa cum e de fapt normal. 

Vă doresc o viață plină de putere a inimii și de resursele care izvorăsc din ea!

Un articol foarte frumos pe această temă a fost scris și de prietena mea Cristina Tomescu

Sunday, February 1, 2015

TURIST ÎN ORAȘUL MEU: BACĂU

La sfârșitul anului trecut am participat la o acțiune a Asociației Mutatis Mutandis la sfârșitul căreia am primit de la Moș Crăciun un cadou aparte: un proiect de suflet, acela de a fi turist în orașul meu. 

Ideea este că e greu de spus care e orașul meu, întrucât am copilărit în Slănic-Moldova, m-am mutat apoi la Iași unde am făcut liceul și am venit la facultate în Bacău, unde m-am și stabilit. Aici a fost inima mea, se pare.

Am așteptat să crească puțin temperaturile de afară și am decis să încep cu Bacăul. Ieri Sofia a vorbit acolo sus, unde ea are încă linie directă, și a comandat puțin soare și am primit, însă a cam bătut vânticelul, așa că ne-a mai limitat preumblarea.



Am postat pe FB ora de începere, 12, în fața Observatorului Astronomic și mi s-au alăturat Ioana și Etta. 



Am aflat, la fața locului că Observatorul este în renovare, ceea ce m-a bucurat foarte tare, e un semn că orașul meu drag se înnoiește, și am plecat către Muzeul de Științe ale Naturii.



Ce este interesant este că am observat case vechi, am simțit o energie aparte, și în ciuda faptului că nu erau foarte mulți oameni afară, am simțit că orașul acesta pulsează de viață. Mai mult decât alte localități prin care am fost, în Italia sau Anglia, de unde parcă oamenii au fugit.

Mi-am propus să fiu cât mai prezentă și am observat multe minuni, și am realizat că mai am multe de descoperit. Așa că vor mai fi excursii. 



Nu vă spun ce am văzut, pentru că în mod sigur erau oglindiri ale mele, nu vă spun ce am simțit, pentru că harta mea senzorială e subiectivă, însă vă promit că dacă veți fi atenți când vă plimbați prin orașul vostru, oricare ar fi acela, veți descoperi comori. 

Eu am găsit chiar o perluță roz.


Iar un muzeu sau o casă memorială sunt doar pretexte pentru a ne regăsi comorile ascunse chiar în interiorul nostru.

Iar dacă ne dorim ceva diferit, să ne amintim că realitatea începe de la noi. Prin gând și acțiune. 

O duminică binecuvântată plină de redescoperiri!


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...