Eu las cu greu pe cineva sa-mi intre in suflet. Trebuie sa treaca mult timp pana sa-i las portile deschise. O vreme m-am simtit vinovata ca sunt asa si ca-i ranesc pe cei care vor sa se apropie de mine.
In ultima vreme ii citesc lui Mihaita cartea Micul print si am ajuns la episodul in care acesta se intalneste cu vulpea.
Impartasesc cu voi un fragment pentru ca, grabiti cum suntem, am uitat sa avem rabdarea si delicatetea necesare sa intram in sufletele oamenilor.
"Vulpea tacu si il privi multa vreme pe micul print.
-Te rog...imblanzeste-ma! spuse ea.
-As vrea, raspunse micul print, dar nu prea am timp. Am prieteni de descoperit si multe lucruri de cunoscut.
-Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma!
-Ce trebuie sa fac? zise micul print.
-Trebuie sa ai multa rabdare, raspunse vulpea. Te vei aseza la inceput ceva mai departe de mine, asa, in iarba. Ma voi uita la tine cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Limbajul e sursa de neintelegeri. Dar, in fiecare zi, te vei putea aseza un pic mai aproape..."
Antoine de Saint Exupery-Micul print, Editura Rao
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: