15 DORINȚE PENTRU NOUL AN

Dragă 2015, iată ce îmi doresc:

1. Să mă bucur de orice activitate, de fiecare provocare, de fiecare realizare.

2. Să am curajul să visez.

3. Să am curajul să-mi urmez visele.

4. Să iubesc oamenii așa cum sunt, iar dacă nu pot să-i iubesc, să-i accept așa cum sunt.

5. Să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, și să le schimb pe acelea care țin de mine.

6. Să-mi permit să fiu eu însămi.

7. Să las abundența și starea de bine să se manifeste în viața mea.

8. Să le ofer celor din jurul meu mai multă iubire și îmbrățișări și mai puține sfaturi.

9. Să fiu cât mai prezentă în viața mea.

10. Să cultiv obiceiuri bune.

11. Să fac tot ce fac cu naturalețe și fără sforțare.

12. Să mă concentrez asupra soluțiilor.

13. Să las rănile sufletești și trupești să se vindece.

14. Să primesc cu iubire ce au cei din jur să-mi ofere.

15. Să ofer ce am de oferit cu iubire și fără să aștept ceva în schimb.

Vă doresc un An 2015 plin de împliniri, zâmbete, stare de conștiință, abundență, succes, oameni dragi, și orice mai aveți voi nevoie!

La Mulți Ani!

10 CONCLUZII PENTRU ANUL 2014

Azi este ziua în care mă uit în urmă și privesc la ce mi-a adus anul 2014. Un an plin de provocări, de fericire, de miracole. 
 

1. Sunt recunoscătoare că sunt în viață. 

Și că Sofia a venit pe lume. Chiar dacă anul trecut pe vremea aceasta nu i se dădeau prea multe șanse. Dacă ai credință, miracole se întâmplă.


2. Cele mai mari realizări le-am făcut fără efort și prin a fi prezentă în viața mea.  

De fiecare dată m-am străduit, forțat, împins...mi-am produs răni sufletești. Există și alte căi decât sforțarea, una este prin puterea conștiinței. Când am fost prezentă în viața mea, am găsit resurse nebănuite.

3. De câte ori m-am apărat, am rănit. 

De mică, de când mi-a murit mama, eu am niște tipare de apărare foarte puternice. Însă acestea de multe ori m-au ținut departe de viață, m-au izolat de oameni. 

Conștiința m-a învățat să nu mai generalizez atât de mult. Dacă o persoană îmi face rău, o scot de pe harta existenței mele, și chiar am remarcat că nu mă mai întâlnesc cu acele persoane decât extrem de rar, și adesea, în timp, energia negativă apărută se topește. 

Nu mai simt nevoia de răzbunare, de a pune oamenii la punct. Îi las în plata Celui de sus și-mi văd de viața mea frumoasă.

4. Egoul îi fură realizările sufletului. 

Aceasta a fost lecția anului pentru mine. Când faci ceva minunat, rareori ești singur. Când reduci ce ai realizat la nivelul egoului, începi să pierzi. 

Recunoștința e ce atrage succesul, fericirea și abundența. Egoul le îndepărtează.

5. Viața nu e o luptă, noi o transformăm în asta prin cum alegem să reacționăm. 

Viața e o călătorie minunată. Am învățat să accept oamenii și lucrurile așa cum sunt și să acționez acolo unde pot și e nevoie de mine. 

Astfel pot simți energia oamenilor și lucrurilor și acționez ținând cont de ea.

6. Avem nevoie de îmbrățișări și de iubire. 

Anul acesta am învățat să îmbrățișez. Din toată inima. Fără a mă mai teme să-mi deschid sufletul. Soțul mă poreclește sectanta. Dar vine imediat să-l îmbrățișez. 

Mi-am permis să simt iubirea care mă înconjoară. Și ea s-a revărsat în viața mea.

7. Vindecarea vine de la sine. Nu trebuie forțată. 

Anul acesta am trecut printr-o operație grea. Histerectomie și vezica secționată. Sunt în proces de vindecare. Nu mai ascund că încă mă doare. Nu mai pitesc totul sub imaginea de om puternic. 

Însă mă simt mai bine cu fiecare zi care trece.

8. Orice fac să fac din suflet. 

Astfel mă voi scuti de așteptări și frustrări. Recent am avut parte de un contra-exemplu. 

O prezentare pe care am pregătit-o cu mari eforturi. Printre scutece, biberoane, oale de mâncare, hormoni postnatali. Nu a ieșit. Oamenii au simțit toată această sforțare. Și nu au apreciat eforturile.

Acum tot ce fac e din nevoia mea de a împărtăși. Fiecare e liber să-și ia cât are nevoie din ce am de dat.

9. Micile obiceiuri au efecte mari pe termen lung. 

Despre acestea voi scrie mai mult într-un articol viitor. Petrec zilnic câteva minute facând sport, meditând, stând împreună cu cei dragi, citind. 

Nu mă forțez, nu mă blamez dacă într-o zi nu reușesc, mă bucur când reușesc. 

Iar acele minute zilnice se transformă în ore într-o lună, și zeci de ore într-un an.

10. Dacă simt că am tot ce doresc, tot ce doresc se materializează. 

Gândurile ne construiesc realitatea. Iar când aceasta începe să se materializeze mă bazez pe vocea din inimă să-mi spună ce să fac mai departe. 

Cred în puterea intenției pentru că am prea multe dovezi în viața mea ca s-o mai pot nega.

Vă invit să ne întâlnim și mâine pentru a deschide fereastra spre 2015. 

O seară minunată!

MULTUMESC!

M-am trezit azi dimineata boscorodindu-i pe cei de la E.ON ca nu am electricitate. 

Ma gandeam ca nu am cum sa-i incalzesc mancarea lui Mihaita, apa pentru laptele Sofiei...si asa mai departe. 

Imi venea in cap tot refrenul din media de genul: pe astia mereu ii prinde iarna nepregatiti, etc, samd,...

Apoi, asa cum am obiceiul, cand am o stare de nemultumire, iau o carte de suflet, in cazul de fata Puterea prezentului a lui Eckhart Tolle si o deschid la intamplare. De obicei se deschide acolo unde am eu nevoie.

Citatul pe care mi-au cazut ochii este: "Mintea indrageste in mod inconstient problemele, pentru ca ele confera o anumita identitate. Acest lucru este considerat normal, dar este o nebunie." p.32

Asa ca am inceput sa ma concentrez asupra solutiilor, iar ele au aparut una cate una. 

Apoi, ceva m-a indemnat sa ma uit pe fereastra. I-am vazut pe OAMENII care se ocupau sa rezolve avaria cum au muncit timp de o ora in frig ca sa-mi ofere confortul vietii inapoi. Apoi au plecat, probabil spre o alta avarie...

Am inteles ca de multe ori sunt nedreapta cu oamenii atunci cand sistemul nu e gandit bine, si ca si eu la randul meu, ca profesoara, am primit reprosuri pentru lucruri care nu au depins de mine.

Dupa ce au rezolvat defectiunea, i-am vazut cum isi frecau mainile sa se mai incalzeasca, si-mi venea sa deschid fereastra si sa le strig ca le MULTUMESC si sa astepte sa le aduc un ceai cald. 

Insa nu am facut-o...Pentru ca as fi parut ciudata, nu?

Asa ca macar asa vreau sa le multumesc OAMENILOR care au muncit in frig pentru a-mi fi mie cald si bine. Dincolo de sisteme, de management defectuos si alte nemultumiri de-ale noastre...

VA MULTUMESC!

10 CITATE PENTRU SUCCES DE LA WAYNE DYER

Pentru mine 2014 a fost un an al luptei pentru viață. Atât pentru viața ce a crescut în mine, draga mea Sofia, care a venit pe lume pe 4 iulie cât și pentru viața mea.

Dumnezeu și puterea pe care mi-a dăruit-o au făcut să se petreacă două miracole: venirea pe lume a unui copil care părea sortit să se piardă și salvarea vieții mele după o operație dramatică.

Am realizat, recent, că port, în ciuda puterii mele interioare, multe răni, atât sufletești cât și ale trupului. Și am decis să mă las în această perioadă vindecată prin cărți care m-au apropiat de Dumnezeu, Sursă, Univers sau Iubire, așa cum îl denumesc eu pe Creatorul nostru (alegeți ce nume vă convine). 

Unul dintre acești autori care transmit iubire, pace și vindecare este Wayne Dyer. Tocmai am terminat de citit Puterea Intenției, pe care o recomand indiferent dacă sunteți în căutarea iubirii, fericirii, vindecării, păcii interioare, abundenței sau a succesului, ea oferă acea stare de conștiință plină de resurse care să ne ajute să avem o viață minunată și plină de binecuvântări. Celor care doresc o carte mai condensată le recomand cu drag Înțelepciune pentru succes.

Zece dintre citatele din cartea Înțelepciune pentru succes vi le ofer astăzi în speranță că vă vor aduce în suflet și viață tot ce aveți voi nevoie:

1. Atât în afaceri, cât și în viața personală, cu cât mai mult încercați să forțați să obțineți ceva în propriul avantaj, cu atât mai puțin vă veți bucura de ceea ce căutați cu disperare.

2. Sunteți o ființă umană valoroasă, demnă de prețuire - nu pentru că așa spune cineva, nu pentru că reușiți să câștigați mulți bani, ci deoarece ați decis să conștientizați acest lucru.

3. Încetiniți-vă activitatea și bucurați-vă de totul din jur.

4. Încercați să considerați pe oricine intră în viața dumneavoastră ca fiind un învățător.

5. A avea un plan pentru a obține succes nu este neapărat ceva rău, dar a vă îndrăgosti de acest plan constituie o adevărată boală... Nu permiteți planului să devină mai important decât dumneavoastră.

6. Radiați energie plină de seninătate și pace, astfel încât să aveți un efect înviorător asupra celor care intră în contact cu dumneavoastră. Prin propria prezență, îi veți face pe ceilalți să se simtă calmi și în siguranță.

7. Persoana care vă privește din oglindă este cea în fața căreia trebuie să dați zilnic socoteală. 

8. Nu vă mai concentrați atenția asupra lucrurilor pe care nu le aveți și treceți în revistă tot ce aveți.

9. Dacă vă aflați într-o situație care vă pune la încercare, întrebați-vă: Eu sunt o parte a problemei sau o parte a soluției?

10. Mărețul Univers vă aprovizionează din belșug atunci când manifestați recunoștință.

Să aveți o săptămână plină de abundență și binecuvântări!

UMBLĂM CU RĂNILE BANDAJATE PRIN VIAȚĂ

(Sursa: http://koshka13.deviantart.com/art/

Soul-from-bandage-cosplay-original-317103232)

Umblăm cu rănile bandajate prin viață

Sperând că nu vor fi descoperite

Și folosite împotriva noastră

Umblăm cu rănile bandajate prin viață

Și le ascundem atât de bine

Că uneori sunt atinse din greșeală

De oameni care nu știau

Că acolo, ascunse, purtăm răni

Umblăm cu rănile bandajate prin viață

Temându-ne și de îmbrățișări

Ca nu cumva durerile noastre

Să fie atinse și trezite

Umblăm cu rănile bandajate prin viață

Și uneori, când ne dăm voie să trăim

Realizăm că unele dintre ele au început să se vindece

Și nu mai dor atât de tare

Umblăm cu rănile bandajate prin viață

Și le hrănim cu teamă

În loc să le lăsăm să se vindece

Și să trăim.

OTRAVA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE...

Acum ceva timp, rula la TV o reclamă destul de bine realizată care-și dorea să ajute oamenii să înțeleagă efectele pe termen lung a unei alimentații gustoase. O strică tocmai explicația cu limbaj de lemn de la sfârșit. Ar fi avut cu adevărat impact fără ea.

Pe mine m-a pus atunci pe gânduri, dar cam atât. 


Percepția mea s-a schimbat când cineva din familia mea a avut serioase probleme de sănătate. Și vorbim de o persoană plină de viață, care nu fumează, activă, fără vicii, cum ne place să spunem, căreia tot ce-i place este o masă bună și gustoasă.

Obiceiurile acestea par perfect ok, că deh, societatea se confruntă cu probleme serioase: alcool, droguri, fumat... 

Și ciudat este că sunt mulți fumători cu un stil de viață mai sănătos decât cei, destul de mulți la noi în țară, care-și garnisesc zilnic existența cu fripturici gustoase și suculente. Ce e rău, dom'le? E doar mâncare.

Așa ziceam și eu. Iată că natura are altă opinie. Când la 60 și un pic de ani apar AVC-uri, diabeturi, și alte mai câte, se pare că nu e vârsta, ci tot ce am băgat în corp cu buna credință că e doar mâncare, nu substanțe toxice.

Apoi mergem la buna și etica industrie medicală și farmaceutică, și ea ne oferă cu bunătate soluții simple de înghițit cu apă, menționând, cu jumătate de glas, că și regimul alimentar ne poate ajuta, însă important este să ținem tratamentul. Să nu mai spun că și cuvântul regim este extrem de motivant.

Eu cred că cel mai bun început este să ne punem chiar noi întrebări. Ce obicei legat de mâncare e cu adevărat bun pentru mine. Acum? În următorul an? Peste 10 ani? Peste 50 de ani? Și să acționăm cum ne îndeamnă inima...și corpul. 

Pentru că tot limbajul acesta de lemn din nutriție, nu face decât să trezească în oameni reacțiile opuse, pentru că se suprapun pe lecțiile primite de-a lungul vieții.

Înainte să mâncăm ceva, tot ce avem de făcut, este să ne întrebăm: E ok din punctul meu de vedere să mănânc asta? Dacă răspunsul este da, atunci să savurăm!

PĂȘIM PE VISELE COPIILOR NOȘTRI

Pășim pe visele copiilor noștri...așa a încheiat Sir Ken Robinson ce a avut să spună la o conferința Ted din 2010. A primit aplauze, toți au fost emoționați, însă dincolo de impactul acestor cuvinte, i-am simțit îngrijorarea în glas.

Trăim într-o lume plină de paradox. Ne iubim enorm copiii și vrem să le oferim tot ce au nevoie să aibă o viață fericită și de succes. Și undeva ... pe drum...pierdem ceva. Simțim în adâncul sufletului că de multe ori eșuăm în ciuda bunelor noastre intenții.

Sistemul de educație este și el plin de oameni care fac ce au învățat că ar fi bine pentru copii, însă plini de frustrări și răniți de modul în care sunt priviți și recompensați, în ordinea aceasta, precum de nonsensul hârtiilor și activităților de fațadă pe care trebuie să le facă.

Între timp, cât adulții își pasează unul altuia responsabilitatea, că cineva, altcineva e  vinovat, copiii sunt striviți sub reguli și cerințe care le ucid visele, încrederea în forțele proprii, starea naturală de fericire cu care au venit pe lume.

Cine e vinovat? Nimeni...chiar nimeni. Nimeni din lumea asta nu-și propune nefericirea unor copii, fie că sunt ai lor, fie că lucrează cu ei.

Doar că paradoxul este că scoatem din educația lor tocmai elementul de care ei au nevoie cel mai mult: iubirea. Și este ceea ce avem și noi nevoie. 

Ce-am putea face? Nimic complicat... Să ne amintim în orice clipă să atașăm o emoție pozitivă, puțină iubire fiecărei acțiuni și fiecărui gest pentru copiii noștri. Și acea iubire se va revărsa și în viețile noastre. Și copiii noștri vor înflori sub ochii noștri. Și noi vom reîntineri.

Vă las, la sfârșitul articolului, cu Sir Ken Robinson și cu rugămintea sa: Sub picioarele noastre, copiii noștri își aștern visele. Să pășim cu grijă...și iubire...

20 DE LUCRURI PE CARE LE-AM ÎNVĂȚAT DUPĂ CE M-AM DAT CU CAPUL DE TOȚI PEREȚII...

1. Oamenii din jurul meu au dreptul la alegerile lor.

2. Oamenii din jurul meu mă oglindesc.

3. Oamenii din jurul meu își doresc în primul rând emoții pozitive sau cum li se mai spune ... iubire.

4. Indiferent ce fac, pentru mine sau pentru alții, tot pentru mine fac.

5. Eu sunt singurul răspunzător de calitatea vieții mele.

6. Nu trebuie să reinventez roata. A fost deja inventată.

7. Orice reacție stârnesc în oameni are mai mult de-a face cu harta lor a realității decât cu mine. Orice reacție stârnesc oamenii în mine are legătură cu harta mea a realității, și e bine să aflu cu ce anume.

8. Sunt responsabilă pentru ce iubesc. Până la un punct. Restul responsabilității aparține celor pe care-i iubesc.

9. Tiparele minții pot fi schimbate în momentul în care le conștientizez, și fiecare dintre ele îmi conturează realitatea. Pentru a-mi construi realitatea pe care o doresc, e important să-mi construiesc tiparele potrivite.

10. Oamenii au dreptul să-și ia din ce am de oferit cât vor și cât au nevoie.

11. Iubirea nu are nevoie de confirmări. Iubirea se oferă. Știe ea cum să se întoarcă la sursă.

12. Când lucrurile o iau razna, e bine să fac un pas în spate și să observ.

13. Nu e nevoie să mă apăr. Dacă încep să mă apăr, fac ravagii. 

14. Oamenii au dreptul să aibă ce părere doresc despre mine. E dreptul lor. Prin liberul arbitru.

15. Toți oamenii din viața mea sunt profesorii de care am nevoie ACUM.

16. Am un ghid interior care are toate răspunsurile de care am nevoie, totul e să transform gălăgia minții în liniște și să le primesc.

17. Eu sunt un suflet care a primit un corp și o minte care să-l ajute să se manifeste. Le iubesc și am grijă de ele.

18. Dacă nu primesc răspunsul din interior, îl voi primi din exterior. Totul e să-l ascult.

19. Mai totul e trecător. Stări, situații, fapte, oameni. Ființa noastră este veșnică.

20. Dacă am credință, intenție și iubire nu mă mai pierd niciodată. 

OAMENII VOR ȚINE MEREU MINTE CUM I-AI FĂCUT SĂ SE SIMTĂ

Dacă dragoste nu e, nimic nu e, am învățat și de la Marin Preda. Însă ceea ce a spus Maya Angelou, e ceva ce am simțit pe pielea mea recent. Că oamenii își vor aminti mereu cum i-ai făcut să se simtă. Dincolo de eficiența ta, dincolo de bunele tale intenții, dincolo de rezultatele tale evidente și date de cifre, dincolo de...oamenii vor păstra în suflet și în neurologie câtă iubire au simțit, sau ce altceva au simțit.

Weekend-ul acesta a însemnat pentru mine o lecție foarte importantă. Nici mie nu-mi place cuvântul, tocmai pentru că poartă cu sine o forță restrictivă, însă uneori avem nevoie de câte o palmă peste neurologie ca să ne trezim și să înțelegem adevăratul sens al acțiunilor noastre.

Căci tot ce facem pornește dintr-o intenție pozitivă, dacă nu chiar din dragoste față de cei din jurul nostru...doar că uneori iubirea se pierde pe drum, și nu mai însoțește acea acțiune până la beneficiar. 

Așa mi s-a întâmplat și mie ... Am făcut o prezentare cu niște informații care mi s-au părut extraordinare, tocmai pentru că le-am testat pe viața mea și au dat rezultate extraordinare...și mi-am zis Uau! trebuie să le spun și celorlalți. Iar ceilalți au reprezentat într-o primă fază colegii mei de la NLP Trainer (voi scrie un articol despre ele). 

Am început asiduu să structurez informații, să le organizez, să mă gândesc la un stil motivațional, să-i conving...nu? că era ceva extraordinar. 

Și am pierdut iubirea pe undeva pe drum, în atenția mea asupra informațiilor și a prestației mele ca prezentator. 

Până la urmă prezentarea a ieșit cum am vrut, energică și bine structurată, oamenii au fost politicoși, însă eu am rămas cu un gol în suflet. Pentru că acea informație a ajuns goală și zdrăngănitoare la ei. 

Ei nu mi-au reproșat decât tonul de profesoară, ton pe care nu-l mai folosesc de mult în relația cu elevii, însă care a ieșit la iveală, tocmai pentru că am fost atentă la mine, la prestația mea, la cum vorbesc, fără să mă mai gândesc la cei din fața mea.

Și acest sentiment de gol cu care am rămas, în ciuda aparentului succes al prezentării, m-a făcut să mă întreb...ce s-a întâmplat? Și am înțeles, după o zi de reflecție că iubirea s-a pierdut pe drum. Pentru că vrem, nu vrem, transmitem în primul rând sentimente cu fiecare acțiune și gest pe care-l facem. 

M-am gândit apoi la toate momentele în care i-am împins la acțiune pe cei din familia mea, pe elevii mei, neținând cont de sentimentele pe care le cream. 

Mi-am amintit și de alte momente în care am uitat să pun dragoste în ceea ce făceam, și am văzut cum acțiuni care au pornit din iubire au avut cu totul și cu totul alt rezultat.

Și așa cum, la chimie, dacă scoți un element din amestec obții altă substanță, și în acțiune, dacă scoți dragostea și prețuirea pentru ceilalți, în ciuda efortului și al elementelor de calitate, rezultatul va fi gol. 

Mi-am amintit și de alți oameni eficienți care, în ciuda muncii și dedicației lor, au rămas în amintirea oamenilor cu sentimente de frustrare atașate în ciuda eforturilor lor și a muncii lor.

Am ajuns acasă, m-am uitat la familia mea, m-am gândit la toți oamenii din viața mea, și m-am jurat că nu voi mai uita să pun un strop de iubire în fiecare gest pe care îl fac. Căci acel strop de iubire este magic și crește minuni zilnic.

Am învățat o lecție vitală, mi-am reamintit acel amănunt cheie, care a făcut mereu diferența între reușita și nereușita acțiunilor mele, și voi ști mereu, cât voi trăi, că oamenii își doresc să le transmitem un sentiment bun împreună cu orice facem.

LA MULTI ANI, ROMANIA, ORIUNDE TE-AI AFLA!

Draga mea țară,

Îți mulțumesc că mi-ai dat rădăcini și oriunde aș fi plecată știu de unde vin.

Îți mulțumesc că mi-ai umplut copilăria de cântecele tale, de susurul izvoarelor munților tăi frumoși, de căldură și fericire. 

Îți mulțumesc pentru oamenii minunați alături de care am crescut.

Știu că încă ai multe răni, și știu că și eu sunt dintre cei care te-au rănit. 

Dragă Românie, știu că de mine ține să-ți vindec rănile, cum face un copil cu o mamă care are nevoie de ajutor. 

Draga mea țară, azi e ziua ta! Mă uit la copilașii mei, la copilașii tăi, și sunt plină de speranță. Că ei nu vor mai dori să uite de unde sunt. Că ei știu că ei construiesc realitatea. Că ei te vor vindeca, te vor hrăni, te vor întrema. Iar tu le vei da rădăcini. Și oriunde vor fi plecați, vor ști de unde sunt.

Și vor ști mereu unde trebuie să se întoarcă....ACASĂ!
 

NU MURI CU MUZICA INCA IN TINE

In ultima saptamana am urmarit doua filme care mi-au dat de gandit. Am revazut Schimbarea a lui Wayne Dyer iar aseara am fost la filmul Interstellar. 

Ambele mi-au reamintit ca in ciuda faptului ca suntem atat de minusculi in acest Univers, suntem copiii Lui si purtam in noi cate o picatura din maretia Lui. Iar aici fiecare dintre noi putem folosi numele care ne convine noua. 

Iar această picătură divină este menită să se manifeste prin talentul și vocația noastră. 

Dar câți dintre noi ne permitem asta? 

Pentru că dincolo de cuvinte stau adevărurile despre ce facem cu adevărat. Nu ne permitem, nu ne lăsăm să ne găsim drumul, să manifestăm ce purtăm înăuntru și nu că nu avem sau nu putem găsi resursele. 

De ce facem asta? Pentru că suntem conduși de minte, nu de suflet. Iar mintea vrea siguranță, vrea lucrurile neschimbate, vrea garanții...

Dar singura garanție e că vom muri. Cel puțin din forma aceasta. Am primit această garanție de două ori în viața mea, când am privit Moartea în ochi. Iar în acele momente, toate construcțiile minții se prăbușesc la pământ. 

Înțelegi că o îmbrățișare e mai reală decât o mașină, un om iubit e mai adevărat decât o carieră. Că banii sunt o iluzie, că nu poți avea bani, ci doar parte de iubire și abundență. Iar iubirea și abundența vin ca răspuns atunci când tu le oferi întâi. 

Iar prin minte ne-am legat cu lanțuri invizibile de relații, slujbe și obiecte care ne aduc amăgirea împlinirii. În tot timpul acesta rămâne un gol în suflet, pe care ne străduim să-l umplem cu obiecte, validări, titluri...

Îmi suna în urechi ca un refren: Nu muri cu muzica încă în tine! Cum? Trăind conștient, ascultându-mi impulsurile interioare, cele din zona inimii. 

De ce-ți scriu acestea? Pentru că lumea noastră are nevoie de muzica noastră. Nu de eficiența noastră, nu de profit, nu de cifre. Lumea noastră are nevoie de muzica fiecărui suflet pentru a începe să se vindece. 

Căci fiecare rană este o emoție reprimată, o lipsă de iubire, o existență forțată și brutală.

Nu e o nebunie că ne schilodim sufletul și existența alergând după banii cu care încercăm să ne cumpărăm alinarea? Nu e o nebunie că încercăm să ne reparăm rănile interioare cu lucruri exterioare? Cu oameni pe care-i plătim? Vrem să uităm de sentimente, ca să nu mai doară...

Știți ce doare? Muzica din sufletul nostru! Că e ținută acolo, în tăcere, în timp ce ne irosim nemilos viața cu promisiunea că va veni momentul când ne vom ocupa și de sufletul nostru.

Te rog eu, nu muri cu muzica încă în tine! Lumea are MARE nevoie de EA!

PERMITE-TI SA FII

Ce să fiu? Trebuie să fiu ceva...cineva... Cum trebuie să fiu?

Așa îmi spunea vocea interioară, repetând ce a înregistrat de-a lungul timpului de la părinți, profesori, mentori...mediu.

Păi și cine sunt? Sunt cine trebuie să fiu?

Recent, la cursul de NLP Trainer, am auzit-o pe Iuliana spunând: Permite-ți să fii... Păi ce, nu-mi permit? Și mi-am dat seama că tocmai EU sunt cea care-mi pune piedici, îmi găsește limitări, mă blochez.

În 2012, după ce am fost aproape de moarte, am trăit o stare de grație. În acea stare am închis programările și mi-am permis să exist și să mă manifest așa cum simțeam. Fără să mă mai gândesc la imaginea mea, la ce ar putea gândi oamenii, la ce am de câștigat. 

Că după ce te întâlnești cu moartea, faptul că lumea ar putea să mă critice sau bârfească, avea prea puțină importanță.

Mi-am permis atunci să fac acele lucruri care mă definesc, de acolo din interior, să învăț acele lucruri care mă ajutau să merg într-o direcție pe care, parcă, o alesesem înainte de a veni pe lumea asta.

Ieri m-am uitat din nou la filmul Schimbarea a lui Wayne Dyer, și am lăcrimat de fericire. Acel film mi-a reamintit SĂ FIU, să-mi ascult busola interioară fără a mai folosi tiparele de gândire pentru a le analiza. 

Mi-am reamintit starea pe care am avut-o când am scris cartea, carte pe care am scris-o dintr-un impuls interior, pentru că așa am simțit. Fără să-mi pese de ce ar putea spune lumea, fără să mă aștept la câștig. Ci pentru că am simțit să transmit ce trăiesc. Fără așteptări. Pentru cine ar avea nevoie de acea carte.

Faptul că m-am regăsit mi-a permis să duc o viață fericită. Și au mai fost reminiscențe ale vechilor tipare de gândire, m-am mai întors la stări și comportamente păguboase pentru fericirea mea și a celor din jurul meu, însă am avut CURAJUL să fac acele acțiuni, mi-am permis să am sentimente pozitive, și chiar în momente de criză mi-am regăsit resursele.

Iar acest articol nu este doar despre mine, ci despre fiecare dintre noi. Să ne permitem să fim, înainte de a avea și de a acționa. Să ne permitem să coborâm în interiorul nostru, sub tipare, sub condiționări, sub ceea ce ni s-a prezentat ca fiind bun sau rău, de succes sau nu, și să ne amintim cine suntem. Și să fim.

Să nu așteptăm o criză să ne trezească din somnul tiparelor mentale, ci să ne dăm noi răgazul să mergem acolo, la miezul ființei noastre, să ne amintim de ce am venit în lumea asta, și să ne permitem să fim și să ne manifestăm. Așa cum știm că e mai bine. Nu folosind gândirea logică, ci ceea ce simțim. 

Și așa cum spunea Wayne Dyer în film, este important să ne permitem SĂ FIM, pentru a nu ne întreba, ca și personajul lui Tolstoi, pe patul de moarte: Și dacă...toată viața mea a fost o greșeală? 

Acum e momentul să aflăm, cât trăim!

Vizionare plăcută!

AMAN...

Aman sa fiu trista
Aman sa fiu suparata 
Aman sa-mi fie frica
Aman sa ridic tonul
Aman sa fiu deprimata
Aman sa ma gandesc la ce-i mai rau
Aman sa iau personal opiniile celorlalti
Aman sa judec
Aman sa condamn
Aman sa nu am chef
Aman sa pierd timpul
Aman sa vorbesc de rau
Aman sa urasc
Aman sa ma las manipulata
Aman sa te supar
Aman sa ma ingrijorez
Aman sa spun ceva dureros
Aman sa fiu defensiva

Aman sa aman 

Aman...

Cine spune ca nu e bine sa amani?

EU VREAU IUBIRE, NU RESPECT!

 Eu vreau iubire, nu respect. Caci respectul indeparteaza.


Eu vreau o imbratisare, nu o strangere de mana. Caci asa pot primi caldura.

Traim intr-o lume din care am gonit iubirea pentru ca ne face vulnerabili. Pentru ca nu-i putem controla pe ceilalti. Pentru ca e pentru cei slabi.

Am inlocuit iubirea cu bani, caci banii ne ajuta sa dispunem de energia celor din jur fara sa mai trebuiasca sa oferim un zambet, caldura, recunostinta. Pentru ca ni se cuvine! 

Vrem ca cel de langa noi sa ne RESPECTE, masuram relatia prin prisma ego-ului nostru, si apoi ne simtim goi pe dinauntru.

Am pierdut prea mult timp din viata mea dorind respect. Am pierdut clipe de fericire, de caldura, am pierdut imbratisari. 

Asa ca eu vreau iubire, nu respect.  

CALATORIA SPERANTEI

In scurta mea plimbare prin Ferrara, acum cateva zile, am fost oprita de un tanar de culoare care avea un teanc de carti in mana si care m-a intrebat daca nu doresc sa cumpar una dintre ele, aratandu-mi cartea din imagine: Calatoria sperantei, din Senegal in Italia in cautarea norocului. 

Eu citeam deja o carte in italiana, si anume Adulter al lui Coelho, insa am lasat-o deoparte si am inceput s-o citesc pe aceasta. 

Autorul se numeste Bay Mademba, s-a nascut in Senegal intr-o familie foarte saraca, si a plecat si el, ca multi altii in cautarea unei vieti mai bune in Europa. 

Cartea aceasta m-a purtat si pe mine in acele ambarcatiuni ale mortii, in acele calatorii disperate care culmea, sunt numite, ale SPERANTEI, prin inchisori, prin tabere de refugiati, si mai important, mi-a inlesnit accesul in sufletul unui OM care, chiar daca a trecut prin incercari extreme, prin ura si rasism, a reusit sa-si pastreze umanitatea si bunatatea pe care mama sa, precum si invataturile sfantului venerat la el in sat i le-au insuflat. 

El a invatat ca toti suntem frati si surori, indiferent de rasa si religie, si a ales sa-i raspunda rasismului si incercarilor vietii prin scris si acceptare.

Este o carte de o sensibilitate aparte, o carte ce-ti schimba starea de constiinta, o carte care nu condamna ci te face doar sa constientizezi ca dincolo de etichete, de generalizari, suntem toti oameni, extrem de asemanatori, si tine de noi si de nivelul nostru de dezvoltare cum alegem sa-i raspundem mediului, precum si ce alegem sa facem pentru a-l schimba.

Bay a ales sa scrie o carte care te atinge si-ti aminteste sa fii OM chiar daca cei din jurul tau mai uita. 

Aceasta carte a aparut intr-un moment in care o cautam, si m-a facut sa-l las pe Coelho deoparte. Este usor de citit, chiar daca este scrisa in italiana, si vi-o pun la dispozitie daca doriti. Cred ca o puteti comanda si de pe net.

Ma bucur ca aceasta carte a venit la mine si am invatat de la Bay Mademba ca viata este de fapt o calatorie, iar indiferent cat de grele sunt conditiile, ea trebuie sa fie o calatorie plina de SPERANTA si UMANITATE.

EU SUNT SCHIMBAREA

Nu fara amaraciune sunt observatorul unei campanii electorale care a scos la iveala ura, injurii, mizerii, cuvinte urate la adresa votantilor unuia sau altuia dintre candidati, si vad asta mai ales pe facebook, pentru ca eu nu deschid televizorul decat ca sa ma uit la Vocea Romaniei. 

Iar pe cei care sunteti in lista mea de prieteni, asta va si consider, prietenii mei. Fie ca-mi cititi blogul, fie ca mi-ati citit cartea, fie ca ma cunoasteti personal, fie ca v-am fost profesoara, daca sunteti acolo, inseamna ca sunteti si in inima mea.

M-a durut sa vad ca aceiasi oameni care postau mesaje despre iubire, prietenie, acceptare, acum posteaza injurii, ca sa nu spun chiar injuraturi. 

Ca sa fie clar, eu nu am nicio preferinta intre cei doi ramasi in cursa electorala. Nu am avut nici macar cand au fost 10-12, ca habar nu am cati au fost. De ce? Pentru ca am mai crezut candva in "schimbarea" de care vorbiti. Imi amintesc ca am plans de fericire cand a iesit Basescu presedinte prima oara, ca apoi sa plang de tristete cand a iesit a doua oara. Apoi mi-am vazut de viata mea.

I-am vazut de-a lungul timpului "pupandu-se pe bot" toti cu toti, in toate combinatiile posibile. De aceea, nu cred ca e vreunul mai bun decat altul. 

Insa acum 5 ani am luat alte decizii: sa-mi creez propria realitate bazata pe valorile mele, pentru care sa nu mai fac niciun compromis si sa influentez lumea doar in bine.

Nu sunt bogata in bani dar am mai multe bogatii decat pot cumpara toti banii din lumea aceasta.

Niciun presedinte, oricat de bun ar fi, nu ne va schimba realitatea daca nu ne schimbam starea de constiinta noi insine in relatia cu noi si cu cei de langa noi. 

Nu cred in schimbare in bine facuta cu ura. Ma bucur ca stiti cu cine vreti sa votati si sper din inima sa iasa cine vreti si cine e mai bun.

Insa realitatea noastra se va schimba cu adevarat in bine prin bunatate, acceptare, caldura, iubire fata de cel de langa noi. 

Asa cum spune buna mea prietena, Alina Caprioara, EU SUNT SCHIMBAREA lumii in care traiesc. Fiecare dintre noi isi creeaza propria realitate si realitatea celor din apropiere. 

Tu, cel care-mi citesti blogul, imi schimbi realitatea mai mult decat o pot face Iohannis si Ponta la un loc. Pentru ca tu-mi educi copilul, tu-mi fabrici painea, tu esti functionar la ghiseul unde am treaba. Iar eu iti educ copilul, eu (sper) ca-ti fac ziua mai buna cu un mesaj pozitiv pe blog sau cu un zambet cand te intalnesc.

Si chiar daca va veni Dalai Lama la conducerea tarii, Romania nu se va schimba in bine decat cand fiecare dintre noi se va schimba.

Economic vorbind, tara a crescut, este in UE, si romanii au invatat sa faca afaceri, nu doar sa munceasca pentru altii. Firme ca Barrier si Dedeman, ca sa dau exemple doar din Bacau, o dovedesc. 

Oamenii au in medie mai multi bani decat aveau acum cativa ani. Dar pentru prea multi nu s-au schimbat decat marca masinii, destinatia de vacanta, tipul de credit si dimensiunile ego-ului. Nu sunt nici mai buni, nici mai iubitori, nici mai fericiti. Au poate parte doar de placeri mai multe.

De la un punct, prosperitatea nu mai aduce fericirea ci modul in care ne comportam si starile pe care le cultivam.

De ce scriu acest articol? Pentru ca vreau sa-ti amintesc draga prietena si drag prieten ca ura nu a adus niciodata iubire, cuvintele urate nu au adus niciodata comunicarea iar manipularea nu a adus niciodata libertatea.

Mergi la vot, voteaza cu cine te reprezinta, insa daca vrei o schimbare in viata ta si a celor dragi, tu, doar TU o poti aduce. Restul sunt detalii.

AZI MA IMBRAC IN ROSU

Azi ma imbrac in rosu si caldura chiar daca ploua si e frig.

Azi ma imbrac in rosul sangelui ce-mi fuge prin vene.

Azi ma imbrac in rosu ca sa zburd prin lume.

Azi ma imbrac in rosu pentru a-i incalzi pe cei cu care ma intalnesc.

Azi ma imbrac in rosu plin de energie.

Azi ma mai imbrac cu un zambet, imi pun la gat o esarfa de raze de soare si o haina de iubire!

Tu cu ce te imbraci azi?

10 MOTIVE SA NU TE MAI SIMTI VINOVATA

Ca femeie, am avut parte din plin de acest sentiment devastator: vinovatia. De aceea am si ales sa folosesc genul feminin, insa nu inseamna ca barbatii nu-l traiesc. Ei doar recunosc mai greu.

Cred ca de aceea femeile isi doresc sa-si auda partenerii ca le pare rau, uneori mai mult decat sa-si schimbe comportamentul, tocmai pentru ca ele traiesc cu acest bolovan zi de zi.

De unde vine acest sentiment? Ne-am nascut cu el? Nu. Ne nastem cu o stare mentala foarte buna. Ma uit acum la fiica mea cum rade si gangureste si nu vad urma de vinovatie ca ma mai trezeste noaptea sau ca face pipi exact in momentul cand o schimb si ma boteaza din cap pana in picioare.

Sentimentul de vinovatie este folosit pentru a-i forta pe ceilalti sa se comporte cum dorim. Si, noi toti, abuzam de el. 

A devenit un virus al societatii si una dintre cauzele de baza ale depresiei si nefericirii.

Se poate trai fara sentimentul acesta? Desigur ca da! 

Cand renunti la el, nu devii nesimtit asa cum ai crede, ci ti se ia o pacla de pe ochi, bolovanul pe care il cari in spate si vocea interioara iti vorbeste frumos.

Pe scurt, iata cateva motive sa nu te mai simti vinovata (sau vinovat):

1. Pentru ca este un sentiment indus de societate pentru a te conforma. 

Este un sentiment nenatural, bazat pe echivalente de tipul "faci ceva sau nu faci ce vreau eu, esti rau/neascultator etc. 

Acest sentiment se infiltreaza apoi in subconstient si-ti da apoi senzatia ca "nu esti cum trebuie"

2. Nu esti perfecta pentru ca nu exista oameni perfecti. 

Exista doar oameni care fac anumite actiuni. Cand aplici norme poti vorbi despre perfectiune, insa normele sunt impuse tot de oameni, chiar si-n biserica. 

Asa ca renunta la ideea de a fi perfecta si vezi care sunt valorile TALE si respecta-le pe acelea.

3. A gresi este perfect omenesc. Atitudinea corecta fata de o greseala nu este sentimentul de vinovatie care te blocheaza ci unul de analiza ca si observator pentru a realiza ce poti face mai bine data viitoare.

4. Pentru ca sentimentul de vinovatie este unealta cea mai buna pentru manipulare. Cand te simti vinovat esti manevrabil. Punct. Chiar ieri ma uitam la o reclama la calmante aratand o femeie care nu reusea sa le faca pe toate iar reclama propune cateva pastilute si apoi totul merge ca pe roate. 

Baza reclamei? Dorinta de a le face pe toate perfect ca sa nu ne mai simtim vinovate...

5. Pentru ca vinovatia blocheaza, nu motiveaza. 

Iar daca te simti lipsita de energie si motivatie, sa stii ca tocmai aceasta stare de vinovatie te sleieste. 

Renunta la ea si vei simti cum te umpli de stare de bine si chef de-a actiona.

6. Pentru ca e absolut normal sa existi si pentru tine. 

Pentru ca ai si tu nevoile tale si e normal ca in primul rand TU sa ai grija de tine. 

7. Pentru ca fara vinovatie va fi placerea ta sa-i ajuti si pe ceilalti. 

Nu mai e "obligatia" ta ci alegerea ta, asa cum si este in realitate.

8. Pentru ca si copiii tai iti copiaza starile. 

Cred ca aceasta a fost motivatia cea mai puternica pentru mine sa renunt la vechile programe mentale paguboase si sa-mi schimb perspectiva intr-una pozitiva. 

Degeaba le spunem copiilor ce sa faca, cum sa simta si cum sa perceapa realitatea. Ei, prin neuronii oglinda, copiaza, inconstient, ce facem noi, ce stari avem (da, exact, starile) si vor fi si vor trai aceleasi stari nefericite. 

Daca vrem copii fericiti, sa incepem cu noi.

9. Pentru ca si noi la randul nostru, propagam acest virus al vinovatiei in lume. 

Incepand cu cei dragi. Cu partenerul, copiii, prietenii nostri si continuand cu cei care lucreaza pentru noi intr-un fel sau altul. 

Si tot ce transmitem in lume, ni se intoarce printr-un straniu mecanism de bumerang care nu da gres niciodata.

10. Pentru ca sentimentul de vinovatie te imbolnaveste. 

Acest sentiment este cauza numarul 1 al bolilor localizate in zona abdominala. 

Este si locul unde il simtim si, in timp, duce la blocaje care afecteaza organele. 

Ce sa facem cu sentimentul acesta? 

Il punem intr-o bocceluta, dar mai mare bocceluta, il punem intr-o racheta cu destinatia Soare, si privim noi frumusel cum aterizeaza racheta cu bolovanul vinovatiei fix intr-o furtuna solara si explodeaza. Si gata! 

Si ne vedem de viata noastra cu sentimentul ca noi alegem ce sa facem si odata ce-am ales, facem cu placere si bucurie indiferent daca e vorba de copii, sot, serviciu.

Iar cand mai incearca cineva sa ne faca sa ne simtim vinovati, activam un scut de lumina care face sentimentul de vinovatie sa se transforme in praf si pulbere. 

Iar aceste doua exercitii sunt foarte eficiente cu cat le proiectam in mintea noastra pe un ecran 3D mare, mare, ca la cinema.

Si mai cred ca in momentul in care omenirea va renunta la propagarea acestui sentiment veninos, oamenii vor redeveni UMANI.

DINCOACE DE USA ACEASTA ESTE ROMANIA

''Dincoace de usa aceasta este Romania'', mi-a spus cumnata mea inchizand acea simbolica granita cu Italia.

Aceste cuvinte au cuprins in ele tot DORUL pe care romanii care traiesc in alte tari il poarta mereu in inima. 

Dorul fata de o tara care, asa cum o mama neputincioasa trebuie sa-si abandoneze copiii, i-a gonit de la pieptul ei.

''Ma bucur ca le ofer copiilor un viitor'', imi marturiseste cumnata mea. ''M-as intoarce si maine in Romania daca nu ar fi copiii''. Copii care s-au integrat aici, cel mai mic fiind chiar nascut in acesta tara. 

Si totusi, in ciuda avantajelor de aici, identitatea nationala le da putere. Pentru ca pastreaza in trupul lor energia tarii in care au primit viata si care reprezinta radacinile lor.

Mandri ca sunt romani? Da! Pentru ca Romania inseamna traditii, placintele rumenite in cuptor, frumusetea muntilor si mai nou... Simona Halep.

Ma uit prin casa si vad pozele celor dragi de acasa, inclusiv una cu Mihaita, care-mi incalzeste inima.

''Asa ii putem ajuta si pe cei de acasa''. Incepand cu noi care am avut posibilitatea sa venim aici cu Sofia la cel mai mare centru ortopedic din Italia, sa ne asiguram ca totul e bine cu piciorusele ei. Si nu pot sa nu ma gandesc la miliardele de euro trimise in tara de acesti oameni, bani care au ridicat o economie aproape de colaps.

Si poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa spunem cu oarece dispret "Au venit italienii" in lunile de vara, si sa-i primim cu bucurie pentru ca ei raman ceea ce au fost mereu: Romani!

NU AM NIMIC DE DEMONSTRAT

Mereu am avut sentimentul ca noi, romanii, traim cu un oarece complex de inferioritate fata de cetatenii altor tari, mai bogate.

Sentimentul acesta il resimt si mai acut de fiecare data cand calatoresc peste granita si ma intalnesc cu romanii care locuiesc acolo.

Romani care muncesc din greu, sa mentina si sa intretina economii ale unor tari cu populatia imbatranita, si care nu de putine ori, trebuie sa suporte diverse forme de discriminare.

Eu, personal, cred ca e timpul sa ne vindecam de acest complex de inferioritate. Toti suntem oameni, toti muncim, acum suntem membrii Uniunii Europene, si chiar nu e problema mea cand vreun conational a facut vreo magarie.

De ce spun asta? Pentru ca strainii simt ca avem acest complex, si-l exploateaza.

Nu spun acum sa epatam, insa sa pastram in suflet mandria ca suntem Romani concentrandu-ne pe tot ce are bun tara asta, si are multe lucruri bune si oameni buni.

Si chiar nu avem nimic de demonstrat, ci suntem oameni ca toti oamenii, cu bune si cu rele, cu defecte si calitati.

Iar a te naste  cu o anumita nationalitate sau etnie nu te impiedica sa devii varianta ta cea mai buna indiferent unde ai fi.

Si nu ca sa demonstrezi ceva, ci pentru TINE.

VREI SĂ FII BOGAT?

Desigur!

Și ce-ți dorești? 

Bani, bineînțeles!

Și dacă-ți dau toți banii pe care-i dorești, ce vei face cu ei?

Acest exercițiu l-a făcut observatorul meu cu mine. 

Cine este acest observator? Sunt tot eu, disociată de sentimentele mele, varianta mea meta așa cum spunem în NLP, cea care iese din când în când din filmul vieții și-l analizează în mod obiectiv. 

Suntem programați, de când ne naștem să ne dorim bani. Iar relația noastră cu banii este de multe ori complexă și frustrantă. Pentru că trăim cu impresia că banii chiar există ca atare.

Doar că ei sunt un simbol, un simbol al energiei din jurul nostru, energie pe care încercăm s-o stocăm, însă caracteristica ei de bază este că trebuie să circule.

Când avem bani, de fapt dispunem de energia celor din jur. 

Și avem și alte modalități să ne bucurăm de această energie. 

Să ne gândim la prieteni, familie, cei care ALEG să-și petreacă timpul alături de noi. Și pe care îi ignorăm adesea, pentru a atrage bani.

Tot observatorul meu m-a pus să mă întreb ce am făcut cu banii pe care i-am avut, adicătelea cum am dispus de energia celor din jurul meu și prin urmare, cum am modelat lumea din jurul meu? 

Am remarcat că am cumpărat multe lucruri emoțional, timp în care nu am fost atentă la cei din jurul meu, cei dragi, care îmi dau din energia lor necondiționat.

De fapt, nu există bani, există doar energie. 

O parte din ea o translatăm în bani, o parte în iubire, o parte în distracție, o parte în lucrurile pe care le avem. 

Și a dispune de energie, înseamnă a fi bogat.

Și dacă tu vrei bani, ca să fii bogat, îl voi întreba pe observatorul din tine următoarele:

Nu ești deja bogat din perspectiva energiei?

Și dacă e să dispui de energia lumii în care trăiești, ești destul de responsabil să o canalizezi în direcția bună?

Și dacă tu nu ai nevoie de bani, ci de iubire, acceptare, fericire, nu crezi că ai nevoie să lucrezi mai întâi la modul în care-i percepi pe cei din jur?

Și dacă e adevărat că pentru a primi energie, trebuie să oferi energie, n-o fi valabil și în legătură cu banii?

Ia-ți 5 minute din timpul tău, și răspunde la aceste întrebări. 

Separă-te de ceea ce simți și răspunde din poziția ta de privitor al vieții tale. 

S-ar putea ca răspunsurile tale să reprezinte începutul unei vieți cu adevărat bogate pentru tine.

HAIDEȚI SA FACEM LUMINA IN PASAJUL CFR BACAU!

Când Mihaiță era mic, îl duceam la o creșa aflată in Cartierul CFR. În general, mergeam toți cu mașina, trebuind să ocolim kilometri buni, însă au fost momente când soțul meu a fost plecat din localitate sau a trebuit să stea mai mult la serviciu, iar atunci am mers eu.

Și cum nu conduc, și mi-e frică să trec peste linii, când am mers prima oară, am ales să trec prin pasaj. 

A fost cel mai lung, înfricoșător și întunecat drum pe care am mers vreodată. Îmi amintesc și acum cum îmi țineam strâns copilul, îmi amintesc și acum mirosul înțepător de urină amestecat cu cel de clor, ecoul pașilor mei grăbiți și liniștea apăsătoare din jur, și îmi mai amintesc sentimentul de neajutorare amestecat cu revoltă.

Așa cum spune Mădălina Rotaru, cea de la care a pornit ideea reabilitării, pasajul CFR este al nostru, al tuturor. 

Chiar dacă avem BMW sau chiar dacă nu avem treabă prin cartierul CFR, acel pasaj reprezintă o parte din realitatea noastră. 

Un ungher întunecat, înspăimântător, urât mirositor. 

Iar realitatea externă este manifestarea realității interne a noastră, ca oameni și comunitate.

Iar a face lumină în pasajul CFR, înseamnă a face lumină într-un  colț al sufletului nostru. Pentru că noi trăim în Bacău, iar felul în care arată acest oraș nu reflectă doar administrația locală ci și nivelul nostru de implicare.

Și au apărut oameni care se implică, trup și suflet! Prima este cea pe care am menționat-o anterior, Mădălina Rotaru împreună cu Asociația Mutatis Mutandis. 

Apoi au apărut și ceilalți OAMENI care, pe lângă implicarea lor zilnică în cadrul comunității, vor înota în cadrul Swimathon pe 30 octombrie, orele 17.00, la Bazinul de Înot Bacău, pentru ca Pasajul CFR să devină mai mult decât a fost, nu numai o legătură între oameni, ci și un spațiu de cultură.

Mai jos, îi puteți cunoaște pe acești oameni minunați și puteți și voi să-i susțineți prin donațiile voastre pentru acest proiect accesând pagina http://fundatiacomunitarabacau.ro/swimathon/index.php?option=com_content&view=article&id=140&Itemid=174. 

Iar dacă vreți să vă implicați mai mult în acest proiect, puteți lua legătura cu reprezentanții Asociației Mutatis Mutandis.

Prin urmare, înotătorii pentru reabilitarea pasajului CFR (în ordine aleatorie) sunt:

 Haideți să facem lumină în comunitatea noastră, și să începem cu Pasajul CFR!

ESTI PRIZONIERUL NEFERICIRII TALE?

Te trezesti dimineata cu inima stransa ca incepe o noua zi... 

O noua zi in care trebuie sa traiesti cu sentimentul de gol in stomac, in care trebuie sa suporti oameni care te lasa vidat de energie, in care vezi doar fete mohorate si auzi cuvinte ce te enerveaza.

Te simti prins in capcana unei realitati triste, iar ce simti te blocheaza si parca esti in inchisoare.

Chiar esti. 

Te-ai inchis in celula propriei nefericiri. Cum? Prin ce alegi sa simti si sa faci.

Suna enervant, nu? Iar vine cineva si-ti spune ce ar trebui sa faci!

Ei, astazi nu! Te invit la un exercitiu de imaginatie care nu va dura mai mult de 10 minute, si care iti va schimba putin perspectiva.

Te rog sa-ti imaginezi ca suntem intr-o sala de cinema. Tu esti in ''papucii tai'' si traiesti ce te face nefericit.

Vezi imaginile care te intristeaza, simti in interiorul tau emotiile neplacute, auzi vocea interioara sau vocile celor din jur spunand lucrurile care te supara.

Acum, tu iesi din persoana ta si mergi in sala si te privesti ca pe-un strain. 

Stii de sentimentele traite ca dintr-un roman scris din perspectiva omniscienta, insa doar observi persoana din film de parca ar fi prima oara cand o vezi. 

Priveste-o detasat cum isi traieste o zi din viata, cum relationeaza cu cei din jur, partener, membrii familiei, colegi, prieteni, straini.

Ia-ti timpul si uita-te la acest film fara sa judeci sau sa tragi concluzii.

Fa acest lucru in tihna si cu cate o situatie pe rand. 

Fii simplu observator, si daca simti ca nu esti destul de detasat, mergi in cabina de proiectie si priveste-te cum te privesti traind acele momente.

Iar cand esti total detasat, gandeste-te la ce sfat i-ai da persoanei din film pentru fiecare situatie in parte. 

Foloseste persoana a treia singular. 

De exemplu: Dimineata s-ar putea trezi cu convingerea ca va fi o zi frumoasa ..., in fine, ce-ti trece tie prin cap.


Fa acest exercitiu cu rabdare pentru fiecare situatie suparatoare in parte, si asigura-te ca esti complet separat de persoana din film.

Vei vedea ca ai o gramada de solutii. 

Enumera-le pe toate si cand ai decis care sunt cele mai utile, ia-le cu tine si intra in film. 

Daruieste-le ''personajului'' nostru care le primeste cu bucurie, si imediat ce le-a primit, intra inapoi in pielea ta si mergi inapoi in viata ta sa aplici aceste solutii.

Asa-i ca altfel arata realitatea ta? Mai luminoasa, mai calma si mai duioasa?

Nu degeaba se spune ca suntem creatorii propriei realitati si ca cele mai bune solutii pentru problemele noastre sunt chiar in noi. 

Insa, prinsi in inchisoarea sentimentelor, cuvintelor si a scenariilor negative, nu mai avem posibilitatea sa aflam solutiile.

De aceea este extrem de util sa mergem din cand in cand la cinema si sa ne uitam la filmul propriei vieti, tocmai pentru a gasi solutiile.

Sa ai o zi faina plina de sentimente placute, cuvinte frumoase si imagini luminoase!