In ultima saptamana am urmarit doua filme care mi-au dat de gandit. Am revazut Schimbarea a lui Wayne Dyer iar aseara am fost la filmul Interstellar.
Ambele mi-au reamintit ca in ciuda faptului ca suntem atat de minusculi in acest Univers, suntem copiii Lui si purtam in noi cate o picatura din maretia Lui. Iar aici fiecare dintre noi putem folosi numele care ne convine noua.
Iar această picătură divină este menită să se manifeste prin talentul și vocația noastră.
Dar câți dintre noi ne permitem asta?
Pentru că dincolo de cuvinte stau adevărurile despre ce facem cu adevărat. Nu ne permitem, nu ne lăsăm să ne găsim drumul, să manifestăm ce purtăm înăuntru și nu că nu avem sau nu putem găsi resursele.
De ce facem asta? Pentru că suntem conduși de minte, nu de suflet. Iar mintea vrea siguranță, vrea lucrurile neschimbate, vrea garanții...
Dar singura garanție e că vom muri. Cel puțin din forma aceasta. Am primit această garanție de două ori în viața mea, când am privit Moartea în ochi. Iar în acele momente, toate construcțiile minții se prăbușesc la pământ.
Înțelegi că o îmbrățișare e mai reală decât o mașină, un om iubit e mai adevărat decât o carieră. Că banii sunt o iluzie, că nu poți avea bani, ci doar parte de iubire și abundență. Iar iubirea și abundența vin ca răspuns atunci când tu le oferi întâi.
Iar prin minte ne-am legat cu lanțuri invizibile de relații, slujbe și obiecte care ne aduc amăgirea împlinirii. În tot timpul acesta rămâne un gol în suflet, pe care ne străduim să-l umplem cu obiecte, validări, titluri...
Îmi suna în urechi ca un refren: Nu muri cu muzica încă în tine! Cum? Trăind conștient, ascultându-mi impulsurile interioare, cele din zona inimii.
De ce-ți scriu acestea? Pentru că lumea noastră are nevoie de muzica noastră. Nu de eficiența noastră, nu de profit, nu de cifre. Lumea noastră are nevoie de muzica fiecărui suflet pentru a începe să se vindece.
Căci fiecare rană este o emoție reprimată, o lipsă de iubire, o existență forțată și brutală.
Nu e o nebunie că ne schilodim sufletul și existența alergând după banii cu care încercăm să ne cumpărăm alinarea? Nu e o nebunie că încercăm să ne reparăm rănile interioare cu lucruri exterioare? Cu oameni pe care-i plătim? Vrem să uităm de sentimente, ca să nu mai doară...
Știți ce doare? Muzica din sufletul nostru! Că e ținută acolo, în tăcere, în timp ce ne irosim nemilos viața cu promisiunea că va veni momentul când ne vom ocupa și de sufletul nostru.
Te rog eu, nu muri cu muzica încă în tine! Lumea are MARE nevoie de EA!
Nu cred ca exista om care sa nu-si fi pus aceste intrebari... Si eu mi le-am pus... Si am realizat ca in mare parte imi urmez misiunea, si asta pentru ca mi-am ascultat de timpuriu vocea interioara si am urmat-o. Si daca a fost sa mai platesc cate un pret, l-am platit cu inima impacata, pentru ca a fost alegerea mea.
Cred ca de asta trebuie sa tina cont si parintii care-si forteaza uneori copiii sa mearga pe un drum trasat de ei, pentru ca indiferent cat de buna ar deveni situatia financiara a acelora, daca nu va fi alegerea lor, nu vor fi fericiti.
Iar fericirea e o stare de constiinta ce tine de echilibrul intre interiorul tau si exterior.
Chiar nu conteaza cati bani faci, ce eticheta sociala primesti daca nu ai acest echilibru.
Iar vocatia vine din adancul fiintei fiecaruia.
Cred ca fiecare dintre noi are multe daruri de oferit lumii in care traieste, lume care la randul ei ii va oferi o "plata" pentru ele, iar aceasta plata nu inseamna numai bani.
Aceste daruri sunt cu noi mereu, toata viata, si daca nu le-am descoperit inca este pentru ca nu ne-am oprit o clipa si nu am intrat in adancul nostru pentru a le gasi.
Ele au mai fost numite talent, vocatie, chemare si sunt unii oameni de stiinta care afirma ca sunt de fapt alegerile noastre subiective si ca orice om poate face orice.
Si eu cred ca orice om poate face orice, dar tind sa cred ca in spatele alegerilor noastre sta ceva mult mai profund.
In postarile mele m-am ferit sa intru in zona spirituala, nu pentru ca nu as fi spirituala ci pentru ca m-au interesat aspectele stiintifice de fiecare data.
Chiar si pentru miracolele care s-au produs in viata mea am cautat explicatiile si legile care au stat la baza, tocmai pentru ca stiu ca Universul, al carui manifestare suntem si noi, isi respecta legile.
Daca nu le-am descoperit noi pe toate, aceasta nu inseamna ca exista ceva haotic in Univers, pentru ca daca vom observa indeaproape si lucrurile aparent haotice vom vedea ca exista tipare in ele, de exemplu cazurile de nebunie au un tipar, si practic orice exista in lumea asta are tipare.
Dincolo de tipare, atat in cazul oamenilor cat si pentru tot ce exista, se afla ceva mai profund, si daca vreti mai multe explicatii va invit sa cititi Puterea prezentului a lui Eckhart Tolle care va va si ajuta sa simtiti acea Energie, Viata.
Ma feresc s-o numesc Dumnezeu, pentru a nu intra peste credintele oamenilor, dar este Geniul Creator care exista si in noi oamenii, care putem fi constienti de El, si putem sa depasim tiparele.
Cred ca e o mare sansa sa traim in viata aceasta ca oameni, pentru ca ni se da sansa sa ne aducem aportul creativ Universului.
Nu ni se cere sa urmam doar coordonatele deja trasate, ci ni s-a dat ceva in plus.
Dar odata cu aceasta, noi am trait sentimentul de separare, punand etichete pe lucruri, oameni si fapte si am uitat ca Totul e Unitar, si ca ce facem impotriva unei parti, se rasfrange asupra Intregului, care insemnam si noi.
Care este rolul nostru?
Suntem o manifestare unica a Universului, o perspectiva a acestuia, o piesa importanta dintr-un imens puzzle, si rolul nostru este sa marim si sa imbunatatim acest puzzle avand in acelasi timp grija sa ne potrivim lui.
Misiunea noastra e in sarcina noastra, noi decidem si noi simtim care va fi rolul nostru, dar daca vom sti sa ne oprim si sa respiram si sa simtim, vom fi mereu ghidati pe fluxul cel mai bun.
Universul nu-si lasa niciodata copiii, totul e sa invatam sa fim prezenti si sa "citim" semnele.
Alegerea, in schimb, e mereu a noastra. De aceea ni s-a dat si constiinta de sine.
Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai share!
