Acum ceva timp, rula la TV o reclamă destul de bine realizată care-și dorea să ajute oamenii să înțeleagă efectele pe termen lung a unei alimentații gustoase. O strică tocmai explicația cu limbaj de lemn de la sfârșit. Ar fi avut cu adevărat impact fără ea.
Pe mine m-a pus atunci pe gânduri, dar cam atât.
Percepția mea s-a schimbat când cineva din familia mea a avut serioase probleme de sănătate. Și vorbim de o persoană plină de viață, care nu fumează, activă, fără vicii, cum ne place să spunem, căreia tot ce-i place este o masă bună și gustoasă.
Obiceiurile acestea par perfect ok, că deh, societatea se confruntă cu probleme serioase: alcool, droguri, fumat...
Și ciudat este că sunt mulți fumători cu un stil de viață mai sănătos decât cei, destul de mulți la noi în țară, care-și garnisesc zilnic existența cu fripturici gustoase și suculente. Ce e rău, dom'le? E doar mâncare.
Așa ziceam și eu. Iată că natura are altă opinie. Când la 60 și un pic de ani apar AVC-uri, diabeturi, și alte mai câte, se pare că nu e vârsta, ci tot ce am băgat în corp cu buna credință că e doar mâncare, nu substanțe toxice.
Apoi mergem la buna și etica industrie medicală și farmaceutică, și ea ne oferă cu bunătate soluții simple de înghițit cu apă, menționând, cu jumătate de glas, că și regimul alimentar ne poate ajuta, însă important este să ținem tratamentul. Să nu mai spun că și cuvântul regim este extrem de motivant.
Eu cred că cel mai bun început este să ne punem chiar noi întrebări. Ce obicei legat de mâncare e cu adevărat bun pentru mine. Acum? În următorul an? Peste 10 ani? Peste 50 de ani? Și să acționăm cum ne îndeamnă inima...și corpul.
Înainte să mâncăm ceva, tot ce avem de făcut, este să ne întrebăm: E ok din punctul meu de vedere să mănânc asta? Dacă răspunsul este da, atunci să savurăm!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: