Aceste cuvinte au cuprins in ele tot DORUL pe care romanii care traiesc in alte tari il poarta mereu in inima.
Dorul fata de o tara care, asa cum o mama neputincioasa trebuie sa-si abandoneze copiii, i-a gonit de la pieptul ei.
''Ma bucur ca le ofer copiilor un viitor'', imi marturiseste cumnata mea. ''M-as intoarce si maine in Romania daca nu ar fi copiii''. Copii care s-au integrat aici, cel mai mic fiind chiar nascut in acesta tara.
Si totusi, in ciuda avantajelor de aici, identitatea nationala le da putere. Pentru ca pastreaza in trupul lor energia tarii in care au primit viata si care reprezinta radacinile lor.
Mandri ca sunt romani? Da! Pentru ca Romania inseamna traditii, placintele rumenite in cuptor, frumusetea muntilor si mai nou... Simona Halep.
Ma uit prin casa si vad pozele celor dragi de acasa, inclusiv una cu Mihaita, care-mi incalzeste inima.
''Asa ii putem ajuta si pe cei de acasa''. Incepand cu noi care am avut posibilitatea sa venim aici cu Sofia la cel mai mare centru ortopedic din Italia, sa ne asiguram ca totul e bine cu piciorusele ei. Si nu pot sa nu ma gandesc la miliardele de euro trimise in tara de acesti oameni, bani care au ridicat o economie aproape de colaps.
Si poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa spunem cu oarece dispret "Au venit italienii" in lunile de vara, si sa-i primim cu bucurie pentru ca ei raman ceea ce au fost mereu: Romani!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: