Draga mea țară,
Îți mulțumesc că mi-ai dat rădăcini și oriunde aș fi plecată știu de unde vin.
Îți mulțumesc că mi-ai umplut copilăria de cântecele tale, de susurul izvoarelor munților tăi frumoși, de căldură și fericire.
Îți mulțumesc pentru oamenii minunați alături de care am crescut.
Știu că încă ai multe răni, și știu că și eu sunt dintre cei care te-au rănit.
Dragă Românie, știu că de mine ține să-ți vindec rănile, cum face un copil cu o mamă care are nevoie de ajutor.
Draga mea țară, azi e ziua ta! Mă uit la copilașii mei, la copilașii tăi, și sunt plină de speranță. Că ei nu vor mai dori să uite de unde sunt. Că ei știu că ei construiesc realitatea. Că ei te vor vindeca, te vor hrăni, te vor întrema. Iar tu le vei da rădăcini. Și oriunde vor fi plecați, vor ști de unde sunt.
Și vor ști mereu unde trebuie să se întoarcă....ACASĂ!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: