10 CONCLUZII PENTRU ANUL 2014

Azi este ziua în care mă uit în urmă și privesc la ce mi-a adus anul 2014. Un an plin de provocări, de fericire, de miracole. 
 

1. Sunt recunoscătoare că sunt în viață. 

Și că Sofia a venit pe lume. Chiar dacă anul trecut pe vremea aceasta nu i se dădeau prea multe șanse. Dacă ai credință, miracole se întâmplă.


2. Cele mai mari realizări le-am făcut fără efort și prin a fi prezentă în viața mea.  

De fiecare dată m-am străduit, forțat, împins...mi-am produs răni sufletești. Există și alte căi decât sforțarea, una este prin puterea conștiinței. Când am fost prezentă în viața mea, am găsit resurse nebănuite.

3. De câte ori m-am apărat, am rănit. 

De mică, de când mi-a murit mama, eu am niște tipare de apărare foarte puternice. Însă acestea de multe ori m-au ținut departe de viață, m-au izolat de oameni. 

Conștiința m-a învățat să nu mai generalizez atât de mult. Dacă o persoană îmi face rău, o scot de pe harta existenței mele, și chiar am remarcat că nu mă mai întâlnesc cu acele persoane decât extrem de rar, și adesea, în timp, energia negativă apărută se topește. 

Nu mai simt nevoia de răzbunare, de a pune oamenii la punct. Îi las în plata Celui de sus și-mi văd de viața mea frumoasă.

4. Egoul îi fură realizările sufletului. 

Aceasta a fost lecția anului pentru mine. Când faci ceva minunat, rareori ești singur. Când reduci ce ai realizat la nivelul egoului, începi să pierzi. 

Recunoștința e ce atrage succesul, fericirea și abundența. Egoul le îndepărtează.

5. Viața nu e o luptă, noi o transformăm în asta prin cum alegem să reacționăm. 

Viața e o călătorie minunată. Am învățat să accept oamenii și lucrurile așa cum sunt și să acționez acolo unde pot și e nevoie de mine. 

Astfel pot simți energia oamenilor și lucrurilor și acționez ținând cont de ea.

6. Avem nevoie de îmbrățișări și de iubire. 

Anul acesta am învățat să îmbrățișez. Din toată inima. Fără a mă mai teme să-mi deschid sufletul. Soțul mă poreclește sectanta. Dar vine imediat să-l îmbrățișez. 

Mi-am permis să simt iubirea care mă înconjoară. Și ea s-a revărsat în viața mea.

7. Vindecarea vine de la sine. Nu trebuie forțată. 

Anul acesta am trecut printr-o operație grea. Histerectomie și vezica secționată. Sunt în proces de vindecare. Nu mai ascund că încă mă doare. Nu mai pitesc totul sub imaginea de om puternic. 

Însă mă simt mai bine cu fiecare zi care trece.

8. Orice fac să fac din suflet. 

Astfel mă voi scuti de așteptări și frustrări. Recent am avut parte de un contra-exemplu. 

O prezentare pe care am pregătit-o cu mari eforturi. Printre scutece, biberoane, oale de mâncare, hormoni postnatali. Nu a ieșit. Oamenii au simțit toată această sforțare. Și nu au apreciat eforturile.

Acum tot ce fac e din nevoia mea de a împărtăși. Fiecare e liber să-și ia cât are nevoie din ce am de dat.

9. Micile obiceiuri au efecte mari pe termen lung. 

Despre acestea voi scrie mai mult într-un articol viitor. Petrec zilnic câteva minute facând sport, meditând, stând împreună cu cei dragi, citind. 

Nu mă forțez, nu mă blamez dacă într-o zi nu reușesc, mă bucur când reușesc. 

Iar acele minute zilnice se transformă în ore într-o lună, și zeci de ore într-un an.

10. Dacă simt că am tot ce doresc, tot ce doresc se materializează. 

Gândurile ne construiesc realitatea. Iar când aceasta începe să se materializeze mă bazez pe vocea din inimă să-mi spună ce să fac mai departe. 

Cred în puterea intenției pentru că am prea multe dovezi în viața mea ca s-o mai pot nega.

Vă invit să ne întâlnim și mâine pentru a deschide fereastra spre 2015. 

O seară minunată!