LA MULTI ANI, ROMANIA, ORIUNDE TE-AI AFLA!

Draga mea țară,

Îți mulțumesc că mi-ai dat rădăcini și oriunde aș fi plecată știu de unde vin.

Îți mulțumesc că mi-ai umplut copilăria de cântecele tale, de susurul izvoarelor munților tăi frumoși, de căldură și fericire. 

Îți mulțumesc pentru oamenii minunați alături de care am crescut.

Știu că încă ai multe răni, și știu că și eu sunt dintre cei care te-au rănit. 

Dragă Românie, știu că de mine ține să-ți vindec rănile, cum face un copil cu o mamă care are nevoie de ajutor. 

Draga mea țară, azi e ziua ta! Mă uit la copilașii mei, la copilașii tăi, și sunt plină de speranță. Că ei nu vor mai dori să uite de unde sunt. Că ei știu că ei construiesc realitatea. Că ei te vor vindeca, te vor hrăni, te vor întrema. Iar tu le vei da rădăcini. Și oriunde vor fi plecați, vor ști de unde sunt.

Și vor ști mereu unde trebuie să se întoarcă....ACASĂ!
 

NU MURI CU MUZICA INCA IN TINE

In ultima saptamana am urmarit doua filme care mi-au dat de gandit. Am revazut Schimbarea a lui Wayne Dyer iar aseara am fost la filmul Interstellar. 

Ambele mi-au reamintit ca in ciuda faptului ca suntem atat de minusculi in acest Univers, suntem copiii Lui si purtam in noi cate o picatura din maretia Lui. Iar aici fiecare dintre noi putem folosi numele care ne convine noua. 

Iar această picătură divină este menită să se manifeste prin talentul și vocația noastră. 

Dar câți dintre noi ne permitem asta? 

Pentru că dincolo de cuvinte stau adevărurile despre ce facem cu adevărat. Nu ne permitem, nu ne lăsăm să ne găsim drumul, să manifestăm ce purtăm înăuntru și nu că nu avem sau nu putem găsi resursele. 

De ce facem asta? Pentru că suntem conduși de minte, nu de suflet. Iar mintea vrea siguranță, vrea lucrurile neschimbate, vrea garanții...

Dar singura garanție e că vom muri. Cel puțin din forma aceasta. Am primit această garanție de două ori în viața mea, când am privit Moartea în ochi. Iar în acele momente, toate construcțiile minții se prăbușesc la pământ. 

Înțelegi că o îmbrățișare e mai reală decât o mașină, un om iubit e mai adevărat decât o carieră. Că banii sunt o iluzie, că nu poți avea bani, ci doar parte de iubire și abundență. Iar iubirea și abundența vin ca răspuns atunci când tu le oferi întâi. 

Iar prin minte ne-am legat cu lanțuri invizibile de relații, slujbe și obiecte care ne aduc amăgirea împlinirii. În tot timpul acesta rămâne un gol în suflet, pe care ne străduim să-l umplem cu obiecte, validări, titluri...

Îmi suna în urechi ca un refren: Nu muri cu muzica încă în tine! Cum? Trăind conștient, ascultându-mi impulsurile interioare, cele din zona inimii. 

De ce-ți scriu acestea? Pentru că lumea noastră are nevoie de muzica noastră. Nu de eficiența noastră, nu de profit, nu de cifre. Lumea noastră are nevoie de muzica fiecărui suflet pentru a începe să se vindece. 

Căci fiecare rană este o emoție reprimată, o lipsă de iubire, o existență forțată și brutală.

Nu e o nebunie că ne schilodim sufletul și existența alergând după banii cu care încercăm să ne cumpărăm alinarea? Nu e o nebunie că încercăm să ne reparăm rănile interioare cu lucruri exterioare? Cu oameni pe care-i plătim? Vrem să uităm de sentimente, ca să nu mai doară...

Știți ce doare? Muzica din sufletul nostru! Că e ținută acolo, în tăcere, în timp ce ne irosim nemilos viața cu promisiunea că va veni momentul când ne vom ocupa și de sufletul nostru.

Te rog eu, nu muri cu muzica încă în tine! Lumea are MARE nevoie de EA!

PERMITE-TI SA FII

Ce să fiu? Trebuie să fiu ceva...cineva... Cum trebuie să fiu?

Așa îmi spunea vocea interioară, repetând ce a înregistrat de-a lungul timpului de la părinți, profesori, mentori...mediu.

Păi și cine sunt? Sunt cine trebuie să fiu?

Recent, la cursul de NLP Trainer, am auzit-o pe Iuliana spunând: Permite-ți să fii... Păi ce, nu-mi permit? Și mi-am dat seama că tocmai EU sunt cea care-mi pune piedici, îmi găsește limitări, mă blochez.

În 2012, după ce am fost aproape de moarte, am trăit o stare de grație. În acea stare am închis programările și mi-am permis să exist și să mă manifest așa cum simțeam. Fără să mă mai gândesc la imaginea mea, la ce ar putea gândi oamenii, la ce am de câștigat. 

Că după ce te întâlnești cu moartea, faptul că lumea ar putea să mă critice sau bârfească, avea prea puțină importanță.

Mi-am permis atunci să fac acele lucruri care mă definesc, de acolo din interior, să învăț acele lucruri care mă ajutau să merg într-o direcție pe care, parcă, o alesesem înainte de a veni pe lumea asta.

Ieri m-am uitat din nou la filmul Schimbarea a lui Wayne Dyer, și am lăcrimat de fericire. Acel film mi-a reamintit SĂ FIU, să-mi ascult busola interioară fără a mai folosi tiparele de gândire pentru a le analiza. 

Mi-am reamintit starea pe care am avut-o când am scris cartea, carte pe care am scris-o dintr-un impuls interior, pentru că așa am simțit. Fără să-mi pese de ce ar putea spune lumea, fără să mă aștept la câștig. Ci pentru că am simțit să transmit ce trăiesc. Fără așteptări. Pentru cine ar avea nevoie de acea carte.

Faptul că m-am regăsit mi-a permis să duc o viață fericită. Și au mai fost reminiscențe ale vechilor tipare de gândire, m-am mai întors la stări și comportamente păguboase pentru fericirea mea și a celor din jurul meu, însă am avut CURAJUL să fac acele acțiuni, mi-am permis să am sentimente pozitive, și chiar în momente de criză mi-am regăsit resursele.

Iar acest articol nu este doar despre mine, ci despre fiecare dintre noi. Să ne permitem să fim, înainte de a avea și de a acționa. Să ne permitem să coborâm în interiorul nostru, sub tipare, sub condiționări, sub ceea ce ni s-a prezentat ca fiind bun sau rău, de succes sau nu, și să ne amintim cine suntem. Și să fim.

Să nu așteptăm o criză să ne trezească din somnul tiparelor mentale, ci să ne dăm noi răgazul să mergem acolo, la miezul ființei noastre, să ne amintim de ce am venit în lumea asta, și să ne permitem să fim și să ne manifestăm. Așa cum știm că e mai bine. Nu folosind gândirea logică, ci ceea ce simțim. 

Și așa cum spunea Wayne Dyer în film, este important să ne permitem SĂ FIM, pentru a nu ne întreba, ca și personajul lui Tolstoi, pe patul de moarte: Și dacă...toată viața mea a fost o greșeală? 

Acum e momentul să aflăm, cât trăim!

Vizionare plăcută!

AMAN...

Aman sa fiu trista
Aman sa fiu suparata 
Aman sa-mi fie frica
Aman sa ridic tonul
Aman sa fiu deprimata
Aman sa ma gandesc la ce-i mai rau
Aman sa iau personal opiniile celorlalti
Aman sa judec
Aman sa condamn
Aman sa nu am chef
Aman sa pierd timpul
Aman sa vorbesc de rau
Aman sa urasc
Aman sa ma las manipulata
Aman sa te supar
Aman sa ma ingrijorez
Aman sa spun ceva dureros
Aman sa fiu defensiva

Aman sa aman 

Aman...

Cine spune ca nu e bine sa amani?

EU VREAU IUBIRE, NU RESPECT!

 Eu vreau iubire, nu respect. Caci respectul indeparteaza.


Eu vreau o imbratisare, nu o strangere de mana. Caci asa pot primi caldura.

Traim intr-o lume din care am gonit iubirea pentru ca ne face vulnerabili. Pentru ca nu-i putem controla pe ceilalti. Pentru ca e pentru cei slabi.

Am inlocuit iubirea cu bani, caci banii ne ajuta sa dispunem de energia celor din jur fara sa mai trebuiasca sa oferim un zambet, caldura, recunostinta. Pentru ca ni se cuvine! 

Vrem ca cel de langa noi sa ne RESPECTE, masuram relatia prin prisma ego-ului nostru, si apoi ne simtim goi pe dinauntru.

Am pierdut prea mult timp din viata mea dorind respect. Am pierdut clipe de fericire, de caldura, am pierdut imbratisari. 

Asa ca eu vreau iubire, nu respect.  

CALATORIA SPERANTEI

In scurta mea plimbare prin Ferrara, acum cateva zile, am fost oprita de un tanar de culoare care avea un teanc de carti in mana si care m-a intrebat daca nu doresc sa cumpar una dintre ele, aratandu-mi cartea din imagine: Calatoria sperantei, din Senegal in Italia in cautarea norocului. 

Eu citeam deja o carte in italiana, si anume Adulter al lui Coelho, insa am lasat-o deoparte si am inceput s-o citesc pe aceasta. 

Autorul se numeste Bay Mademba, s-a nascut in Senegal intr-o familie foarte saraca, si a plecat si el, ca multi altii in cautarea unei vieti mai bune in Europa. 

Cartea aceasta m-a purtat si pe mine in acele ambarcatiuni ale mortii, in acele calatorii disperate care culmea, sunt numite, ale SPERANTEI, prin inchisori, prin tabere de refugiati, si mai important, mi-a inlesnit accesul in sufletul unui OM care, chiar daca a trecut prin incercari extreme, prin ura si rasism, a reusit sa-si pastreze umanitatea si bunatatea pe care mama sa, precum si invataturile sfantului venerat la el in sat i le-au insuflat. 

El a invatat ca toti suntem frati si surori, indiferent de rasa si religie, si a ales sa-i raspunda rasismului si incercarilor vietii prin scris si acceptare.

Este o carte de o sensibilitate aparte, o carte ce-ti schimba starea de constiinta, o carte care nu condamna ci te face doar sa constientizezi ca dincolo de etichete, de generalizari, suntem toti oameni, extrem de asemanatori, si tine de noi si de nivelul nostru de dezvoltare cum alegem sa-i raspundem mediului, precum si ce alegem sa facem pentru a-l schimba.

Bay a ales sa scrie o carte care te atinge si-ti aminteste sa fii OM chiar daca cei din jurul tau mai uita. 

Aceasta carte a aparut intr-un moment in care o cautam, si m-a facut sa-l las pe Coelho deoparte. Este usor de citit, chiar daca este scrisa in italiana, si vi-o pun la dispozitie daca doriti. Cred ca o puteti comanda si de pe net.

Ma bucur ca aceasta carte a venit la mine si am invatat de la Bay Mademba ca viata este de fapt o calatorie, iar indiferent cat de grele sunt conditiile, ea trebuie sa fie o calatorie plina de SPERANTA si UMANITATE.

EU SUNT SCHIMBAREA

Nu fara amaraciune sunt observatorul unei campanii electorale care a scos la iveala ura, injurii, mizerii, cuvinte urate la adresa votantilor unuia sau altuia dintre candidati, si vad asta mai ales pe facebook, pentru ca eu nu deschid televizorul decat ca sa ma uit la Vocea Romaniei. 

Iar pe cei care sunteti in lista mea de prieteni, asta va si consider, prietenii mei. Fie ca-mi cititi blogul, fie ca mi-ati citit cartea, fie ca ma cunoasteti personal, fie ca v-am fost profesoara, daca sunteti acolo, inseamna ca sunteti si in inima mea.

M-a durut sa vad ca aceiasi oameni care postau mesaje despre iubire, prietenie, acceptare, acum posteaza injurii, ca sa nu spun chiar injuraturi. 

Ca sa fie clar, eu nu am nicio preferinta intre cei doi ramasi in cursa electorala. Nu am avut nici macar cand au fost 10-12, ca habar nu am cati au fost. De ce? Pentru ca am mai crezut candva in "schimbarea" de care vorbiti. Imi amintesc ca am plans de fericire cand a iesit Basescu presedinte prima oara, ca apoi sa plang de tristete cand a iesit a doua oara. Apoi mi-am vazut de viata mea.

I-am vazut de-a lungul timpului "pupandu-se pe bot" toti cu toti, in toate combinatiile posibile. De aceea, nu cred ca e vreunul mai bun decat altul. 

Insa acum 5 ani am luat alte decizii: sa-mi creez propria realitate bazata pe valorile mele, pentru care sa nu mai fac niciun compromis si sa influentez lumea doar in bine.

Nu sunt bogata in bani dar am mai multe bogatii decat pot cumpara toti banii din lumea aceasta.

Niciun presedinte, oricat de bun ar fi, nu ne va schimba realitatea daca nu ne schimbam starea de constiinta noi insine in relatia cu noi si cu cei de langa noi. 

Nu cred in schimbare in bine facuta cu ura. Ma bucur ca stiti cu cine vreti sa votati si sper din inima sa iasa cine vreti si cine e mai bun.

Insa realitatea noastra se va schimba cu adevarat in bine prin bunatate, acceptare, caldura, iubire fata de cel de langa noi. 

Asa cum spune buna mea prietena, Alina Caprioara, EU SUNT SCHIMBAREA lumii in care traiesc. Fiecare dintre noi isi creeaza propria realitate si realitatea celor din apropiere. 

Tu, cel care-mi citesti blogul, imi schimbi realitatea mai mult decat o pot face Iohannis si Ponta la un loc. Pentru ca tu-mi educi copilul, tu-mi fabrici painea, tu esti functionar la ghiseul unde am treaba. Iar eu iti educ copilul, eu (sper) ca-ti fac ziua mai buna cu un mesaj pozitiv pe blog sau cu un zambet cand te intalnesc.

Si chiar daca va veni Dalai Lama la conducerea tarii, Romania nu se va schimba in bine decat cand fiecare dintre noi se va schimba.

Economic vorbind, tara a crescut, este in UE, si romanii au invatat sa faca afaceri, nu doar sa munceasca pentru altii. Firme ca Barrier si Dedeman, ca sa dau exemple doar din Bacau, o dovedesc. 

Oamenii au in medie mai multi bani decat aveau acum cativa ani. Dar pentru prea multi nu s-au schimbat decat marca masinii, destinatia de vacanta, tipul de credit si dimensiunile ego-ului. Nu sunt nici mai buni, nici mai iubitori, nici mai fericiti. Au poate parte doar de placeri mai multe.

De la un punct, prosperitatea nu mai aduce fericirea ci modul in care ne comportam si starile pe care le cultivam.

De ce scriu acest articol? Pentru ca vreau sa-ti amintesc draga prietena si drag prieten ca ura nu a adus niciodata iubire, cuvintele urate nu au adus niciodata comunicarea iar manipularea nu a adus niciodata libertatea.

Mergi la vot, voteaza cu cine te reprezinta, insa daca vrei o schimbare in viata ta si a celor dragi, tu, doar TU o poti aduce. Restul sunt detalii.

AZI MA IMBRAC IN ROSU

Azi ma imbrac in rosu si caldura chiar daca ploua si e frig.

Azi ma imbrac in rosul sangelui ce-mi fuge prin vene.

Azi ma imbrac in rosu ca sa zburd prin lume.

Azi ma imbrac in rosu pentru a-i incalzi pe cei cu care ma intalnesc.

Azi ma imbrac in rosu plin de energie.

Azi ma mai imbrac cu un zambet, imi pun la gat o esarfa de raze de soare si o haina de iubire!

Tu cu ce te imbraci azi?

10 MOTIVE SA NU TE MAI SIMTI VINOVATA

Ca femeie, am avut parte din plin de acest sentiment devastator: vinovatia. De aceea am si ales sa folosesc genul feminin, insa nu inseamna ca barbatii nu-l traiesc. Ei doar recunosc mai greu.

Cred ca de aceea femeile isi doresc sa-si auda partenerii ca le pare rau, uneori mai mult decat sa-si schimbe comportamentul, tocmai pentru ca ele traiesc cu acest bolovan zi de zi.

De unde vine acest sentiment? Ne-am nascut cu el? Nu. Ne nastem cu o stare mentala foarte buna. Ma uit acum la fiica mea cum rade si gangureste si nu vad urma de vinovatie ca ma mai trezeste noaptea sau ca face pipi exact in momentul cand o schimb si ma boteaza din cap pana in picioare.

Sentimentul de vinovatie este folosit pentru a-i forta pe ceilalti sa se comporte cum dorim. Si, noi toti, abuzam de el. 

A devenit un virus al societatii si una dintre cauzele de baza ale depresiei si nefericirii.

Se poate trai fara sentimentul acesta? Desigur ca da! 

Cand renunti la el, nu devii nesimtit asa cum ai crede, ci ti se ia o pacla de pe ochi, bolovanul pe care il cari in spate si vocea interioara iti vorbeste frumos.

Pe scurt, iata cateva motive sa nu te mai simti vinovata (sau vinovat):

1. Pentru ca este un sentiment indus de societate pentru a te conforma. 

Este un sentiment nenatural, bazat pe echivalente de tipul "faci ceva sau nu faci ce vreau eu, esti rau/neascultator etc. 

Acest sentiment se infiltreaza apoi in subconstient si-ti da apoi senzatia ca "nu esti cum trebuie"

2. Nu esti perfecta pentru ca nu exista oameni perfecti. 

Exista doar oameni care fac anumite actiuni. Cand aplici norme poti vorbi despre perfectiune, insa normele sunt impuse tot de oameni, chiar si-n biserica. 

Asa ca renunta la ideea de a fi perfecta si vezi care sunt valorile TALE si respecta-le pe acelea.

3. A gresi este perfect omenesc. Atitudinea corecta fata de o greseala nu este sentimentul de vinovatie care te blocheaza ci unul de analiza ca si observator pentru a realiza ce poti face mai bine data viitoare.

4. Pentru ca sentimentul de vinovatie este unealta cea mai buna pentru manipulare. Cand te simti vinovat esti manevrabil. Punct. Chiar ieri ma uitam la o reclama la calmante aratand o femeie care nu reusea sa le faca pe toate iar reclama propune cateva pastilute si apoi totul merge ca pe roate. 

Baza reclamei? Dorinta de a le face pe toate perfect ca sa nu ne mai simtim vinovate...

5. Pentru ca vinovatia blocheaza, nu motiveaza. 

Iar daca te simti lipsita de energie si motivatie, sa stii ca tocmai aceasta stare de vinovatie te sleieste. 

Renunta la ea si vei simti cum te umpli de stare de bine si chef de-a actiona.

6. Pentru ca e absolut normal sa existi si pentru tine. 

Pentru ca ai si tu nevoile tale si e normal ca in primul rand TU sa ai grija de tine. 

7. Pentru ca fara vinovatie va fi placerea ta sa-i ajuti si pe ceilalti. 

Nu mai e "obligatia" ta ci alegerea ta, asa cum si este in realitate.

8. Pentru ca si copiii tai iti copiaza starile. 

Cred ca aceasta a fost motivatia cea mai puternica pentru mine sa renunt la vechile programe mentale paguboase si sa-mi schimb perspectiva intr-una pozitiva. 

Degeaba le spunem copiilor ce sa faca, cum sa simta si cum sa perceapa realitatea. Ei, prin neuronii oglinda, copiaza, inconstient, ce facem noi, ce stari avem (da, exact, starile) si vor fi si vor trai aceleasi stari nefericite. 

Daca vrem copii fericiti, sa incepem cu noi.

9. Pentru ca si noi la randul nostru, propagam acest virus al vinovatiei in lume. 

Incepand cu cei dragi. Cu partenerul, copiii, prietenii nostri si continuand cu cei care lucreaza pentru noi intr-un fel sau altul. 

Si tot ce transmitem in lume, ni se intoarce printr-un straniu mecanism de bumerang care nu da gres niciodata.

10. Pentru ca sentimentul de vinovatie te imbolnaveste. 

Acest sentiment este cauza numarul 1 al bolilor localizate in zona abdominala. 

Este si locul unde il simtim si, in timp, duce la blocaje care afecteaza organele. 

Ce sa facem cu sentimentul acesta? 

Il punem intr-o bocceluta, dar mai mare bocceluta, il punem intr-o racheta cu destinatia Soare, si privim noi frumusel cum aterizeaza racheta cu bolovanul vinovatiei fix intr-o furtuna solara si explodeaza. Si gata! 

Si ne vedem de viata noastra cu sentimentul ca noi alegem ce sa facem si odata ce-am ales, facem cu placere si bucurie indiferent daca e vorba de copii, sot, serviciu.

Iar cand mai incearca cineva sa ne faca sa ne simtim vinovati, activam un scut de lumina care face sentimentul de vinovatie sa se transforme in praf si pulbere. 

Iar aceste doua exercitii sunt foarte eficiente cu cat le proiectam in mintea noastra pe un ecran 3D mare, mare, ca la cinema.

Si mai cred ca in momentul in care omenirea va renunta la propagarea acestui sentiment veninos, oamenii vor redeveni UMANI.

DINCOACE DE USA ACEASTA ESTE ROMANIA

''Dincoace de usa aceasta este Romania'', mi-a spus cumnata mea inchizand acea simbolica granita cu Italia.

Aceste cuvinte au cuprins in ele tot DORUL pe care romanii care traiesc in alte tari il poarta mereu in inima. 

Dorul fata de o tara care, asa cum o mama neputincioasa trebuie sa-si abandoneze copiii, i-a gonit de la pieptul ei.

''Ma bucur ca le ofer copiilor un viitor'', imi marturiseste cumnata mea. ''M-as intoarce si maine in Romania daca nu ar fi copiii''. Copii care s-au integrat aici, cel mai mic fiind chiar nascut in acesta tara. 

Si totusi, in ciuda avantajelor de aici, identitatea nationala le da putere. Pentru ca pastreaza in trupul lor energia tarii in care au primit viata si care reprezinta radacinile lor.

Mandri ca sunt romani? Da! Pentru ca Romania inseamna traditii, placintele rumenite in cuptor, frumusetea muntilor si mai nou... Simona Halep.

Ma uit prin casa si vad pozele celor dragi de acasa, inclusiv una cu Mihaita, care-mi incalzeste inima.

''Asa ii putem ajuta si pe cei de acasa''. Incepand cu noi care am avut posibilitatea sa venim aici cu Sofia la cel mai mare centru ortopedic din Italia, sa ne asiguram ca totul e bine cu piciorusele ei. Si nu pot sa nu ma gandesc la miliardele de euro trimise in tara de acesti oameni, bani care au ridicat o economie aproape de colaps.

Si poate ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa spunem cu oarece dispret "Au venit italienii" in lunile de vara, si sa-i primim cu bucurie pentru ca ei raman ceea ce au fost mereu: Romani!

NU AM NIMIC DE DEMONSTRAT

Mereu am avut sentimentul ca noi, romanii, traim cu un oarece complex de inferioritate fata de cetatenii altor tari, mai bogate.

Sentimentul acesta il resimt si mai acut de fiecare data cand calatoresc peste granita si ma intalnesc cu romanii care locuiesc acolo.

Romani care muncesc din greu, sa mentina si sa intretina economii ale unor tari cu populatia imbatranita, si care nu de putine ori, trebuie sa suporte diverse forme de discriminare.

Eu, personal, cred ca e timpul sa ne vindecam de acest complex de inferioritate. Toti suntem oameni, toti muncim, acum suntem membrii Uniunii Europene, si chiar nu e problema mea cand vreun conational a facut vreo magarie.

De ce spun asta? Pentru ca strainii simt ca avem acest complex, si-l exploateaza.

Nu spun acum sa epatam, insa sa pastram in suflet mandria ca suntem Romani concentrandu-ne pe tot ce are bun tara asta, si are multe lucruri bune si oameni buni.

Si chiar nu avem nimic de demonstrat, ci suntem oameni ca toti oamenii, cu bune si cu rele, cu defecte si calitati.

Iar a te naste  cu o anumita nationalitate sau etnie nu te impiedica sa devii varianta ta cea mai buna indiferent unde ai fi.

Si nu ca sa demonstrezi ceva, ci pentru TINE.

VREI SĂ FII BOGAT?

Desigur!

Și ce-ți dorești? 

Bani, bineînțeles!

Și dacă-ți dau toți banii pe care-i dorești, ce vei face cu ei?

Acest exercițiu l-a făcut observatorul meu cu mine. 

Cine este acest observator? Sunt tot eu, disociată de sentimentele mele, varianta mea meta așa cum spunem în NLP, cea care iese din când în când din filmul vieții și-l analizează în mod obiectiv. 

Suntem programați, de când ne naștem să ne dorim bani. Iar relația noastră cu banii este de multe ori complexă și frustrantă. Pentru că trăim cu impresia că banii chiar există ca atare.

Doar că ei sunt un simbol, un simbol al energiei din jurul nostru, energie pe care încercăm s-o stocăm, însă caracteristica ei de bază este că trebuie să circule.

Când avem bani, de fapt dispunem de energia celor din jur. 

Și avem și alte modalități să ne bucurăm de această energie. 

Să ne gândim la prieteni, familie, cei care ALEG să-și petreacă timpul alături de noi. Și pe care îi ignorăm adesea, pentru a atrage bani.

Tot observatorul meu m-a pus să mă întreb ce am făcut cu banii pe care i-am avut, adicătelea cum am dispus de energia celor din jurul meu și prin urmare, cum am modelat lumea din jurul meu? 

Am remarcat că am cumpărat multe lucruri emoțional, timp în care nu am fost atentă la cei din jurul meu, cei dragi, care îmi dau din energia lor necondiționat.

De fapt, nu există bani, există doar energie. 

O parte din ea o translatăm în bani, o parte în iubire, o parte în distracție, o parte în lucrurile pe care le avem. 

Și a dispune de energie, înseamnă a fi bogat.

Și dacă tu vrei bani, ca să fii bogat, îl voi întreba pe observatorul din tine următoarele:

Nu ești deja bogat din perspectiva energiei?

Și dacă e să dispui de energia lumii în care trăiești, ești destul de responsabil să o canalizezi în direcția bună?

Și dacă tu nu ai nevoie de bani, ci de iubire, acceptare, fericire, nu crezi că ai nevoie să lucrezi mai întâi la modul în care-i percepi pe cei din jur?

Și dacă e adevărat că pentru a primi energie, trebuie să oferi energie, n-o fi valabil și în legătură cu banii?

Ia-ți 5 minute din timpul tău, și răspunde la aceste întrebări. 

Separă-te de ceea ce simți și răspunde din poziția ta de privitor al vieții tale. 

S-ar putea ca răspunsurile tale să reprezinte începutul unei vieți cu adevărat bogate pentru tine.

HAIDEȚI SA FACEM LUMINA IN PASAJUL CFR BACAU!

Când Mihaiță era mic, îl duceam la o creșa aflată in Cartierul CFR. În general, mergeam toți cu mașina, trebuind să ocolim kilometri buni, însă au fost momente când soțul meu a fost plecat din localitate sau a trebuit să stea mai mult la serviciu, iar atunci am mers eu.

Și cum nu conduc, și mi-e frică să trec peste linii, când am mers prima oară, am ales să trec prin pasaj. 

A fost cel mai lung, înfricoșător și întunecat drum pe care am mers vreodată. Îmi amintesc și acum cum îmi țineam strâns copilul, îmi amintesc și acum mirosul înțepător de urină amestecat cu cel de clor, ecoul pașilor mei grăbiți și liniștea apăsătoare din jur, și îmi mai amintesc sentimentul de neajutorare amestecat cu revoltă.

Așa cum spune Mădălina Rotaru, cea de la care a pornit ideea reabilitării, pasajul CFR este al nostru, al tuturor. 

Chiar dacă avem BMW sau chiar dacă nu avem treabă prin cartierul CFR, acel pasaj reprezintă o parte din realitatea noastră. 

Un ungher întunecat, înspăimântător, urât mirositor. 

Iar realitatea externă este manifestarea realității interne a noastră, ca oameni și comunitate.

Iar a face lumină în pasajul CFR, înseamnă a face lumină într-un  colț al sufletului nostru. Pentru că noi trăim în Bacău, iar felul în care arată acest oraș nu reflectă doar administrația locală ci și nivelul nostru de implicare.

Și au apărut oameni care se implică, trup și suflet! Prima este cea pe care am menționat-o anterior, Mădălina Rotaru împreună cu Asociația Mutatis Mutandis. 

Apoi au apărut și ceilalți OAMENI care, pe lângă implicarea lor zilnică în cadrul comunității, vor înota în cadrul Swimathon pe 30 octombrie, orele 17.00, la Bazinul de Înot Bacău, pentru ca Pasajul CFR să devină mai mult decât a fost, nu numai o legătură între oameni, ci și un spațiu de cultură.

Mai jos, îi puteți cunoaște pe acești oameni minunați și puteți și voi să-i susțineți prin donațiile voastre pentru acest proiect accesând pagina http://fundatiacomunitarabacau.ro/swimathon/index.php?option=com_content&view=article&id=140&Itemid=174. 

Iar dacă vreți să vă implicați mai mult în acest proiect, puteți lua legătura cu reprezentanții Asociației Mutatis Mutandis.

Prin urmare, înotătorii pentru reabilitarea pasajului CFR (în ordine aleatorie) sunt:

 Haideți să facem lumină în comunitatea noastră, și să începem cu Pasajul CFR!

ESTI PRIZONIERUL NEFERICIRII TALE?

Te trezesti dimineata cu inima stransa ca incepe o noua zi... 

O noua zi in care trebuie sa traiesti cu sentimentul de gol in stomac, in care trebuie sa suporti oameni care te lasa vidat de energie, in care vezi doar fete mohorate si auzi cuvinte ce te enerveaza.

Te simti prins in capcana unei realitati triste, iar ce simti te blocheaza si parca esti in inchisoare.

Chiar esti. 

Te-ai inchis in celula propriei nefericiri. Cum? Prin ce alegi sa simti si sa faci.

Suna enervant, nu? Iar vine cineva si-ti spune ce ar trebui sa faci!

Ei, astazi nu! Te invit la un exercitiu de imaginatie care nu va dura mai mult de 10 minute, si care iti va schimba putin perspectiva.

Te rog sa-ti imaginezi ca suntem intr-o sala de cinema. Tu esti in ''papucii tai'' si traiesti ce te face nefericit.

Vezi imaginile care te intristeaza, simti in interiorul tau emotiile neplacute, auzi vocea interioara sau vocile celor din jur spunand lucrurile care te supara.

Acum, tu iesi din persoana ta si mergi in sala si te privesti ca pe-un strain. 

Stii de sentimentele traite ca dintr-un roman scris din perspectiva omniscienta, insa doar observi persoana din film de parca ar fi prima oara cand o vezi. 

Priveste-o detasat cum isi traieste o zi din viata, cum relationeaza cu cei din jur, partener, membrii familiei, colegi, prieteni, straini.

Ia-ti timpul si uita-te la acest film fara sa judeci sau sa tragi concluzii.

Fa acest lucru in tihna si cu cate o situatie pe rand. 

Fii simplu observator, si daca simti ca nu esti destul de detasat, mergi in cabina de proiectie si priveste-te cum te privesti traind acele momente.

Iar cand esti total detasat, gandeste-te la ce sfat i-ai da persoanei din film pentru fiecare situatie in parte. 

Foloseste persoana a treia singular. 

De exemplu: Dimineata s-ar putea trezi cu convingerea ca va fi o zi frumoasa ..., in fine, ce-ti trece tie prin cap.


Fa acest exercitiu cu rabdare pentru fiecare situatie suparatoare in parte, si asigura-te ca esti complet separat de persoana din film.

Vei vedea ca ai o gramada de solutii. 

Enumera-le pe toate si cand ai decis care sunt cele mai utile, ia-le cu tine si intra in film. 

Daruieste-le ''personajului'' nostru care le primeste cu bucurie, si imediat ce le-a primit, intra inapoi in pielea ta si mergi inapoi in viata ta sa aplici aceste solutii.

Asa-i ca altfel arata realitatea ta? Mai luminoasa, mai calma si mai duioasa?

Nu degeaba se spune ca suntem creatorii propriei realitati si ca cele mai bune solutii pentru problemele noastre sunt chiar in noi. 

Insa, prinsi in inchisoarea sentimentelor, cuvintelor si a scenariilor negative, nu mai avem posibilitatea sa aflam solutiile.

De aceea este extrem de util sa mergem din cand in cand la cinema si sa ne uitam la filmul propriei vieti, tocmai pentru a gasi solutiile.

Sa ai o zi faina plina de sentimente placute, cuvinte frumoase si imagini luminoase!

TU AI STEAUA TA!

Si eu am steaua mea... Acuma si la propriu. Pentru ca o prietena a numit o stea cu numele meu pe un site care asta face, vinde stele :-)

Insa gestul ei simbolic a intarit ideea mea, ca am acolo, steaua mea, asa cum spunem noi in popor.

Pentru ca asa si este, fiecare dintre noi avem lumina noastra, ingerul nostru pazitor, sansa noastra.

Totul este sa lasam aceasta stea sa ne lumineze vietile, sa ne calauzeasca in drumul nostru.

Cum putem face asta? Tocmai prin gestul de-a urca acolo sus, pe steluta noastra, si  de-acolo sa ne uitam la noi si la problemele noastre, si sa o lasam sa ne lumineze drumul.

Sa auzim mereu in urechile noastre convingerea ca noi avem steaua noastra si ca orice s-ar intampla, vom iesi la liman.

Sa simtim mereu in inima si corp caldura si siguranta pe care ni le trimite steaua noastra, asa cum ne simtim la pieptul unei persoane care ne iubeste si ne protejeaza.

Pentru ca si eu, si tu, si fiecare dintre noi, avem steaua noastra, si s-o lasam sa ne lumineze, sa ne ghideze si sa ne incalzeasca toate ungherele sufletului nostru!

SPUNE-MI CE STARE AI, CA SĂ-ȚI SPUN CE ZI VEI AVEA!

Mă voi simți bine când... ne spunem adesea atunci când vrem să acționăm. Ce înseamnă aceasta? Că nu ne simțim bine acum! Că avem nevoie să realizăm ceva pentru a ne permite să avem o stare de bine.

Și dacă ordinea e tocmai invers? Și câte exemple nu avem chiar din viața noastră, că atunci când ne-am simțit bine, am prins aripi? Iar metaforele, nu sunt chiar metafore, ci arată realitatea din interiorul nostru. Când ni se luminează fața, când vedem clar, când prindem aripi, se referă la lumea noastră interioară, lume ce se manifestă în exterior prin acțiunile noastre.

De ce folosim stările negative pentru a acționa? Pentru că neurologia noastră are nevoie de un impuls pentru a direcționa energia în altă parte decât rutina zilnică, decât spre acțiunile automate. Prin urmare, ajungem să folosim stresul, dat de o voce interioară cu o tonalitate ascuțită și folosind cuvinte prea puțin amabile, scenarii negative, stări de nervozitate. Iar acestea pot funcționa pe termen scurt, însă pe termen lung ne pot îmbolnăvi trupul și mintea.

Avem și alte posibilități, și anume să ne motivăm prin stare de bine, prin cuvinte ce ne încurajează, prin imagini mari și luminoase cu ce vrem să reușim și cu convingerea: Orice provocare am în cale, găsesc soluția! Iar această convingere este întărită de alte lucruri pe care le-ai realizat, pentru că le-ai realizat! Numai că ai uitat de ele, pentru că te concentrezi asupra a ce nu ai reușit. Însă fiecare om, oricât de succes ar fi, a avut momente când nu și-a atins obiectivul. Totul e să perseverezi și vei reuși din ce în ce mai mult.

Iar cu cât te simți mai bine, cu atât reușești mai multe și ești mai fericit!

Pentru că rolul acțiunilor este să ne mărească starea de bine iar realizările vin ca rezultat al acestor acțiuni. 

Prin urmare, amintește-ți să fii fericit în orice faci și să te bucuri de fiecare provocare a vieții!

Când simți că ai o stare joasă, închide ochii pentru o clipă, simte cum lași energia să circule prin tine, auzi cuvintele de încurajare care-ți spun că ai mai reușit și că poți, și vezi imaginile cum tu realizezi cu bucurie tot ce ai de făcut. 

Pentru că doar tu decizi că îți place ceea ce faci, și dacă tu ai decis să faci ceva, atunci îți place!

Să ai o săptămână plină de stare de bine, în care acționezi cu plăcere, fără efort, și realizezi ceea ce-ți dorești, pentru că tu vrei asta!

TU CE VREI SĂ FACI CU VIAȚA TA?

Mulți dintre noi ne punem această întrebare când suntem foarte tineri, de obicei înainte să dăm la facultate, iar de multe ori ne lăsăm antrenați în activități temporare (credem noi) pe care ajungem să le facem ani de zile în speranța că, la un moment dat, ne vom găsi resursele pentru a face cu viața noastră ceva minunat.

Dar momentul acela nu mai vine... De ce? Pentru că numai noi suntem creatorii acelui moment! Pentru că noi putem să decidem ce vrem să facem cu viața noastră și să pornim în acea direcție. Pentru că noi suntem aceia care ne convingem creierul de valoarea acțiunilor când acesta ne avertizează că am pornit-o în altă direcție, de multe ori prin stări de neliniște și anxietate.

A avea o viață cu sens nu este ușor! Însă este minunat! O viață în care simți că faci ceea ce e important pentru tine te umple de energie și de fericire. Da, există provocări, însă înveți să vezi soluțiile înaintea problemelor și să le aplici! Când faci ce vrei cu viața ta, simți că trăiești cu adevărat! Până atunci doar exiști! 

Așa că întrebarea mea de astăzi este: Tu faci ce vrei cu viața ta?

TU CUI II DAI BANII TAI?

Ultimii ani au fost ani de revelații pentru mine. NLP-ul m-a ajutat să dau jos un rând de ceață de pe ochi și să văd realitatea un pic mai ... clar.

Una dintre primele revelații a fost că sunt creator de realitate, cu sau fără voia mea, și ar fi bine să fie cu voia mea. 

A doua revelație este că banii nu există. Sunt o convenție pentru energia mea și a celor din jurul meu. Și că banii mai înseamnă cuvinte. Cuvintele scrise sau rostite cu care suntem convinși să ne oferim timpul și energia în anumite direcții. 

Întrebarea este: ne canalizăm energia în direcția aleasă de noi sau suntem manipulați? 

Am mai învățat că energia mea înseamnă întotdeauna bani, impliciți (care se duc direct în buzunarul altcuiva) sau expliciți (pe care-i văd și eu). Să luăm FB de exemplu. Fiecare accesare, fiecare minut pe care-l petrecem pe această pagină poate nu înseamnă bani pentru noi, însă înseamnă bani pentru alții.

Oamenii bogați sunt bogați prin faptul că reușesc să dispună de energia celorlalți oameni. Și acesta nu e un lucru rău atâta timp cât această energie e canalizată în mod ecologic și valoros pentru toți.

Prin urmare, orice acțiune întreprindem înseamnă bani pentru cineva. Dacă nu pentru noi, atunci pentru cine?

Apoi ajungem la cum ne cheltuim banii, sau pe ce alte energii ne preschimbăm energia noastră creatoare. Până de curând, dacă găseam un produs mai ieftin, îl cumpăram imediat, bucuroasă că fac economie. Nu mai spun de perioadele de reduceri...Acum, însă, mă întreb sincer, nu doar dacă produsul merită, ci pe cine finanțez, cine e în spatele acelui produs. Sunt oameni care respectă ecologia și valorile pe care eu le respect? Cui îi plătesc salariul sau Mercedes-ul? 

Iar a cumpăra produse și servicii din zona ta nu înseamnă naționalism habotnic, ci a te asigura că energia ta se va întoarce la tine, că se dezvoltă regiunea ta și nu cine știe ce regiune din China.

 

Te invit azi, prin urmare, la un exercițiu de gândire: Eu cui îi dau banii mei? 

Daca iti doresti sa mai afli secrete NLP, am scris o carte inspirata din lectiile maestrilor Richard Bandler (creator al domeniului) si Paul McKenna (cel mai bine vandut autor de carti de dezvoltare personala din Marea Britanie) care prezinta acele lucruri care au functionat pentru mine si anume:

GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI – TEHNICI NLP PENTRU O VIATA FERICITA SI DE SUCCES (disponibila in limbile engleza si romana) la adresa: http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html

10 MOTIVE SA-TI DEPASESTI TEAMA DE RESPINGERE

Cuvantul ''nu'' poate fi cel mai inspaimantator cuvant. De ce? Sunt mai multe cauze. 

Cuvantul in sine este doar un cuvant format din doua litere, in schimb poate declansa cele mai frustrante sentimente. 

Si asta pentru ca o respingere este de cele mai multe ori insotita de generalizari de genul "nu sunt bun(a) de nimic'', ''nimeni nu ma place'', ''rad toti de mine''. 

Insa daca e sa gandim la rece, stim ca nu e asa. 

Iar daca e sa rada cineva, va rade cel care traieste o si mai mare teama de respingere, in niciun caz o persoana curajoasa.

De ce sa ne depasim teama de respingere?

1. Nu poate toata lumea sa fie de acord cu tine. E ok sa nu fie toata lumea de acord cu tine, chiar si membri ai familiei (ca doar nu i-ai ales tu). Asta-i frumusetea democratiei. La randul tau, si tu ai dreptul sa nu fii de acord pe toti.

2. Oamenii au nevoi diferite. Atunci cand ai un proiect in minte cauta-i pe cei care au aceleasi nevoi ca tine. Aceia se vor regasi in actiunile tale. Asa ca un ''nu'' te va trimite catre persoane mai potrivite pentru tine. 

3. Cu cat incerci mai mult, cu cat ai sanse de reusita, spune stiinta. Iar in iubire, asa cum spune Richard Bandler, e nevoie sa saruti multe broaste pana gasesti un print..., sau o printesa. Am invatat sa folosesc statistica in viata. Iar statistica arata clar ca nu o poti nimeri chiar de fiecare data :)

4. Toti oamenii de succes au fost respinsi. Chiar brutal de multe ori. In afaceri li s-a spus ca ideile lor nu sunt bune de nimic sau ca ar trebui sa faca altceva. Insa, in loc sa se simta aiurea, s-au dus acasa si s-au gandit cum sa faca sa reuseasca. 


5. Poate cauti in locul gresit. Uneori chiar esti in locul gresit sau cu persoanele gresite. Pentru tine si ce e important pentru tine. Daca primesti doar resingere, poate ar trebui sa cauti in alta parte, nu sa te retragi.

6. Frica de respingere iti fura viata. Chiar e important sa intelegi ca daca nu esti vreun dictator, e absolut normal ca ideile tale sau proiectele tale sa fie respinse de unii oameni. A nu mai face nimic este o decizie de a nu mai trai. Si asculta de la cineva care s-a intalnit nu o data, ci de doua ori cu Moartea, viata e prea scurta sa lasi teama de respingere sa te impiedice sa realizezi ce te face fericit.

7. Determinarea se invata. Sau cum se mai spune, in timp, ti se tabaceste fundul. Nu te mai concentrezi pe cei care te resping ci pe cei care se regasesc in ceea ce doresti tu sa faci.

8. Vei avea o relatie mai buna cu tine. Este extraordinar de eliberator sa poti primi un refuz. E ca atunci cand la masa iti intrebi vecinul daca vrea sare iar el spune ca nu. Stii ca pur si simplu nu are nevoie omul, ai fost politicos, si apoi iti vezi de mancatul tau fara sa te simti aiurea. De ce sa fie diferit si in alte cazuri?

9. Vei avea o relatie mai buna cu cei din jur. Pasul urmator va fi sa ai o relatie relaxata si cu cei din jurul tau, de la partener pana la colegii de serviciu. Pentru ca stii acum ca un ''nu'' nu inseamna ca tu nu esti bun, ci ca persoana respectiva nu e interesata de ce ai tu de spus sau facut. Poti afla care sunt nevoile si valorile persoanei respective si apoi sa reformulezi in asa fel incat proiectul tau sa raspunda acestora. Probabil ca vei primi un ''da'' apoi.

10. E ok daca trebuie sa devii mai bun. Un ''nu'' inseamna si ca mai ai de lucru. E minunat. Inseamna ca ai sansa sa evoluezi si sa te depasesti. Vei avea un sentiment minunat cand vei reusi.

In loc de concluzie, un ''nu'' este cuvant ca oricare altul, totul e cum il interpretam noi. Din punctul meu de vedere, e bine ca am fost respinsa in unele cazuri, pentru ca mi s-a permis sa cunosc oameni mai buni si sa realizez lucruri mai bune pentru mine. 

Si daca respingerea e doar o redirectionare? 

Daca iti doresti sa mai afli secrete NLP, am scris o carte inspirata din lectiile maestrilor Richard Bandler (creator al domeniului) si Paul McKenna (cel mai bine vandut autor de carti de dezvoltare personala din Marea Britanie) care prezinta acele lucruri care au functionat pentru mine si anume:

GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI – TEHNICI NLP PENTRU O VIATA FERICITA SI DE SUCCES (disponibila in limbile engleza si romana) la adresa: http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html

SCHIMBANDU-TI STAREA, ITI SCHIMBI VIATA

Care este secretul fericirii? sunt adeseori intrebata... Doar am scris o carte despre fericire, nu? 

Secretul este ca nu este niciun secret. Fericirea e o chestiune personala si definita de fiecare dintre noi in parte. 

Iar fericirea este o stare. De aceea, de cele mai multe ori, ''retetele fericirii'' date de altii nu functioneaza pe termen lung. 

Fericirea nu inseamna conturi in banca, actiuni la bursa, masini luxoase sau vile cu piscina. 

Fericirea inseamna o stare de bine cultivata zilnic pana devine automata. Restul sunt bonus. 

Ne-am obisnuit sa ne motivam prin stari negative si sa ne permitem starea de bine abia dupa ce realizam ceva. Sau mai mult, ne permitem sa fim fericiti abia cand ALTCINEVA face sau spune ceva. Nu e o nebunie? Pentru ca doar NOI suntem creatorii starilor noastre. 

Societatea si educatia foloseste starile negative pentru a ne motiva sa atingem rezultate si abia apoi sa ne simtim bine, insa ordinea fireasca e tocmai inversa. 

Starea de bine ne permite sa ne simtim destul de energizati pentru a realiza diverse proiecte care sa ne implineasca. 

Insa noi petrecem marea majoritate a vietii in stres, frustrari, temeri, si doar rareori ne permitem sa ne simtim bine. Dar viata trece si daca ne uitam in urma, cele mai valoroase sunt momentele in care ne-am simtit bine si nu pantofii sau masina. 

Atunci cand am descoperit NLP-ul am avut si revelatia ca starea de bine e doar in puterea mea. Iar daca altii imi pot schimba starea de spirit este pentru ca eu le permit. 

Mi-am propus sa verific daca chiar asa este, si am observat ca daca imi cultiv starea de bine, nu numai ca ceilalti nu ma mai stresau, dar isi schimbau atitudinea si ei, nu imediat, dar in timp, tocmai pentru ca starile sunt contagioase.

E usor sa fim si noi, la randul nostru, influentati de starile negative ale celor din jurul nostru, iar pentru aceasta am un exercitiu pe care-l aplic de fiecare data cand simt ca stresul si negativitatea imi dau tarcoale.

Gandeste-te la un moment in care te-ai simtit bine. 

Nu ma intereseaza ''motivele'' pe care le-ai avut, ci doar starea. 

Ce vezi? 

Ce auzi? 

Ce senzatii ai? 

Unde anume in corp? 

Simti ca sunt in miscare, ca o rotatie poate? 

Asa-i ca te simti minunat?

Acum ia ce simti si dubleaza! Dubleaza din nou! Dubleaza din nou!

Ia aceasta senzatie de bine si imbraca-te in ea, ca o camasa de lumina care te acopera intreaga zi!

Si pastrand aceasta haina a starii de bine gandeste-te la prima actiune pe care doresti s-o faci astazi. 

Sau poate la prima provocare. 

Cum te simti acum in legatura cu ce ai de facut? 

Asa-i ca intrevezi solutiile?

E important sa-ti dai destul timp pentru a accesa starea de bine si sa faci exercitiul acesta sau altele similare (le gasesti in orice carte sau curs de NLP) zilnic si de fiecare data cand simti ca ti se altereaza starea de bine.

Schimbandu-ti starea iti vei schimba viata intr-una mai motivata, mai fericita, cu relatii mai bune cu cei din jur, cu o sanatate mai solida si cu mai multe realizari.

 Iti doresc o zi plina de stare de bine si lumina!

Daca iti doresti sa mai afli secrete NLP, am scris o carte inspirata din lectiile maestrilor Richard Bandler (creator al domeniului) si Paul McKenna (cel mai bine vandut autor de carti de dezvoltare personala din Marea Britanie) care prezinta acele lucruri care au functionat pentru mine si anume:

GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI – TEHNICI NLP PENTRU O VIATA FERICITA SI DE SUCCES (disponibila in limbile engleza si romana) la adresa: http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html