CUM SA TE SIMTI MOTIVAT PENTRU SCOALA, EXAMENE SI LUCRU

Motivatia nu vine de undeva din neant. Ea este o formula neurologica pe care un creier antrenat si sub controlul posesorului o poate repeta oricand.

Daca vreti, motivatia este o combinatie intre entuziasm, viziune clara a ce doresti si asteptarea recompensei. 

Din nefericire, in scoala dar in societate in general, cea mai adesea folosita motivatie este cea negativa, bazata pe frica. 

Chiar daca pare ca da rezultate immediate, acest tip de motivatie nu face decat sa creeze blocaje. 

De fapt, acesta este si rolul neurologic al fricii, de a bloca creierul de a actiona in directia gresita.

Chiar daca un elev va invata dupa ce ia un 3, el nu este cu adevarat motivat intrinsec sa invete, si in rare ocazii un astfel de stimul il va impinge pe un copil sa indrageasca o materie.

Multi considera ca nu poti motiva pe cineva cu vorba buna si cu incurajari, dar tocmai astfel de rezultate arata studiile conduse de psihologii si specialistii NLP condusi de Richard Bandler.

Creierul va repeta acele actiuni care primesc feedback, asa ca un elev care este incurajat si laudat va dori sa repete actiunea. 

Dar din pacate, la nivel inconstient, creierul repeta si actiunile care primesc feedback negativ. 

Daca ii spui cuiva sa nu mai faca ceva, trebuie sa stii ca inconstientul nu citeste negatiile ci doar comenzile de actiune.

Cum faci sa te motivezi sa faci orice: sa inveti, sa mergi la scoala, sa-ti faci tema. 

In primul rand sa nu-ti mai fie frica!

Frica sta la baza insuccesului scolar si nu numai. Fii curajos!

Organizeaza-ti timpul mai bine. 

Multe esecuri sunt datorate managementului defectuos al timpului.

Fii realist cand iti faci programul. 

Daca iti propui mai putine lucruri si chiar le faci, vei fi motivat sa continui.

Daca ai de citit o carte, n-o programa pe toata intr-o saptamana, ci desparte ce ai de facut in bucatele. 

Daca vrei sa mananci un porc nu-l inghiti pe tot, nu? Il faci carnati, toba si caltabos. Fa la fel si cu romanul Ion.

Fa un singur lucru O DATA. 

 E mai usor pentru creierul tau sa se concentreze pe o sarcina de lucru decat sa se apuce de 5. Multi-tasking e un mit demontat.

Vizualizeaza rezultatele!

Nu stiu despre legea atractiei, dar stiu ca daca ii spui creierului clar ce iti doresti, el face ce e proiectat sa faca si anume, te impinge la actiuni. 

Subconstientul e foarte puternic si daca ii dai imagini mari cu rezultatul in mod repetat, te va ajuta sa gasesti solutii.

Recompenseaza-te pentru fiecare reusita, oricat de mica ar parea! 

Daca ai luat un 6 dupa cei doi de 3, fii mandru, ai progresat! 

Propune-ti 8 data viitoare, dar pentru moment meriti un capuccino.

Transfera sentimentul de succes. 

Orice om a avut succese intr-un domeniu sau altul iar studiile de care-ti vorbeam mai sus arata ca sentimentul de succes este transferabil. 

Totul e sa-ti folosesti imaginatia. 

Primul doctor care a facut o operatie pe cord deschis a spus ca a repetat operatia de sute de ori in imaginatie pana a facut-o in realitate.

Persevereaza! 

Orice pas, oricat de mic pe care-l faci zilnic iti va aduce rezultatele care te vor motiva. 

Fa pasi in fiecare zi! 

Nu fi dezamagit ca nu ai facut toate problemele de la capitolul cu siruri sau nu ai citit 3 capitole din Moara cu noroc, fii multumit ca ai facut o problema sau ai citit o pagina. 

Pofta vine mancand pentru orice.

Ai incredere in fortele proprii! 

Toti oamenii care si-au dorit ceva si au actionat au reusit. 

Tu-ti doresti sa iei examenele. 

Tu vrei sa ai succes! Pai retine ce-ti doresti TU! 

TU VREI SA REUSESTI! 

Concentreaza-te pe succes si realizari nu pe ce ai esuat. 

Ramai prezent si nu te pierde in ganduri inutile despre cum ar fi fost daca ai fi facut nu mai stiu ce. 

Vezi ce poti FACE ACUM si cum va fi pe viitor. 

Abia asa poti sa ramai motivat sa actionezi. 

Daca ramai ancorat in sentimente negative, iti vei bloca creierul.

INCHIDE FACEBOOK SI MESSENGER! 

Cat lucrezi nu lasa nimic sa te distraga. 

Abia asa vei intra in starea de flux in care toate se leaga (stii despre ce stare vorbesc) si va incepe sa-ti placa ce faci.

Tine cont ca motivatia vine impreuna cu actiunea si cu rezultatele. 

Cu cat vei actiona, cu atat vor aparea rezultatele, iar tu te vei simti mai bine ca nu mai amani, si vei avea acces la inteligenta emotionala.

Si inca ceva: INCEPE CHIAR ACUM!

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai share!

NLP TECHNIQUES FOR DEALING WITH THE PAST

As I have already announced, I will use English for my posts since many of my readers do not speak Romanian, and most of my Romanian readers speak English. I will continue to write about NLP and personal development, because this is the kind of education that makes the difference between ordinary people and the extraordinary ones. In the future, I will start another blog, exclusively in Romanian. Yet, the level of English I am using is B2 to make my blog accessible to as many people as possible.

At the same time, I would like to tell you that on 15th December I am going to launch my book, HAPPINESS GUIDE FOR BEGINNERS on Amazon, and if my marketing research will show it fit, I will publish it paperback as well.

My blog chose its language and destination by the readers it attracted, so I decided to make it less my voice and more a practical approach on the needs of my readers. I will try to post three times a week, an English lesson, the key to practice and a practical article on personal development. And let us start with a good topic, I may say: Dealing with the past.

My favourite quotation about that is that of dr. Richard Bandler, the co-creator of NLP: "The best thing about the past is that it is over".

I think that psychology and psychoanalysis obsess too much on the past event. The saying that 'a person's past is a good indicator of the future' may be valid if we deal with a limited person who relies on the same patterns all the time, but it isn't for sure the case of my readers or of the people who develop personally.

If people were obsessed with the successes they had in the past, it would be a good thing, but they repeat over and over again the bad feelings they had, or the voices telling them bad things, or the films of the actions that made them feel bad, hoping to get rid of those feelings. Re-living the past does not make room for the future, I am afraid, or has a bad influence on the future.

The best thing you can do about the past is to leave it behind, and to do that, I learnt from dr. Bandler some very efficient techniques:

1. when you deal with a bad feeling you got, if you close your eyes, you will notice that it rotates inside you. If you spin it faster, it will make you feel even worse. What you can do, is spin the feeling in the opposite direction, and you will notice that it weakens. You could continue by remembering a time when you felt really good, and if you don't, imagine one. take the feeling of well-being and rotate it faster and faster until it fills you with joy.

2. if the bad feelings are produced by a voice repeating bad things to you, make sure that you take that voice out of your head and you make it speak like Donald Duck or Mickey Mouse while it tells you the bad things. It will certainly make you laugh and change your perspective and feelings.

3. if the past is coming back to you by means of huge 3D motion pictures, first, you need to gradually shrink the film until it is as big as a coin, blink it black and white several times and turn it off by means of a big button from an old TV set (the kind our grandparents had).

Using these techniques, I was able to stay out of conflicts,  delete from my memory  such sad events as the funerals and was able to remember those people as they were during their life, the bad times when I was sick.

In conclusion, learn the lessons of the past, but quickly move to the present moment and imagine big successful films about you in the future.

PS. If you want my articles or my English lessons directly to your email address, do not forget to subscribe to my site.

RETETA BANDLER ANTI-AMANARE

Cred ca daca am vreun motiv clar sa fiu nemultumita de mine, acela e legat de meteahna mea de-a amana la nesfarsit micile sarcini pe care le am de facut. Si cele mari :))

Si pun pariu ca nu-s singura din lume...In ultima vreme am observat ca duc la indeplinire un numar respectabil de obiective, unele dintre care erau amanate de foarte mult timp si nu mai pareau ca vor fi indeplinite vreodata. E vorba de o tehnica ce chiar da rezultate... Richard Bandler (co-fondator al NLP) si trainerul meu, ne explica faptul ca amanam lucrurile pentru care nu avem imagini clare in minte. De exemplu, eu trebuia de ceva timp (2 luni) sa rezolv o problema tehnica legata de un proiect si sa scriu cateva emailuri. Azi, inainte sa ajung acasa, mi-am imaginat niste emailuri mari cat peretele, iar cand m-am asezat la calculator...guess what?, emailurile amanate de luni de zile au fost scrise in 10 min. In urmatoarele 5 am rezolvat si problema tehnica.

Amanam lucrurile care nu ne sunt clare in minte. De aceea, pentru sarcinile mici si medii, construiti imagini/filme gigant in minte, iar proiectele mai mari, impartiti-le in bucati mai mici si pentru fiecare dintre ele faceti la fel ca inainte. Clarificati imaginea sau filmul actiunii pe care trebuie s-o faceti cat mai mult la nivel mental si veti vedea ce usor va va fi sa treceti la treaba. Lasati listele scrise deoparte si constientizati la nivel mental, cat mai clar ce aveti de facut.

E posibil sa mai fiti impiedicati de o voce critica din capusorul vostru, care amana treaba pe motiv ca n-ati fi pregatiti s-o duceti la capat. Si cu cat trece timpul, cu atat vocea e mai puternica. E bine sa intelegem ca acea voce ne vrea binele, dar tonalitatea e de multe ori ascutita si stridenta (cum s-a inregistrat poate de la criticile profesorilor sau parintilor). Schimbati tonalitatea intr-una blanda si duioasa, si veti vedea cum se schimba lucrurile. Negociati apoi cu ce simtiti ca impiedica succesul actiunii si gasiti solutia. Nu veti mai simti ca nu sunteti pregatiti sa actionati.

Si chiar daca ati mai incercat in trecut si ati esuat, ca sa-l citez pe Dr. Bandler, "singurul lucru bun in legatura cu trecutul este ca s-a terminat". Asa ca lasati psihanaliza si...

Urmatorul pas: Just do it! Actionati, si o sa vedeti cum se rezolva treburile.

In concluzie: Clarificati, vizualizati si actionati!

Sa-mi spuneti daca a dat rezultate si la voi.

Va pup!

Daca ti-a placut articolul, ar putea sa-ti placa si capitolele PUTEREA DETERMINARII precum si INFRUNTAREA AMANARII din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI precum si articolele

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/01/succes-numele-tau-e-determinare.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/12/cum-sa-te-simti-motivat-pentru-scoala.html

Daca ti-a placut, te rog da share!

DE CE IUBESC HALLOWEEN

Multa lume cu pretentii nationaliste stramba din nas cand aude de vreo sarbatoare importata. Din punctul meu de vedere, daca e un motiv de sarbatoare, il primesc cu drag de orice origine ar fi.

Dar Halloween va fi mereu o sarbatoare cu o semnificatie foarte mare pentru mine din doua motive: inveseleste zilele de toamna, si cel mai important, pentru ca e sarbatoarea in care radem de ceea ce ne sperie, ce ne ingrozeste. Si de aceea iubesc sincer Halloween-ul. "Cand oamenii rad de problemele lor, creierul lor isi schimba structura neuro-chimica" spune Richard Bandler.

Cand incepem sa radem de ce ne doare, ne sperie sau ne streseaza, ne schimbam perspectiva, avem acces la creativitate, gasim solutii la probleme, sau pur si simplu realizam ca nu avem serioase sa ne stresam.

 Tot cu ocazia sarbatorilor "importate" romanii si-au amintit de Dragobete sau Noaptea Sf. Andrei, si pe toti ne incearca un nationalism puternic atunci cand putem critica sau desfiinta ceea ce face altcineva....fara a face nimic in loc.

Iubesc Halloween, iubesc veselia copiilor, ador creativitatea de care dau dovada cand se costumeaza sau orneaza clasele si rad de nu mai pot la povestile lor de groaza.

Happy Halloween!!!

NU EXISTA COPII LENESI

Si nici oameni lenesi, in general vorbind. Cred ca ne-am luat nesabuitul obicei sa ne judecam unii pe altii un pic prea mult, si ne punem in valoare fiecare pas inainte prin observarea nereusitelor celor din jurul nostru.

Dar cel mai tare ma deranjeaza atunci cand oamenii afla ca sunt profesoara, genul de comentarii: Copiii din ziua de azi nu sunt buni de nimic! Ei, nu asa? Lasa ca am fost noi buni, asa-zisa generatie cu cheia de gat, care am luat de bune toate aberatiile romanesti si le-am acceptat. Generatia asta, spre diferenta de noi, au de multe ori si cheia de gat, si parintii peste hotare. In schimb, multi dintre ei sunt extrem de maturi, muncesc din greu si sunt adevarate exemple pentru mine. Faptul ca am evoluat atat de mult li se datoreaza in mare parte elevilor mei.

Dar chiar societatea noastra lasa la urma aceasta comoara a noastra. Sistemul educativ atrage personal din ce in ce mai putin pregatit intrucat nu-i mai convine nimanui sa stea la aprox 800-1000 de ron, cand cu o mica afacere castigi usor 1000 euro/luna, daca nu mai mult. La sedinta cu parintii cu tematica de Bacalaureat au venit parintii sau reprezentantii a 13 copii din 29. Si nu e nevoie sa va spun cat de important e Bac-ul, nu?

Copiii asa-zis lenesi, sunt copii carora nu li s-au insuflat valori si curaj de actiune. Sunt acei copii pe care noi toti, parinti, scoala, societate i-am lasat sa se formeze exclusiv din influentele mediului, pe care i-am descurajat si i-am numit ratati, buni de nimic, analfabeti, pana au devenit asta. Am vazut cum un cuvant de incurajare face minuni in viata unui adolescent. Cred ca ar fi bine ca atunci cand discutam cu adolescentii sa scapam de cliseele de genul: Pe vremea mea, toti eram perfecti, pentru ca nu e adevarat, si pot sa afirm ca vazandu-i pe copiii cu care lucrez eu, incep sa sper ca voi avea o pensie ... la pensie!

Hai sa facem mai multe pentru copiii nostri!

CE AM INVATAT DE LA RICHARD BANDLER AND PAUL MCKENNA. CUVINTELE TOXICE.

Cele mai multe dintre lucrurile pe care le-am auzit la Londra sunt lucruri pe care le stiam deja, totusi, una e sa stii si alta e sa constientizezi, sa aplici si sa fii greu de influentat de mediu. Si aici am s-o spun fara ocolisuri, sunt putine lucruri bune pentru psihic in mediul romanesc, si chiar daca in UK sau alte tari civilizate lucrurile stau ceva mai bine, mediul e si acolo agresiv si dezechilibrant. Si asta se intampla pentru ca oamenii sunt agresivi si dezechilibrati. Ne-am obisnuit sa criticam "societatea" fara sa realizam ca noi o construim si ca fiecare dintre noi are o mare influenta asupra a ce se intampla. Ne spunem ca vom fi mai buni, mai dedicati, mai amabili atunci cand ceilalti vor fi asa. Si nu realizam ca suntem oglinditi de reactia celor din jurul nostru. Dar despre oglindire, voi povesti intr-o postare ulterioara.

Cuvintele pe care le folosim ne influenteaza viata. Si daca faceti un mic exercitiu de observatie, veti auzi doar cuvinte exprimand nemultumire, ce nu merge, ce e rau. Iar pentru creierul nostru aceste observatii a ce nu ne place constituie comenzi de actiune. Asa ca, voluntar sau involuntar, ne indreptam spre situatii care vor confirma starea noastra de nemultumire.

Ce e insa mai grav, este faptul ca atunci cand criticam, barfim sau punem o eticheta negativa ne facem noua rau. Starea noastra este una negativa, iar creierul nostru este setat ca atunci cand ne simtim rau sa ne blocheze actiunile pentru a ne proteja. Daca atunci cand am fost parasiti de partener concluzionam ca toti sau toate sunt una sau alta, nu spun ce :)), creierul nostru ne va bloca relationarile, intr-o masura mai mare sau mai mica. Noi, in Romania, folosim cuvintele negative cu o fervoare de neimaginat. Adesea astfel de discutii imi strica starea de spirit. Dar am remarcat ca atunci cand renunt la etichetarile negative, reusesc, cu aceleasi persoane cu care majoritatea au probleme de comunicare, sa discut, sa negociez, sa ajung la un numitor comun.

Alt set de cuvinte toxice e reprezentat de exclamatiile: Vai, iar e luni!, Nu mai pot!, Nu se mai termina ziua/saptamana/ora asta! sau intrebarile gen: Mai poti?, Ai obosit?, Asa-i ca nu se mai termina ziua asta? Sincera sa fiu, chiar daca sunt amabila cu persoanele care folosesc astfel de expresii sau intrebari, imi vine sa le sfatuiesc sa se pensioneze sau sa devina casnici daca a fi la serviciu e asa epuizant. Oamenii nu inteleg ca ei transmit aceste mesaje la creier, creierul le proceseaza, si apoi se mira de ce nu sunt motivati (creierul blocheaza actiunile sa ne protejeze de pericol), de ce au imunitatea scazuta si de ce le vine sa plece acasa la o ora de cand au ajuns la treaba. Inlocuiti aceste remarci cu unele pozitive. Starea si atitudinea pe care le avem sunt in puterea noastra. Dar sa nu ne miram ca ne simtim rau daca incepem ziua cu remarci: Vai ce de-a treaba am!, Iar serviciu!, Ce rau ma simt!

Mai sunt cuvinte toxice mai greu de observat, iar ele si-au capatat toxicitatea prin folosirea lor in contexte punitive ori de constrangere, cum ar fi: trebuie, sa muncesti, din greu... Nu degeaba le-am pus pe acestea trei. Cand ii intreb pe elevii mei ce e necesar sa faci pentru a avea succes, ei mi le aliniaza pe acestea trei: Trebuie sa muncesti din greu! Cand le aud, imi vine mie sa fug, chiar daca relatia mea cu aceste cuvinte a devenit mai buna pe masura ce m-am maturizat. Oamenii care au succes, au atitudinea corecta. Pentru ei cuvantul de ordine e actiunea nu munca, ei sunt jucatori pe piata, nu muncesc din greu... Orice am face, si chiar ORICE facem poate fi motivant sau demotivant, sursa de stres sau satisfactie, asa cum ne setam creierul s-o recepteze. Nu va mai plangeti ca va blocati creierul si va demotivati. Incet-incet inlocuiti cuvintele toxice cu unele pozitive si motivante si, dovedit stiintific, intreaga bio-chimie a creierului se schimba. In bine! S-ar putea sa fiti promovati sau pur si simplu veti astepta cu drag ziua de luni. Veti pierde o parte din respectul plangaciosilor din jurul vostru ca nu mai aveti probleme asa mari si serioase ca "lumea buna", dar veti castiga calitatea vietii, in timp, sigur, mai multi bani si cei din jurul vostru vor fi fericiti sa va aiba in preajma. Garantez!

CE AM INVATAT DE LA RICHARD BANDLER SI PAUL MCKENNA (PART 1)

Am tot amanat sa scriu de cand m-am intors de la Londra intrucat am avut un program foarte incarcat. Dar am decis sa scriu pentru ca asa am promis...

Pe 13-14 octombrie am participat la un seminar tinut de Richard Bandler (co-fondator al metodologiei NLP) si Paul McKenna, cel mai bogat si apreciat psiholog si life coach din UK si printre cei mai buni din lume. Trebuie sa incep cu marturisirea ca daca imi permit astfel escapade si traininguri este chiar multumita NLP care m-a ajutat sa-mi optimizez viata si sa ma bucur de ea la cote maxime.

Ce este NLP? Programarea neuro-lingvistica e o metodologie/stiinta ce combina elemente de lingvistica, psihologie si stiinte computationale care studiaza comportamentul creierului uman si-i analizeaza modelele mentale si comportamentale. Una dintre aplicatiile NLP este reprogramarea mentala care se face prin exercitii specifice si doar in cazuri mai serioase prin hipnoza. Si aici trebuie sa recunosc, nu stiu sa hipnotizez ... inca ;). Sau stiu? Nu are importanta...

Cele mai bune carti sunt ale celor doi, traduse in romana (tocmai am cumparat vreo 10 de pe Elefant.ro pt mai putin de 200 ron), dar orice carte despre NLP e un manual bun pentru a ne ajuta sa ne setam creierul sa functioneze cat mai bine pentru noi. Mi s-a parut incredibil sa constat ca pot duce o viata neconditionata de mediu, ca pot fi stapana propriei mele vieti, ca-mi pot debloca creativitatea oricand am nevoie si ca nu am nevoie de vreme frumoasa sa fiu vesela.

Alte beneficii au aparut imediat, castiguri mai mari, relatii excelente cu cei din jurul meu si o stare de fericire constanta si nedependenta de factorii externi. Sunt mult mai independenta, puternica si creativa. Elevii mei mi-au marturisit ca le transmit o stare de bine si multi dintre ei aplica aceste tehnici pentru optimizarea rezultatelor. BTW, Claudia, felicitari pt CAE cu A. Ma bucur ca a reusit exercitiul de vizualizare. Maine voi povesti despre seminarul celor doi si despre ce am invatat nou.

DINCOLO DE ZONA DE CONFORT...

Da...dincolo de zona de confort incepe viata! Adevarata viata, plina de provocari, reusite si actiune. Ce reprezinta zona aceasta? 

Aceasta inseamna suma de tipare mentale si comportamentale ce reprezinta intr-un fel auto-pilotul nostru, ceea ce facem fara sa trebuiasca sa gandim prea mult. 

Dar chiar daca e confortabil...nu e fericire...

Pur si simplu, oamenii nu sunt construiti sa fie asa. Psihicul nostru vine cu rolul de a crea, de a veni cu contributie la lumea din jur, iar a trai o viata de Sisif pur si simplu nu poate aduce fericirea. 

Predictibilitatea cere un pret mult prea mare de fiecare data: a ramane in relatii nefericite, in slujbe prost-platite si in care nu suntem apreciati, viciile si amanarea.

Exista o mare diferenta intre oamenii de succes si cei care duc o existenta fada, lipsita de mari realizari: personalitatea lor. 

Oamenii de succes ies din zona familiarului cu frenezie si fara teama. 

Isi extind orizonturile iar pentru ei, ceea ce pentru altii ar fi esecuri, sunt actiuni cu rezultate nesatisfacatoare si o sursa de lectii. 

Cu cat inaintez in viata, realizez ca nu exista om care sa aiba o atitudine de succes si sa nu reuseasca pana la urma...la fel cum pentru cei care iubesc comoditatea si zona familiara reusitele sunt situatii izolate si fara continuitate.

NEVOIA DE CREATIVITATE

Creativitatea e un dar.

M-am intrebat toata viata daca exista o reteta a fericirii. Si am descoperit de-a lungul vietii ca exista mai multe retete.

Prima conditie a unei vieti fericite e insasi a creste intr-un mediu echilibrat si fericit. Dar sunt putini in tara aceasta care au avut parte de o viata lipsita de nemultumiri, pierderi sau probleme. Asa ca e important sa ne creem obiceiuri fericite, sa ne pastram starea de bine si sa urmarim prosperitatea.

Daca nu suntem fericiti intr-un loc, sa nu ne impacam cu asta ci sa cautam ceea ce ne face fericiti. Sunt multi oameni care-si traiesc viata in lipsuri tocmai pentru ca nu au curajul sa-si doreasca mai mult.

Dar dincolo de nevoile de baza ale unui om, exista o nevoie de care multi uitam. Dar aceasta nevoie e dintre cele primordiale si fara a o satisface nu putem fi fericiti. Aceasta este nevoia de creativitate. Constiinta de sine si creativitatea sunt elementele ce ne diferentiaza de celelalte specii. Si niciun om nu poate fi cu adevarat fericit daca nu isi aduce aportul creativ lumii.

Ce inseamna creativitate? Inseamna exact acele activitati inovative, care ies din norma, care ne folosesc imaginatia. Creativitatea se poate manifesta de la design interior, tricotat, dulgherie pana la constructia unei case, pictura...orice act de creatie care ne incita imaginatia.

Psihologii au dovedit ca activitatile care ne aduc cea mai mare satisfactie nu sunt acelea care sunt bine platite, ci acelea care ne permit sa ne aducem cu adevarat aportul, viziunea. Chiar daca aveti o slujba cu un grad mare de rutina, gasiti-va un hobby in care sa va folositi imaginatia si in care sa fiti "directorul de creatie". Va va creste stima de sine si nivelul de fericire, va va lua din fata stirilor negative de la TV sau din fata fb unde asteptati cu febrilitate sa mai vedeti vreun comentariu sau like nou si de ce nu, poate reprezenta baza de plecare pentru o afacere de suflet si de succes.

Nu mai asteptati, incepeti chiar acum sa creati ceva. Orice! Si sa-mi povestiti si mie...

PUTEREA ESECULUI

Incep aceasta postare cu gandul la elevii care nu au reusit la examenul de Bac, la toti cei din jurul meu care au avut un esec mai recent sau mai vechi si cu gandul la mine si la nereusitele personale. Nu-mi mai amintesc cine a spus: "Ai reusit, continua, ai esuat, continua." dar mare dreptate mai avea. Nu am sa mai amintesc tuturor de marile exemple ca Steve Jobs sau Einstein care multumita unor esecuri au avut contributiile pe care le-au avut, pentru ca multi ar putea spune ca ei sunt pana la urma genii si e cam greu sa ne identificam cu ei. Dar vreau sa va spun, ca toti care au avut vreodata un succes, au avut cel putin si un esec.

Dar societatea nu iarta esecul, din aceeasi lipsa de educatie si intelegere care umbreste omenirea asta si o impiedica sa se bucure de ce e mai minunat in existenta. Esecul e cel mai bun profesor din lume. El ne spune ca INCA nu ne aflam pe calea intinsa catre succes, ca e timpul poate sa luam o cotitura, sau sa ne asezam o clipa sa ne tragem suflarea, sa ne uitam pe harta si sa reevaluam drumul.

Dar cata cruzime e in societate referitoare la insucces. Cat ne mai bucuram si ne frecam mainile atunci cand cineva nu reuseste, de parca viata respectivului se sfarseste acolo. Si toate astea dintr-o competitie aiurita pe care o avem cu TOTI ceilalti, incepand de la colegi, cunostinte si chiar vedete. A...uite-o pe aia...Columbeanca, Zavoranca sau Bahmuteanca sau oricare alta Anca, ce nasol a dat-o. Dar oamenii aceia sunt niste straini a caror viata nu ar trebui sa ne intereseze pentru ca nu?...ar trebui sa ne ocupam de realizarea propriilor visuri. Dar daca nu visezi, nu poti esua! Si astfel ni se prefigureaza o existenta anosta, sub semnul blocajelor induse intai de parinti si profesori si a autoblocajelor pe care invatam sa ni le aplicam cu atata sarg mai tarziu.

Si asa cum Ford spunea: Fie ca tu crezi ca poti, fie ca tu crezi ca nu poti, ai dreptate! Dar niciodata sa nu uitati ca un esec poate fi un pas catre succes sau un punct terminus daca voi decideti intr-o directie sau alta. Esecul e cel mai minunat profesor, daca va opriti o clipa din gandirea autodistructiva si-i invatati lectia: Ridica-te, invata, continua!

O vacanta excelenta!

Iubirea ca forta a lumii ...

Am invatat ca tot ce ne misca in lume e guvernat de doua mari forte opuse: IUBIREA si FRICA. Prin urmare, nu ura este opusul iubirii ci este doar o varianta a fricii. Am mai vorbit despre asta in postarile mele precedente, dar asa cum am mai spus, nu sunt destui oameni care afirma aceste lucruri.

Am inceput sa aplic iubirea si formele ei: entuziasmul, gandirea pozitiva, optimismul, intr-o prima faza chiar impotriva a ceea ce credeam a fi structura mea pesimista, si am vazut clar ca viata ti se schimba atat de mult incat nu prea mai ai cum sa spui ca la tine nu merge.

Un lucru sa fie clar de la bun inceput: nimeni nu scapa de incercari in viata asta. E modul in care lucrurile au fost lasate pentru ca noi sa evoluam. Dar exista si acea parte, destul de mare a vietii noastre in care avem control. Iar acest control se face foarte simplu, prin puterea iubirii. Poate parea siropos, dar nu e.

Multi cred ca e bine sa se automotiveze prin frica. Si poate merge pana la un anumit punct, dar toti stimulii negativi pe care ni-i inducem vor sfarsi prin a ne demotiva si bloca. Frica de esec duce de prea multe ori la esec si doar entuziasmul, dragostea fata de ce faci sau de ce-ti doresti te va ajuta sa depasesti piedicile (asta daca ai sa le mai observi in drum).

Ganditi-va mereu cu bucurie la ce va doriti. Vizualizati-va cu 10 la bio, cu certificatul Cambridge, cu diploma de Bac, bucurati-va de drumul catre aceste realizari si practicati entuziasmul. Pare o tehnica stupiduta dar atat de eficienta! La noi da bine sa fii pesimist, sa vezi ce nu merge bine... Va dati seama ce rau dau eu ca profesor cand spun ca-s multumita de elevii mei? Cum se uita lumea la mine...Ia uite-o si pe-aia, e genul de profa de i se urca elevii in cap...Dar cine ma are la clasa stie ca nu-i asa. Ca de fapt, toti cei care au aplicat ce va povestesc aici au avut rezultate exceptionale. Si cred ca vor fi si alte rezultate.

Asadar, nu uitati sa tratati cu iubire si entuziasm tot ce faceti, si daca ma vedeti vreodata obosita, demoralizata sau pesimista, mai amintiti-mi si mie! Va pup!

OGLINDA, OGLINJOARA...

Cu totii cunoastem povestea si am folosit incantatia cand am simtit ca cineva doreste o evaluare a calitatilor fizice pe care le are.In cultura noastra modestia e tinuta la rang de cinste, si mai ales falsa modestie...Dar paradoxal, cei mai respectati sunt oamenii care nu sunt modesti deloc, dimpotriva, fac show de cat de aroganti si plini de sine sunt.

Dar nu aceasta e tema postarii mele, ci mai degraba relatia autentica pe care o avem cu noi insine. Pentru ca am invatat un mare adevar: AVEM ACEEASI RELATIE CU LUMEA PE CARE O AVEM CU NOI INSINE. Este adevarat ca aceasta relatie este diferita de la om la om, dar in general asa este. Daca ne enerveaza cineva, ar trebui sa vedem in ce fel ne identificam cu defectele acelei persoane, pentru ca suntem cel mai duri cu defectele pe care le avem si noi. In acelasi fel, ne putem intreba de ce ne plac unii oameni si cum ne identificam cu ei. Lumea, asa cum o vedem, este o prelungire a identitatii noastre iar interpretarea pe care o dam acesteia este in conformitate cu lumea noastra interioara.

Daca lumea ne este ostila, de multe ori (daca nu de fiecare data) ne suntem noi ostili, fara sa realizam aceasta. Un exercitiu excelent propus de Louise Hay este sa luam o oglinda si nu s-o intrebam pe ea (pentru ca ar fi o evaluare din exterior) ci sa ne intrebam ce credem despre cel/cea reflectat(a). Si primele ganduri care ne vin in minte arata ce imagine avem despre noi. Inainte sa incercam sa-i schimbam pe cei din jurul nostru, e bine sa avem o sincera evaluare a felului in care ne vedem. Nu suntem cumva prea duri cu noi, prea neincrezatori, prea descurajatori...? Nu cumva lumea noastra reflecta ca o oglinda ce noi avem ca prejudecati despre propria persoana? Ce-ar fi ca de azi sa te tratezi asa cum ai vrea ca altii sa te trateze? Sa fii la fel de amabil, incurajator si zambitor cu tine asa cum visezi sa fie iubitul/iubita, profesorii, sefii...? Eu cred ca daca asa ai face, si ceilalti isi vor schimba atitudinea. Nu de maine, dar mai repede decat crezi.

Fii cu adevarat bun cu tine, nu egoist (ca asta arata lipsa si disperare), ci bun, calm, intelegator si fa o lista cu progresele pe care le-ai avut (oricat de mici ar parea) si vei intelege si tu ca esti mult mai valoros decat ai crezut.

Iti doresc o saptamana placuta!

Un nou inceput...

S-a incheiat un an scolar. Dar nu orice an....un an in care am progresat extraordinar de mult si un an in care elevii mei au progresat la fel de mult. Un an in care zona de confort mi-a fost zdrobita de nenumarate ori, un an in care am fost atat de aproape de moarte dar atat de vie totodata.


Dar a mai fost un an in care am pierdut o fiinta draga, plecata prea curand dintre noi, si anume eleva si prietena mea Andreea Ivan, un copil care a avut curajul sa urmeze o meserie pe care o iubesc asa de mult, si anume translator. Mi-a lasat un mare gol in suflet, fiindca era unul din copii cu care pastrasem legatura atat pe fb cat si pe mess si cu care ma intalneam adeseori in Bacau.


Dar a fost un an excelent pentru relationare, atat cu mine insami, cat si cu lumea mea. Cred cu tarie ca faptul ca am fost atat de incercata in ultima vreme este pentru a creste si a ma dezvolta pentru a putea la randul meu ajuta.


Dar lucrul cel mai minunat ce mi s-a intamplat este ca energia pozitiva pe care am transmis-o atunci cand imi era bine, si pe care nu am mai regasit-o imediat dupa operatie inauntrul meu, mi-a venit ca un boomerang de la ceilalti.


Nu am mai putut sa scriu o perioada intrucat am fost intr-un vartej de incercari, dar acum se pare ca am un moment de respiro de care ma bucur din plin. Ma pregatesc de concediu, de piscina si sunt atat de recunoscatoare ca sunt in viata pentru toate astea!


Voi reincepe sa scriu despre lucruri legate de scoala, viata, iubire, copii, invatare...lucrurile care ma pasioneaza si sper ca cei care veti citi veti gasi idei care sa va ajute sa va optimizati viata.


Nu uitati ca nu exista zile pierdute, ci chiar si o zi in care aparent nu ai facut nimic poate reprezenta un progres. Nu uitati sa vedeti binele, pentru ca in felul acesta il veti multiplica. Maine voi scrie despre relatia cu noi insine si importanta ei in relatia noastra cu lumea.


O seara frumoasa!

FERICIREA

Ce este fericirea? Este starea pe care oamenii ar fi normal s-o aiba in majoritatea timpului. Este sentimentul de implinire, de pace si de iubire legate de ce reprezinta existenta noastra.

Pe 23 aprilie mi s-a dat o viata noua, am supravietuit dupa ce am trecut printr-o cumpana a vietii si in fiecare dimineata ma trezesc FERICITA ca sunt in continuare in cadrul acestei existente magnifice, langa familia mea, si ca am sansa sa fiu actor in acest film minunat care se numeste viata mea sub forma aceasta. 

 Fericirea e o stare de spirit care poate fi chemata in viata noastra in orice clipa a existentei. In schimb, noi am decis sa fim fericiti doar cand AVEM ceva, sau ALCINEVA ne da motive. Uitam ca ni s-a dat libertate absoluta sa fim, simtim si experimentam orice dorim. Dar asta in loc sa ne dea aripi, ne sperie. Si cautam sa transformam RELATIVUL in ABSOLUT. Si ne inventam reguli, le urmam pe cele deja trasate, in loc sa experimentam fiecare secunda a existentei, noi cautam s-o etichetam in tiparele noastre mentale, sa decidem: asta e bine, asta e rau, asta e neutra... 

Nu exista bine si rau, exista doar experienta si emotia. Emotiile izvorasc din doua mari directii: IUBIREA si FRICA. Iar pentru tot ce experimentam vom nutri fie emotii de un fel sau altul. Fericirea, asa cum o definim noi, izvoraste din IUBIRE si variantele acesteia: entuziasm, placere, incantare etc. E atat de simplu ca in orice facem, sa cautam partea aceasta: ce ne place, ce ne entuziasmeaza, ce ne bucura...si sa uitam de ce ne displace, de ce ne sperie, de ce ne temem. Am cunoscut oameni fericiti pentru simplul fapt ca exista, si ei mi-au confirmat ca FERICIREA se invata si se practica.

 Nu mai asteptati factorii externi sa va produca fericire. Voi puteti fi fericiti atunci cand decideti doar concentrandu-va pe ce merge bine. Si va jur ca e contagios! Din ce in ce mai multe lucruri vor merge bine, si ii veti molipsi si pe cei din jurul vostru de fericire. Functioneaza! Totul e sa progresati zilnic. Si chiar daca mai cadeti in butoiul cu melancolie, luati-o de la capat. Fiti zilnic fericiti pentru orice, si veti avea din ce in ce mai multe motive pe masura ce trece timpul. Va pup!

Recunostinta

Luni dimineata m-am prabusit iar cand sotul meu alerga cu mine in brate catre ambulanta, m-am uitat in urma catre patul in care dormea copilasul meu nestiind daca-l voi mai vedea vreodata. Dar apoi mi-am amintit sa afirm ce-mi doresc, sa gandesc pozitiv, sa cred ca daca vreau sa supravietuiesc trebuie sa raman prezenta, sa nu ma concentrez asupra durerii atroce ce-mi arata gravitatea situatiei si posibilitatile sumbre, si am colaborat cu medicii, practic spunandu-le ce cred ca e, si aveam dreptate. Am fost operata de urgenta, am pierdut jumatate din sange, dar am supravietuit si am primit atata iubire, atata grija, atatea dovezi de afectiune, ca incep sa cred ca aceasta incercare era necesara sa confirme ceea ce am crezut. Tin sa va multumesc pentru urarile de sanatate, de incurajari, sa va spun ca la mai putin de o saptamana de la operatie ma simt excelent, sunt refacuta si abia astept sa-mi reiau viata. Incercarile sunt date sa evoluam. Sunt recunoscatoare pentru tot ce mi se intampla bun, chiar daca forma initiala nu o arata. Am invatat multe din aceasta experienta si probabil ca nu am inteles toate lectiile inca. Minivacanta placuta si va multumesc pentru gandurile bune.

FORTA GANDIRII POZITIVE

Traim intr-o lume destul de negativista. Sau cel putin intr-o astfel de tara. Deocamdata. Si am crescut cu ideea ca trebuie sa ma spetesc sa reusesc ceva, sa ma dau peste cap, sa fiu in competitie, sa fiu in rand cu lumea.

Chiar m-a intrebat ieri o prietena daca nu imi fac griji de ce spune lumea ca gandesc asa. Sa fiu sincera, cred ca lumea incepe din ce in ce mai mult sa gandeasca ca mine. Imi plac versurile lui CRBL, Voltaj si alti artisti care transmit mesaje pozitive. 

Lumea realizeaza din ce in ce mai mult ca nu exista criza financiara, ci morala, de blocare a creativitatii, a entuziasmului si a curajului de a-ti realiza visele, ca nu exista lipsa de resurse, ci doar dorinta de a manipula si a le bloca oamenilor accesul la resursele interne care duce la resursele palpabile. Si mai cred ca asta vine si dintr-un grad de meschinarie pe care il au uneori cei ce detin diverse parghii de putere de a controla oamenii, nerealizand ca aceasta stare de depresie si descurajare ii afecteaza si pe ei la un moment dat. Dar am renuntat la critica. Nu-mi pierd timpul si energia criticand. Am o certitudine, si e verificata pe viata mea:ce avem in interior se manifesta in exterior. De fiecare data. Daca ai bani in interior, ii vei avea si in portofel, daca ai dragoste, o vei avea si in exterior, daca ai vila cu piscina in suflet, o vei avea si in viata reala. Daca tu chiar le vrei, le vei avea. Dar valabil e si opusul. Cand credeam in saracie, eram saraca, cand credeam ca e rautate in lume, primeam rautate.

Acum viata mea e perfecta. Nimic nu merge rau in viata mea. Am o familie perfecta, elevi perfecti, prieteni perfecti...Ce nu corespunde descrierii, nu intra in lumea mea. Pur si simplu nu ii dau acces. Cu adevarat gandirea pozitiva mi-a schimbat viata. Nu dintr-o data, e un proces, inca mai am momente cand revin la proastele obiceiuri de a vedea lucrurile in gri, dar sincera sa fiu, o data ce te obisnuiesti sa gandesti pozitiv, cand nu o faci, simti ca esti in iad.

 Gandirea pozitiva se practica asa cum te obisnuiesti cu orice. Dar rezultatele sunt miraculoase. Cu cat gandesc mai pozitiv, cu atata primesc mai mult. Sub diverse forme: bani, iubire, recunoastere, calatorii... Am inteles ca exista de toate pentru toti, asa ca nu ma mai ingramadesc unde e concurenta, viata, chiar si in Bacau Romania e plina de optiuni, oportunitati, posibilitati.

Folosesc vizualizarea si aceasta functioneaza cu atat mai bine cu cat esti mai entuziast si pozitiv. Invat zilnic sa fiu recunoscatoare pentru ce am, fac zilnic exercitiul de a vedea ce am, ca sunt hainele, familia, calatoriile, accesoriile mele, si cu cat le observ mai mult, si cu cat sunt mai recunoscatoare, cu atat am mai mult. Nu mai afirm ce nu vreau, ignor ce nu doresc, afirm doar ce vreau sa se intample. Si da, stiu, toate astea au mai fost spuse de Rhonda Byrne, Paolo Coelho, Wayne Dyer, Paul Mckenna, Jack Canfield...dar mie mi-a luat 30 de ani sa ajung la astfel de idei.

Pentru ca la scoala am invatat de Fefeleaga si de alti nefericiti cu destin nefericit. Si era sa ma inscriu si eu in seria lor. Asa ca am sa le afirm toata viata, chiar daca nu-s originala sau chiar daca repet ideile. Si sper ca inca 7 miliarde de oameni sa le afirme zilnic. Lumea noastra ar fi cu siguranta diferita. Va doresc o viata perfecta! Si stiu c-o veti avea cand veti crede in ea!

CUM SA INVATAM EFICIENT (partea a 2-a)

In prima parte am prezentat faptul ca societatea decide la un moment dat sa separe invatarea de joc, ceea ce este, se pare, impotriva legilor naturii. Un al doilea aspect demotivant legat de a invata este nevoia educatorilor si parintilor de a critica, de a se axa pe ce nu am reusit sa facem bine in loc sa aiba in vedere partea de progres.

Dar cele mai dure si demotivante critici vin adesea tocmai din interiorul nostru. Programarea de care am pomenit in prima parte dau nastere unui EU mic si rau chiar in mintea noastra. Nu este propriu-zis o parte din noi ci mai degraba oglindirea in mintea noastra a cerintelor externe. Si atunci, orice rezultat am avea, nu este destul de bun, nu vedem niciodata progresul, nu vedem decat ce nu a mers. Acest EU mic si rau este de multe ori mai nociv decat mediul care i-a dat nastere, si este de multe ori "vinovatul"nereusitelor noastre. Este un sabotor nemilos. El ne spune sa amanam momentul actiunii intrucat nu avem intrunite toate conditiile de a invata asa cum trebuie. Ca nu intelegem lectia. Si ce e de facut cu el? Pai il dizolvam. Cand vocea critica din minte incepe sa va explice ca e posibil sa nu va iasa treaba, ca nu puteti invata la nu stiu ce obiect, bio sau latina, nu incepeti sa va fortati ca si cum trebuie sa va dovediti ca nu e asa. In realitate nici nu aveti cui sa-i demonstrati pentru ca nu sunteti cu adevarat doi, ci doar unul. Eul mic si rau e doar inventia mintii. Exista cat ii permiteti voi sa existe. Adevarata Inteligenta umana, cea care ne diferentiaza de animale e dincolo de fluxul de ganduri, e Creativitatea la care ai acces doar daca inchizi robinetul gandurilor, daca iti linistesti mintea. Gandirea trebuie folosita in folosul creativitatii si nu invers.

O tehnica foarte importanta pentru mine cand vreau sa realizez ceva se numeste transferul succesului. Cand ma simt invadata de ganduri de nereusita, ma gandesc cu lux de amanunte la ce am facut cu succes. Imi amintesc ca nu stiam fiecare pas de urmat pentru a reusi, dar mereu am stiut sa aleg urmatoarea miscare atunci cand nu m-am stresat inutil. Cand am decis ca e alegerea mea sa fac o anumita actiune cat mai bine. Un lucru foarte important in viata este sa nu te iei prea in serios. Ego-ul nu e usor de multumit si nu prea ajuta la nimic. Sa-ti pese doar de ce crede lumea sau sa-ti pui niste standarde pe care sa le atingi ca sa(-ti) dovedesti ca esti bun e pierdere de energie. Stii bine de ce esti la scoala! Nu trebuie sa-ti deseneze nimeni! Sigur e visul TAU sa termini liceul, sa mergi la facultate si apoi sa faci bani multi cu meseria ta. Daca nu gandesti asa, poate ar trebui sa lucrezi la perspectiva de termen lung. Fiecare lectie de invatat este doar un pas care te duce spre ce visezi, te antreneaza pentru succes, asa ca joaca-te cu fiecare provocare. E o repetitie pentru momentul in care succesul va insemna bani. A avea succes e un exercitiu foarte util. Fa-ti un caiet al progresului. Dar nu deveni vanator de note. Urmareste cresterea in valoare. Tu stii bine ce-ti spun. Tu stii cand ai luat o nota nemeritata. Economia evolueaza rapid si e o chestiune de ani pana cand pseudo-valoarea va disparea din economie. Nu-ti pierde timpul si energia invatand cum sa pacalesti si sa te pacalesti. Pe langa faptul ca nu vei mai avea respect fata de tine, este putin probabil sa-ti mai foloseasca la ceva daca vrei sa faci bani.

Nu uitati sa va recompensati pentru fiecare reusita. Cumparati-va o ciocolata sau o esarfa sau orice altceva si notati-va undeva pentru ce v-ati acordat premiul respectiv. Nu, nu va pacaliti deloc! Voi stiti cel mai bine cand meritati rasplatit. Nimeni nu stie mai bine ca ati avut un progres real. E o mare meteahna a noastra ca asteptam pe altii sa ne recunoasca valoarea. Va garantez ca veti avea si recunoastere exterioara daca veti urma ce va spun.

Ma mai ajuta atunci cand invat sa ascult muzica lenta (prefer pe cea clasica care include pian intrucat inlesneste accesul la creativitate), aprind si lumanari parfumate intrucat psihologii arata ca palpairea focului si mirosul placut ajuta la linistirea mintii si puterea de concentrare.

Ma ajuta sa iau notite, dar succinte, de obicei un rand care sa rezume un intreg alineat. Nu cred ca e util sa va apucati sa copiati intregul text intrucat va va fugi mintea si nu mai sunteti atenti la ce scrieti.

De fiecare data cand invat ceva, sunt curioasa in mod real in legatura cu ce citesc, si e imposibil sa nu gasesti lucruri interesante. Cand simt ca nu inteleg ceva, iau o scurta pauza, ma plimb putin prin camera, ma uit la o floare (imi plac orhideele) sau daca aveti un animalut de casa, jucati-va cu el. Animalutele emana energie pozitiva care ajuta la descatusarea creativitatii. Nu incepeti sa intrati pe fb sau sa aprindeti televizorul pentru ca riscati sa va deconectati. Acestea vor fi recompensele atunci cand terminati.

Dupa ce termin de facut notite le citesc incercand sa-mi amintesc amanunte din fiecare paragraf. Dupa aceea citesc sa vad ce mi-a scapat. Practic ma joc cu lectia. Imi place sa fac tot felul de desene si scheme, cat mai neconventionale, cu mici personaje daca studiez pentru literatura, dar sunt convinsa ca veti gasi si alte metode distractive sa asociati informatiile cu ceva distractiv. JUCATI-VA! Scoateti cuvintele ca trebuie, munca si efort din vocabular si inlocuiti-le cu vreau, joaca, distractie.

O alta tehnica ce functioneaza la mine e vizualizarea succesului. Fie ca e o prezentare, ascultare (asa cum se poarta la noi inca) sau proiect, imi inchipui cu lux de amanunte cum va avea loc. Aici, o vreme va aparea EUL mic si rau care cu o voce suava va va aminti de fostele esecuri. Tot ce aveti de facut este sa il ignorati, si sa aplicati tehnica transferului sentimentului de succes. In timp, acea voce descurajatoare va amuti pe vecie! Si o viata minunata si plina de realizari va sta in fata!

Succes!

CUM SA INVATAM EFICIENT (partea 1)

Invatam toata viata. Nu realizam asta pentru ca uneori e placut. De fapt ar trebui sa fie asa de fiecare data. 

Atunci de ce nu este? Natura a facut ca noi sa invatam prin intermediul jocului. 

In cartea Homo ludens, psihologul si lingvistul olandez Johan Huizinga arata ca jocul este o activitate vitala pentru toate speciile, nu numai pentru cea umana. 

Am lucrat in mediul economic ceva timp si acolo am auzit expresii ca jucatori pe piata iar una dintre cele mai importante teorii din economie se numeste teoria jocului. 

Si cui nu-i place sa se joace? Si atunci de ce nu privim tot ce facem din aceasta perspectiva? Avem toate motivele.

Dar avem de-a face cu programarea sociala care actioneaza asupra noastra de la o varsta frageda. 

Parintii nostri si apoi educatorii nostri ne transmit mesaje cum ar fi: " gata cu joaca ", "pune osul la treaba ", "trebuie sa muncesti din greu sa reusesti " etc. 

Cred ca fiecare dintre noi poate veni cu o sumedenie de astfel de expresii auzite in familie sau la scoala. In cazul meu, cel putin, astfel de expresii au reusit sa-mi blocheze motivatia si creativitatea, iar acolo unde puteam, nu faceam ce mi se spunea ca TREBUIE sa fac. 

Nu pentru ca nu credeam in folosul acelei actiuni, ci pentru ca modul in care mi se cerea sa fac acel lucru era demotivant si nu aducea cu sine promisiunea recompensei. 

De exemplu, tatal meu imi spunea ca trebuie sa citesc mult. De exemplu ar trebui sa citesc Sadoveanu. 

Din fericire nu am prins aversiune pe lectura in general, dar nu stiu daca am citit mai mult de doua romane ale lui Sadoveanu, chiar daca e un bun scriitor. Iar acelea le-am citit pentru ca erau obligatorii pentru examene.

E vital sa scapam de tirania lui trebuie. Parintii au nevoie sa inteleaga ca nu exista critica constructiva. 

Fonetic vorbind, e o cacofonie. Semantic, nu poti alatura a construi si a critica. Critica demotiveaza. Punct. 

Poate ambitiona, dar pe termen lung demotiveaza pe oricine. 

Am invatat atat din experienta personala cat si din realizarile altora ca daca dorim rezultate pozitive trebuie sa ne concentram pe realizari, sa le punem in lumina si sa le transferam energia asupra celorlalte actiuni ale noastre. 

Toti avem nevoie de stima de sine, putini ajung la un grad de echilibru interior incat sa nu aiba nevoie de incurajari. 

Pentru cei care sunteti educatori sau parinti, incurajati-i pe copii si pe toti cei din jurul vostru. 

Concentrati-va doar pe progres si veti vedea minuni intamplandu-se. 

Cele mai puternice recompense sunt cuvintele calde si sincere de incurajare si lauda.

Maine voi scrie despre tehnici de a ne motiva si de a retine mai bine ce invatam.

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai share!

DESPRE EGO

Scriu azi despre un alt aspect al nostru, pe langa maimuta primara, si anume despre egoul nostru, sinele fals. A fost foarte frumos numit de Dr. Dyer: Edge God Out (a-l scoate in afara pe Dumnezeu). Cred ca e momentul cel mai important, fiind Saptamana Mare, si chiar daca nu simt o profunda afiliere fata de ortodoxie, cred in Hristos si sunt cutremurata de sacrificiul pe care l-a facut pentru trezirea Constiintei Umane.

Stiti ca va vorbesc mereu despre fluxul gandirii, de faptul ca acesta ne impiedica sa ne conectam la aceasta Inteligenta Superioara care ni s-a dat, si care in psihologie si in spiritualitate sunt denumite ca Eul Superior, legatura noastra directa la ceea ce noi numim in mod conventional Dumnezeu, Energia Sursa. E, asa cum spunea Eckhart Tolle linistea din spatele gandurilor, cuvintelor, locul fara forme si reprezentari dar care vibreaza de viata. Imi place cum Tolle a spus ca de fapt noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra, prin nevoia noastra de-a explica totul prin gandire.

Iar cand incercam sa ne prezentam, vorbim tot despre creatia mintii noastre, despre rolul pe care-l jucam sub forma ce ni s-a dat, forma a carei continua schimbare incercam s-o oprim si s-o incadram in niste repere clare: Ma numesc Stefana Balan (de fapt era Roset...dar si asta s-a schimbat), sunt casatorita (deci am subcontractat un sot, sub acelasi nume), sunt profesor de limba engleza la Vasile Alecsandri (dar sunt si de franceza, si traducator, si indraznesc...si scriitor), sunt blonda (dar de fapt satena natural) ...etc, samd...

Deci pana la urma, exista o identitate clara a formei? Sigur ca nu! Sunt lucruri pe care le facem sau le avem la un moment dat, dar nu sunt identitatea noastra. Iar eu mai sus le-am aratat pe cele mai definitorii. Mai interesant e cand oamenii se identifica cu functia, sau cu parerea celorlalti despre ei. Va dati seama ce fragila e lumea lor? Egoul e cea mai mare molima a omenirii. Oamenii se identifica cu o imagine inventata de mintea lor si apoi isi construiesc o intreaga plasmuire care se doreste a fi viata lor. Nu mai sunt capabili sa aiba relatii autentice cu cei din jurul lor si nici macar cu ei insisi, pentru a nu strica in vreun fel povestea pe care au creat-o despre ei. Si se trezesc in amurgul vietii ca toate povestile pe care si le-au spus despre cine sunt ei, sunt de fapt plasmuiri, si mai rau....isi dau seama ca au stiut-o mereu.

M-a intrebat azi un cititor de ce divorteaza oamenii. Divorteaza pentru ca din start isi cauta partener care sa le satisfaca ego-ul, care sa le confirme plasmuirile despre cine sunt ei, si cand partenerii refuza sa mai faca asta, sau cand in mod reciproc nu-si mai sustin nevoile egoului, cauta in alta parte. Rareori cauta in interior sa se intrebe: Cine sunt EU cu adevarat? Daca ar face asta, nu ar semna contracte PE VIATA cu alti oameni asteptand ca aceia sa rezolve pentru ei probleme sufletesti pe care ar trebui sa le rezolve singuri, probleme ce dispar de la sine atunci cand Sinele Fals dispare.

E un moment bun sa intrati in sufletul vostru si sa va intrebati in aceasta saptamana sfanta: EU CINE SUNT DE FAPT?

DESPRE CURATENIE SI ALTELE ;)

Hello! De mult nu am mai scris si nu pentru ca as fi facut ceva memorabil, chiar daca lucruri minunate continua sa se intample in jurul meu, dar cred ca m-am lasat si eu purtata cam mult de fluxul gandirii in loc sa fiu prezenta in viata mea. Dar cand am fost, s-au intamplat lucruri minunate. De exemplu, unul ce nu as fi crezut ca mi se va intampla vreodata: mi-a placut sa fac ordine in casa. Acum sa nu incepeti sa fiti invidiosi ca nu am terminat nicio curatenie, departe de asta, dar cat am facut, mi-a placut.

Aici am aplicat "tehnica blonda" cum imi place mie sa-i spun, cu toate ca are si alte forme: eliberarea mintii de ganduri. Cel mai aberant lucru care mi se poate intampla uneori e sa gandesc. Cand fac asta...se misca rotitele mai ceva ca la contoarele de electricitate cand avem toate aparatele in priza. Si plec de la un gand nevinovat, cum ar fi sa-mi fac patul si ajung la concluzia ca viata mea e trista, eu sunt cum nu trebuie si totul e pe dos. De data asta am facut patul. Gandurile au venit, dar nu le-am mai urmarit ca un catel care urmareste un miros. M-am relaxat, mi-am amintit ca sunt blonda si nu mi se cere prin natura lucrurilor sa gandesc, iar in clipa urmatoare realizez ca facusem curatenie in intreaga camera, dadusem cu aspiratorul, stersesem praful, asezasem totul cum trebuie, iar totul era in armonie perfecta. Si asta fara efort, nervi, stimuli interni agresivi la adresa mea sa ma apuc de treaba.

Uitam adesea ca in noi mai exista o inteligenta, cea superioara, Creativitatea, la care ajungem doar daca ne relaxam. Tehnica cea mai buna pentru mine, indiferent daca trebuie sa invat un discurs public in engleza sau sa aranjez hainele in dulap e sa vizualizez ce vreau sa fac si dupa aceea sa-mi eliberez mintea de ganduri. Ce ganduri vin au o serie de intrebari de genul: Crezi ca ai sa reusesti? Stii ca nu e prima oara cand incerci... In loc sa le dau explicatii, nu le mai urmaresc, nu ma mai revolt impotriva mea, ci ma relaxez, si doar lucrez...pe principiul genial de altfel: Eu muncesc, nu gandesc!

Sa nu sariti sa-mi spuneti acum ca voi sunteti inteligenti si ca trebuie sa ganditi. De fapt, gandirea nu ne paraseste, dar avem acces prin eliberarea de ganduri la cea mai evoluata gandire de pe planeta si care ne ghideaza pas cu pas sa facem tot ce ne dorim, si sa reusim. Cand faceti ceva, e bine sa zambiti, si vorbesc aici de zambetul interior, si daca tot vreti sa va ganditi la ceva, ganditi-va la lucrurile in care ati avut succes, chiar daca au legatura sau nu cu activitatea curenta. Sentimentul de reusita va va ajuta sa transferati aceeasi energie creatoare si asupra ceea ce faceti in momentul de fata.

Va pup si succes la curatenie pentru ortodocsi iar pentru catolici si protestanti: Paste Fericit!

DESPRE CADERE SI RIDICARE

Scriu azi, dupa cateva zile in care nu m-am simtit prea bine si in care in sufletul meu se strecurase indoiala. Incepusem sa cred ca asa trebuie sa fie lumea, cu oameni care daca se cred mai buni decat tine, sunt mai buni decat tine, ca daca esti bun esti de fapt ... in fine, stim toti zicalele noastre din popor.

In fine, azi ma simteam invinsa. Zdrobita. Lipsita de valoare. Si am fost culeasa de pe jos, si mi s-a amintit ca am valoare, ca ce fac e valoros nu in masura in care se valorizeaza totul in invatamant ci prin feed-back-ul real pe care-l primesc de la copii, ca toata energia pozitiva pe care o transmit e receptionata si lucreaza, si azi s-a intors la mine.

Mi s-a reamintit azi ca a trai nu inseamna a fi perfect, a fi in norme, ci a fi om, a nu te considera superior doar pentru ca asa e trendul, si ca daca nu crezi in valoarea unei actiuni, ai libertatea de a nu o face, in ciuda aparentelor avantaje.

Mi s-a amintit de valorile mele, pe care nu le mai vedeam din cauza cetei din mintea mea, din suflet. Tot ce-mi doresc e sa merit toate lucrurile bune care ma coplesesc. Si sa transmit numai lucruri bune. Tuturor.

Multumesc Ramona!
Multumesc Anca!
Multumesc Alexandra!

Multumesc copii!

Va promit ca voi face tot ce pot sa raman pe calea cea pozitiva si reala. Ca nu voi mai crede ca adevarata vocatie si dragostea de oameni pot valora mai putin decat orice altceva! Si daca veti cadea, sa stiti ca nu e nicio rusine. Totul e sa va ridicati si sa mergeti inainte.

Un weekend frumos!

CLIPA PREZENTA

Scriu azi gandindu-ma atat la mine cat si la cei dragi mie, asta insemnand familie, elevi, prieteni. Am invatat de curand un lucru care chiar daca pare common sense, toti uitam sa-l aplicam, si vorbesc aici de a-ti locui corpul in mod constient. Atat eu si cat cei din jurul meu, umblam de cele mai multe ori ca niste zombi posedati de gandurile noastre compulsive, incapabili sa ne conectam la momentul prezent. Vad priviri pierdute atat in clasa, cat si pe strada, si realizez ca si la mine. Si mintea ne duce cand in trecut, cand in viitor, si depinzand de starea noastra, atribuim diverse interpretari tuturor evenimentelor, de cele mai multe ori negative.

Am observat ca daca sunt prezenta vad mai multe, inteleg mai multe, nu mai am ganduri negative pentru ca ma preocupa prezentul, ma enervez mai putin, cu exceptia momentelor cand elevii mei se incapataneza sa ramana absenti, sau mai rau, cand ii vad ca se ascund de mine. 

 Nu inteleg cum a reusit omenirea sa traiasca mai mult in trecut sau viitor decat in prezent, iar noi romanii suntem foarte absenti. Elevii sunt mereu cu ochii pe telefon asteptand ceva care sa-i conecteze la momentul de fata nerealizand ca pot face asta fiind atenti la ce e in jur. 

Azi am gresit fata de una din elevele mele facandu-i observatie in public, dar cred ca a fi absent cu mintea e la fel de rau ca a chiuli. Cred ca atunci cand suntem absenti, chiulim din propria viata. De aceea trece greu timpul, pentru ca sunteti blocati in fluxul gandirii si nu conectati la viata propriu-zisa

Vad ca sportul national e bifarea. Sa bifez si ora asta, ziua asta, saptamana asta, viata asta. O sa ne trezim la sfarsitul vietii ca am bifat-o in loc s-o traim. Nu lasati gandirea sa traiasca pentru voi, conectati-va la clipa prezenta si veti castiga foarte mult. Tot ce trebuie sa va repetati e sa fiti Aici si Acum. Celelalte vin de la sine.

Cat de mult ati fost prezenti azi in viata voastra?

DESPRE SPERANTA

Scriu de data asta intai cu sufletul si apoi cu tastatura. Scriu pentru ca simt toata durerea de care sunt inconjurata si scriu pentru ca oamenii nu stiu ca drumul de la nefericire la fericire e atat de scurt. M-a intrebat azi o persoana draga mie care e secretul meu. Cum de pot zambi, vedea lumea frumoasa? O vad asa ca este asa si ca devine si mai frumoasa.

Cartea care mi-a schimbat intreaga viata este Puterea Prezentului de Eckhart Tolle. E cartea care mi-a desteptat constiinta si care m-a facut sa inteleg motivele nefericirii mele (atunci cand aceasta aparea). Acum sunt fericita mereu si sa stiti ca nu consum nimic :-) Gasiti aceasta carte la Alexandria la nici 20 de lei, dar daca o veti citi cu sufletul, va va schimba intreaga viata.

De ce sunt oamenii nefericiti? In primul rand pentru ca uita sa zambeasca. Zambetul insusi, fara sa fie provocat de ceva, iti schimba starea. Apoi uita sa stea drepti. Aceasta postura ajuta si ea la starea de bine. Apoi sunt absenti din viata lor. Asta e marea problema pe care o aveam si eu. Nu eram niciodata aici si acum. Ci cand ma gandeam la ce s-a intamplat, ba anticipam ce se va intampla. De aceea actiunile mele nu erau atat de eficiente iar eu le faceam cu dificultate intrucat mintea mea zbura in toate partile. Acum sunt prezenta si nu-mi dau seama cand termin treaba. Imi place sa glumesc cu prietenele mele la scoala ca aceasta abordare nu ar trebui sa fie prea grea pentru o blonda. Ba chiar am instituit Secta Blondelor si ne propunem integrarea in Prosperitate. Deocamdata inscrierile in secta sunt gratis.

Apoi, am incetat sa ma ingrijorez. Si am vazut ca lucrurile rele nu mai au putere asupra mea. Sunt zambitoare, majoritatea oamenilor tin la mine, ii umplu de energie pozitiva iar ei asta imi intorc. Familia mea e fericita. Cand esti asa vin oamenii la tine sa le dai energie pozitiva. Si cel mai frumos e ca ea e nelimitata.

Ma doare inima cand vad oameni care-si conduc viata manati de ambitie, competitivitate, sau de dorinta de a raspunde exigentelor celorlalti. Sunt destui care cunosc arta manipularii si care nu au scrupule in a-i folosi pe ceilalti pentru a-si pune in practica planurile. Vad asta zilnic, si mi-as dori ca oamenii sa stie ca sunt liberi, ca in clipa in care ne se mai lasa impresionati pot sa realizeze tot ce au visat cand au intrat in meseria asta. Si-au uitat idealurile pentru ca acum trebuie sa fie conformi, iar in cazul invatamantului toata lumea e intr-o cursa dementa de adunare de hartii. Am casa plina de hartii si eu, si sincera sa fiu, ma gandeam ca daca as fi folosit timpul dedicat strangerii acelora probabil as fi facut si bani frumosi. E foarte bine gandit sistemul pentru ca noi prinsi in cursa de adunat hartii nu am remarcat ca ni s-au luat foarte multi bani din salariu, iar acum am fi in stare sa ne dam si-n cap pentru o gradatie de merit.

Si cred ca tipul asta de curse sunt intinse in toate sectoarele de activitate. Ca lumea sa adune titluri de tot felul de experti si alte astfel de titulaturi, si sa uite ca de fapt salariile nu le permit nici sa subziste. Si apoi te intrebi de ce te simti aiurea. Pentru ca pornesti de la premisa ca daca esti ok si-ti vezi de treaba ta lucrurile ar trebui sa fie bune pentru tine. Dar ideea e ca unii te folosesc daca pot, sau pleaca sa-i foloseasca pe altii daca vad ca nu pot.

Si vezi genul asta de chestii, si le poti stopa sa-ti conduca viata doar daca zambesti si esti cu coloana vertebrala dreapta. Si dupa aceea apare speranta. Pentru ca vezi ca nu esti singurul care a ridicat capul, si ca nu toti care au capul ridicat au ca unic scop manipularea celor din jur, ca mai sunt oameni carora le pasa de oameni si ca tot ce trimiti bun se intoarce inapoi.

Eu vad zilnic fericire, copiii sunt fericiti sa ma vada, au rezultate exceptionale, fac progrese superbe si dupa 10 ani imi fac si eu ca lumea meseria pe care am visat ca o voi face. Ca incep sa ma incadrez in motto-ul care mi-a placut cel mai mult si pe cate simteam ca nu-l urmez cum trebuie: Great teachers inspire! Marii dascali inspira! Iar cand Ioana mi-a facut comentariul la postarea precedenta, am inteles ca am inceput sa-l aplic.

Acestea sunt cateva motive pentru care incep sa simt speranta. Stiu ca suntem creatorii propriului univers si vad ca sunt si altii care vor sa puna umarul la crearea unei lumi mai bune. Si stiu ca exemplul personal valoreaza mai mult decat un milion de cuvinte. Iar lumea nu mai e atat de amortita sau speriata. Si ca lucrurile se schimba...

Voi ce alte motive de speranta mai aveti?

VREAU O TARA CA AFARA

De ce Romania nu e "ca afara"?
Acum probabil ca va voi spune ce cunoasteti deja: pentru ca suntem schiloditi in interior! Pentru ca ni se spune zilnic sa nu mai speram, ca iar a sarit euro, ca lumea e rea, ca tanara generatie e plina de drogati... Si uitam ca am stiut ca ce avem in interior se reflecta in exterior. Daca ne uitam in urma in viata vedem ca atunci cand am avut frumusete in suflet, a fost frumos si in jurul nostru.

Am inceput sa citesc carti de psihologie si dezvoltare personala si am inceput sa inteleg lucruri. Multe sunt foarte apropiate de teoria conspiratiei, dar nu au importanta aici. In subconstient toti stim care e adevarul. Doar ca ne-am tras o perdeluta peste el ca sa ne fie usor sa existam in acest context fara sa ne punem intrebari.

Dar de ce nu e si la noi ca afara? Mi-am raspuns intr-o prima faza ca tarile civilizate se hranesc din resursele celorlalte tari. Partial adevarat si asta. Dar cand am fost in Germania, in Irlanda, in Olanda, am vazut alt adevar. Majoritatea oamenilor de acolo au frumusete si echilibru in suflet. De aceea nu arunca hartii pe jos, nu scuipa, nu injura, nu-si dau in cap. Pentru ca valorile umane sunt cultivate si nu grija fata de capra vecinului. 

Cat am fost translator la o companie multinationala am vazut pana la ce grad ajunge mizeria din noi din reclamatiile pe care si le faceau angajatii intre ei. Ne umilim si terorizam copiii spunandu-le ca nu-s buni de nimic, pentru ca am ajuns sa credem asta despre noi insine si atunci nu concepem ca odraslele noastre ar fi diferite.

Dar stiti ce mi-a dat speranta? Tanara generatie! Sunt constienta ca in scoala unde predau vin cei mai buni, dar acestia sunt mai buni decat oricare! Sunt foarte dezvoltati mental, atat de mult incat nu se mai lasa calcati in picioare, si bine fac, sunt receptivi si pun in practica orice tehnica de invatare sau optimizare pe care le-o spun (in timp ce adulti de langa mine cu pretentii de intelectuali imi spun ca poate am luat-o razna, si ca nu e bine ca citesc toate cartile astea de psihologie, ca ma afecteaza). 

Ii vad ca infloresc de la o singura privire, incurajare sau zambet. Si SPER! Vad ca lucrurile au inceput sa se schimbe, ca multi dintre ei au frumusete in interior, ca nu mai scuipa pe strada, ca nu arunca cu pietre, ca nu injura si mai mult, fac voluntariat, ajuta oamenii fara sa aiba ceva de castigat.

Si ma bucur ca sunt in Romania! Ca fac mai mult decat sa stau in alte tari si sa-mi neg originea. Sa neg tot ce are tara asta bun, fara sa inteleg toata durerea adunata in constiinta colectiva pe care trebuie incet, incet s-o vindecam. Si asta incepand cu un zambet, cu o incurajare, cu o urare Sa ai o zi buna! spusa din suflet.

Romania se schimba!

DESPRE CALATORII

Stiti deja despre mine ca-mi place sa calatoresc. Dar au fost timpuri in care preferam sa stau cuminte in casa si sa astept Momentul Potrivit sa plec. Imi repetam ca e scump, ca daca tot merg undeva trebuie sa stau la nu stiu cate stele, cu piscina, cu all inclusive.

Si primele vacante asa au fost, nu prea departe de casa, cu all inclusive, trei stele cel putin. Perfect pentru Doamna Maimuta. Burta plina, efort minim, cum s-ar spune...tot confortul. Of...dar ce confort?
Ma plictiseam, ma enervam si nu intelegeam nimic din aceste vacante. Abia de curand am inteles ca inveti din calatorii atunci cand iesi din zona de confort. Atunci cand trebuie sa-ti pui capul la contributie despre ce mijloc de transport te duce unde vrei, unde esti surprins de un loc ce nu era in plan, cand efectiv iti umpli ochii de frumusete, cand te bucuri de fiecare clipa in locul respectiv, cand respiri adanc aerul acelui loc. Pentru ca, dragii mei, acesta este secretul fericirii: Clipa Prezenta, Aici si Acum. Doar asa poti sa intelegi ceva. Nu va ghidati exclusiv dupa harta, program, ci pierdeti-va in locul in care sunteti. Priviti cu atentie in jur si nu va cautati repere. Veti observa singuri frumusetea, nu aveti nevoie de ghid turistic...

Am invatat ca daca esti atent la momentul prezent nu ai cum sa te ratacesti, ca ajungi la statia de autobuz de care ai nevoie sau la obiectivul tau turistic de foarte multe ori fara sa trebuiasca sa intrebi pe cineva.

Stiti ce am inceput sa cred? Ca energia superioara care ne conduce viata stie pe de rost acest pamant. Cand am ajuns la Marea Irlandei am avut un puternic sentiment ca am mai fost acolo. De fapt, am acest sentiment din ce in ce mai des in ultima vreme mai ales cand ma aflu in fata unor cladiri vechi sau in natura. Incercati sa va conectati cu locurile pe care le vizitati. Nu urmati trasee, nu va stabiliti puncte terminus ci fiti atenti la fiecare pas si respiratie.

Veti vedea ca se va intampla ceva magic. Va veti imbogati atat de mult incat va veti intreba de ce pana acum ati alergat ca nebunii pana la anumite obiective. Oricum, puteti face exercitiul acesta pentru orice drum pe care-l faceti, pana la scoala, serviciu sau supermarket. Observati totul ca un turist. Sa-mi spuneti daca ati observat ceva...

Va pup si nu uitati sa traiti fiecare clipa in parte.

DESPRE MAIMUTA PILOT SI FRICA DE ZBOR

Imi amintesc ca vorbeam cu o prietena despre ce minunat este ca avem aeroport si ca putem zbura chiar din Bacau, si ca putem vedea lumea. Sau macar Europa...Apropo, Blueair, te iubesc! Si cel mai mult iubesc faptul ca au limita la bagaj de 32 de kg spre diferenta de Easyjet care au ca limita 20 kg.

Deci...toate bune si frumoase...mai putin si pentru maimuta. Va amintiti, avem o maimuta in noi. E de fapt reminiscenta originii noastre din primate, doar ca din nu stiu ce cauza, poate fi destul de denaturata in comportament. Daca nu sunteti de acord, uitati-va ce poate face in lume maimuta dementa din noi. Dar sa revenim la maimuta mea! Maimuta mea se crede pilot de avion, ca altfel nu-mi explic de unde stie cum ar trebui sa fie o decolare sau o aterizare. Omul din mine abia asteapta sa zboare, sa se bucure de frumusete, iar maimutei ii este frica de faptul ca o sa se prabuseasca avionul. Si maimuta mea e plina de imaginatie...ma arata ba in mare, ba in mii de bucatele pe pamant. Pai cum sa te mai bucuri de frumusetea si pufosenia norilor deasupra carora zbori cand coana maimuta iti spune sa fii atenta la fiecare mini-turbulenta ca s-ar putea sa cazi...si da..sa fii pe faza, de parca daca ai fi atent cand pica avionul l-ai putea opri din cadere.

In momente de acestea realizez ca maimuta din mine este alta entitate. Am trait 30 de ani crezand ca eu sunt maimuta. De cand am inteles ca biata de ea e doar ramasita mea de primata, am stiut ca trebuie sa nu-mi mai conduc viata in jurul nevoilor ei. Daca ei ii e frica sa zboare, mie nu imi e, ba chiar imi place, daca ei ii place in zona de comfort, mie imi place sa explorez, daca ei ii pasa ce spune lumea, pe mine ma intereseaza sa aduc valoare si frumusete lumii fara sa astept nimic in schimb (cu toate ca in ultima vreme primesc atata iubire ca nici nu stiu daca o merit)... Cand am realizat ca mi-am condus 90 la suta din viata ca sa ii protejez maimutei nevoile, m-a durut. Am simtit revolta fata de ea. In postarea despre ea, am spus ca merita un sut si o cusca. Dar am mai crescut putin, si am inteles ca cea mai buna abordare e de intelegere. Pana la urma, biata de ea e o primata neevoluata care incearca sa supravietuiasca multelor schimbari impuse de lumea de azi, schimbari care-i sunt pe plac omului din mine. Acum sunt blanda si nu fac nimic. Doar stau si o observ cand se agita, si se linisteste. E cea mai buna metoda. Doar observati-o si n-o lasati sa va conduca viata. N-o ascultati. Intelegeti-i teama, pentru ca e limitata, dar faceti ce va dicteaza inteligenta si bunul simt.

Abia de data aceasta m-am putut bucura de experienta exceptionala de a zbura. M-am bucurat de fiecare norisor si imagine, pe cand in alte zile as fi stat pe locul de langa culoar. Mi-au placut si decolarile si aterizarile si aproape mi-a venit sa plang cand am realizat ce usor era sa nu-mi fie frica. Acum mi-e foarte usor sa realizez tot ce-mi doresc. Pentru ca stiu ca doar maimutei ii e frica, si cand o simt ca se zbate, doar ma opresc si o observ. Inteleg ca e acea parte din mine care nu intelege foarte multe, o linistesc si merg mai departe spre o viata plina de savoare si bucurie pentru ca nu-mi mai este frica.

Va pup pe toti si lasati omul din voi sa traiasca din plin frumusetea vietii.

Daca v-a placut articolul s-ar putea sa va mai intereseze si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/visele-si-cariera.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/descopera-omul-din-tine.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/tu-cine-esti-azi-omul-sau-maimuta.html

Pentru noi, femeile

Astazi nu-mi propusesem nicio postare, ci mai degraba voiam sa ma bag in pat si sa ma odihnesc pentru zborul si ziua de maine. Dar e ziua noastra, a fetelor si simt nevoia sa spun ceva despre noi.

In primul rand, La multi ani! In al doilea rand sa fiti iubite...de voi insiva caci asa veti atrage iubirea tuturor. Astazi am avut parte de o ziua mea absolut fabuloasa, pentru ca am considerat ca merit...si asa a considerat si Universul.
Si sa nu credeti ca dintotdeauna a fost asa. Am avut si eu perioada in care asteptam ca aprecierea sa vina din alta parte, in care eram manata de o modestie aberanta, cand iubitul sau sotul trebuia sa vina cu flori ca sa simt ca sunt femeie...altfel smteam ca sunt nimic, ma dezumanizam si bineinteles iesea ce e mai rau din mine. Eram nefericita si chiar atunci cand primeam toate acestea nu credeam in ele, ci mai degraba aveam un sentiment de usurare ca s-a bifat cum trebuie aceasta zi.

Dar ce diferita a fost aceasta zi. De cand ofer primesc atat de mult ca sunt coplesita. Tot timpul zborului imi venea sa plang de fericire pentru ce am simtit azi. Frumusetea cerului si frumusetea copiilor mei au fost cele mai frumoase daruri. Si nu a fost tot...

Ce vreau sa spun cu asta? Sarbatoriti-va ziua in fiecare clipa, traiti fiecare clipa cu intensitate si veti simti cat de plina este viata. Azi, in timp ce eram in extaz de frumusetea ce mi se dezvaluia, ma uitam la vecinul meu de calatorie ursuz si neprietenos si mi-a parut rau pentru ce pierdea.

Asta e cheia fericirii...traiti clipa prezenta fara sa va mai pese de viitor. Vizualizati binele si ce va doriti si lasati Universul sa lucreze.

La multi ani inca o data si ne auzim maine pentru o postare mai lunga.