Invatam toata viata. Nu realizam asta pentru ca uneori e placut. De fapt ar trebui sa fie asa de fiecare data.
Atunci de ce nu este? Natura a facut ca noi sa invatam prin intermediul jocului.
In cartea Homo ludens, psihologul si lingvistul olandez Johan Huizinga arata ca jocul este o activitate vitala pentru toate speciile, nu numai pentru cea umana.
Am lucrat in mediul economic ceva timp si acolo am auzit expresii ca jucatori pe piata iar una dintre cele mai importante teorii din economie se numeste teoria jocului.
Si cui nu-i place sa se joace? Si atunci de ce nu privim tot ce facem din aceasta perspectiva? Avem toate motivele.
Dar avem de-a face cu programarea sociala care actioneaza asupra noastra de la o varsta frageda.
Parintii nostri si apoi educatorii nostri ne transmit mesaje cum ar fi: " gata cu joaca ", "pune osul la treaba ", "trebuie sa muncesti din greu sa reusesti " etc.
Cred ca fiecare dintre noi poate veni cu o sumedenie de astfel de expresii auzite in familie sau la scoala. In cazul meu, cel putin, astfel de expresii au reusit sa-mi blocheze motivatia si creativitatea, iar acolo unde puteam, nu faceam ce mi se spunea ca TREBUIE sa fac.
Nu pentru ca nu credeam in folosul acelei actiuni, ci pentru ca modul in care mi se cerea sa fac acel lucru era demotivant si nu aducea cu sine promisiunea recompensei.
De exemplu, tatal meu imi spunea ca trebuie sa citesc mult. De exemplu ar trebui sa citesc Sadoveanu.
Din fericire nu am prins aversiune pe lectura in general, dar nu stiu daca am citit mai mult de doua romane ale lui Sadoveanu, chiar daca e un bun scriitor. Iar acelea le-am citit pentru ca erau obligatorii pentru examene.
E vital sa scapam de tirania lui trebuie. Parintii au nevoie sa inteleaga ca nu exista critica constructiva.
Fonetic vorbind, e o cacofonie. Semantic, nu poti alatura a construi si a critica. Critica demotiveaza. Punct.
Poate ambitiona, dar pe termen lung demotiveaza pe oricine.
Am invatat atat din experienta personala cat si din realizarile altora ca daca dorim rezultate pozitive trebuie sa ne concentram pe realizari, sa le punem in lumina si sa le transferam energia asupra celorlalte actiuni ale noastre.
Toti avem nevoie de stima de sine, putini ajung la un grad de echilibru interior incat sa nu aiba nevoie de incurajari.
Pentru cei care sunteti educatori sau parinti, incurajati-i pe copii si pe toti cei din jurul vostru.
Concentrati-va doar pe progres si veti vedea minuni intamplandu-se.
Cele mai puternice recompense sunt cuvintele calde si sincere de incurajare si lauda.
Maine voi scrie despre tehnici de a ne motiva si de a retine mai bine ce invatam.
Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai share!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: