SUNTEM RESPONSABILI PENTRU CE IUBIM

 ''Oamenii au uitat acest adevăr, zise vulpea. Dar tu nu trebuie să-l uiți. Devii răspunzator pentru totdeauna față de ceea ce ai îmblânzit." Micul Prinț, Antoine de Saint-Exupery

Cuvântul iubire este atât de des folosit în lumea noastră...însă lumea este plină de durere. Nu e om care să nu iubească, sau care să nu creadă ca iubește. Toți oamenii sunt capabili de iubire. 

De ce nu trăim, atunci, într-o lume fericită, sigură, echilibrată?

Pentru că am uitat să ne iubim pe noi înșine. Trăim cu un sentiment exagerat de teamă, de gol, cu o nevoie de-a ne proteja de lumea în care trăim. Iar tocmai acest sentiment este confundat cu iubirea de sine. Însă nu este iubire, este frică și protejare excesivă. Și în numele iubirii, îl transferăm și asupra celor dragi.

A iubi cu adevărat începe cu responsabilitatea față de noi înșine, față de calitatea vieții noastre, față de starea noastră de bine. Iar starea de bine este dată de echilibrul interior, de vocea noastră interioară, de sentimentul că ne suntem în primul rând noi de ajuns, că putem conta pe noi, iar asta fără încrâncenarea de a dovedi ceva cuiva, chiar și nouă înșine.

Iubirea nu se poate manifesta în exterior dacă nu este prezentă în interiorul nostru, și nu putem iubi pe altcineva până nu învățăm să ne iubim pe noi înșine. 

Ce înseamnă că suntem responsabili față de ce iubim? 

Să începem cu sursa iubirii, cu noi înșine. Suntem responsabili să ne respectăm corpul, mintea, calitatea vieții. Să înțelegem că cel mai mare dar al vieții este viața însăși și bucuria de a trăi. Banii și bogățiile sunt simple unelte și nu sunt nici pe departe cauza fericirii. Suntem datori să câștigăm îndeajuns pentru a ne îndeplini visele, a construi proiecte minunate, a ne acoperi costurile existenței. 

De unde izvorăște iubirea?

Am mai spus-o: din interiorul nostru, dincolo de tiparele minții, de vocile critice sau temătoare pe care le-a înregistrat creierul nostru de-a lungul vieții. 

Iubirea descătușează creativitatea și suntem capabili să vedem comorile cu care am venit în lumea aceasta și să le cultivăm pentru noi și pentru cei din jur.

Apoi, odată descoperit izvorul iubirii, îl putem revărsa și asupra celorlalți. 

Însă și față de ceilalți suntem responsabili. Nu vorbesc de sacrificii, nu-mi place acest cuvânt, ci vorbesc de a pune lucrurile în ordine în viața noastră, pentru a le putea oferi celor dragi timpul și energia noastră.

Aceasta nu înseamnă să le rezolvăm problemele, să trăim în locul lor, să-i facem dependenți de noi. Înseamnă să le transmitem încredere, dragoste necondiționata, stare de bine și să le dăm libertatea de A FI ceea ce doresc să fie.

Responsabilitatea față de persoanele iubite înseamnă și a alege cu grijă oamenii din viața noastră. Aici mă gândesc la femei care stau cu parteneri abuzivi în numele iubirii față de familie și dau astfel un exemplu toxic copiilor. 

Însă, până la urmă, cea mai mare responsabilitate este să ne umplem pe noi de iubire față de orice înseamnă existența noastră, munca noastră,  activitățile zilnice, oamenii pe care-i întâlnim, cu care lucrăm, iar această stare de iubire ne va da forța să realizăm tot ce ne dorim în viață, pentru că ne vom simți plini de energie și nu ne vom mai descuraja ușor. 

Prin urmare, suntem responsabili pentru ce iubim și iubirea este responsabilitatea noastră.

TALENTE CARE VINDECA...

(sursa foto: www.streetartutopia.com)

Traim intr-o lume in care ne ranim unii pe altii, si pe noi insine. O lume dura, cu relatii dezumanizate si dezumanizante, mai ales cand vine vorba de locul de munca, o lume in care ne ascundem in spatele functiilor, sarcinilor de serviciu, targeturilor, si ne gasim scuze sa uitam sa fim oameni.

Intr-o astfel de lume nu e greu sa ne pierdem echilibrul, sa ne simtim ''frustrati in nevoia noastra de stima de sine si acceptare", asa cum spune prietena mea, Alina Caprioara, si ranim la randul nostru, pentru a ne proteja.

Asa cum am mai spus, eu nu cred ca exista oameni rai, ci doar oameni care se apara, insa lumea noastra e plina de agresivitate, si nu neaparat fizica, in ziua de azi agresivitatea e mult mai subtila, mai greu de evitat, e la nivel mental si se insinueaza in sufletul nostru, facand rani interioare greu de detectat si de reparat.

Exista un medicament la indemana pentru sufletele noastre incercate de acest mediu dur: creativitatea noastra. Natura ne-a daruit pe toti cu talente, iar acestea, practicate, ne pot oferi alinarea si stima de sine, atat de des strivite de o lume in care multi isi cladesc propria incredere pe umilirea altora.

Multi prieteni si-au gasit alinarea in talentele uitate, talente ce le-au readus bucuria de a trai, au adus bucurie si celor din jur si chiar surse de venit suplimentare, de exemplu Laura Zancu sau Margareta Toderica (Etta) ale caror creatii le puteti vedea pe paginile lor de facebook.

Eu mi-am regasit bucuria in scris. A devenit activitatea mea vindecatoare, modalitatea de a-mi  reaminti, in primul rand mie, adevarurile uitate.

Si daca nu am niciun talent? m-ati putea intreba. E imposibil, va voi raspunde. Toti ne-am nascut cu astfel de daruri pe care fie nu le-am cultivat, fie le-am uitat intr-un colt al existentei noastre.

Un exercitiu simplu, care ne poate ajuta sa ne reamintim care sunt darurile noastre este sa ne intoarcem in copilarie si sa ne revedem facand activitatile care ne faceau o placere extraordinara. Aceste talente si activitati pot deveni o sursa de echilibru si fericire pentru noi, si dupa o vreme, chiar de resurse financiare.

Daca-ti face placere sa pictezi, sa desenezi, sa organizezi evenimente, sa vorbesti in public, sa scrii, sa canti, sa compui ... fa acestea cat poti de mult. 

Iti vei umple viata de savoare si ai putea avea surpriza ca  le aduci bucurie si celor din jur. Esti deprimat? Dezechilibrat? Trist? Debusolat? Care e talentul tau? E posibil ca el sa fie salvarea ta...

NEVOIA DE CREATIVITATE

Creativitatea e un dar.

M-am intrebat toata viata daca exista o reteta a fericirii. Si am descoperit de-a lungul vietii ca exista mai multe retete.

Prima conditie a unei vieti fericite e insasi a creste intr-un mediu echilibrat si fericit. Dar sunt putini in tara aceasta care au avut parte de o viata lipsita de nemultumiri, pierderi sau probleme. Asa ca e important sa ne creem obiceiuri fericite, sa ne pastram starea de bine si sa urmarim prosperitatea.

Daca nu suntem fericiti intr-un loc, sa nu ne impacam cu asta ci sa cautam ceea ce ne face fericiti. Sunt multi oameni care-si traiesc viata in lipsuri tocmai pentru ca nu au curajul sa-si doreasca mai mult.

Dar dincolo de nevoile de baza ale unui om, exista o nevoie de care multi uitam. Dar aceasta nevoie e dintre cele primordiale si fara a o satisface nu putem fi fericiti. Aceasta este nevoia de creativitate. Constiinta de sine si creativitatea sunt elementele ce ne diferentiaza de celelalte specii. Si niciun om nu poate fi cu adevarat fericit daca nu isi aduce aportul creativ lumii.

Ce inseamna creativitate? Inseamna exact acele activitati inovative, care ies din norma, care ne folosesc imaginatia. Creativitatea se poate manifesta de la design interior, tricotat, dulgherie pana la constructia unei case, pictura...orice act de creatie care ne incita imaginatia.

Psihologii au dovedit ca activitatile care ne aduc cea mai mare satisfactie nu sunt acelea care sunt bine platite, ci acelea care ne permit sa ne aducem cu adevarat aportul, viziunea. Chiar daca aveti o slujba cu un grad mare de rutina, gasiti-va un hobby in care sa va folositi imaginatia si in care sa fiti "directorul de creatie". Va va creste stima de sine si nivelul de fericire, va va lua din fata stirilor negative de la TV sau din fata fb unde asteptati cu febrilitate sa mai vedeti vreun comentariu sau like nou si de ce nu, poate reprezenta baza de plecare pentru o afacere de suflet si de succes.

Nu mai asteptati, incepeti chiar acum sa creati ceva. Orice! Si sa-mi povestiti si mie...

CUM SA INCURAJAM CREATIVITATEA COPIILOR NOSTRI

Incep aceasta postare cu marturisirea ca poate de acum incolo acest blog va fi folosit asa cum am dorit pana acum, ca si canal de comunicare intre mine, elevi si parintii lor. Am creat acest blog acum ceva ani, dar a durat ceva timp pana m-am dezvoltat eu indeajuns sa am ce transmite la nivel interpersonal, perioada ce in cazul limbilor straine se numeste "silent period", acea perioada in care acumulam in tacere cuvintele, structurile, notiunile pe care le vom folosi mai tarziu in producerea limbii.

Incep printr-o afirmatie care exprima parerea personala si nu pozitia Ministerului Educatiei, si anume, ca scoala, societatea, familia actuale se intrec parca sa ucida creativitatea. Elevii sunt educati sa absoarba informatii pe care sunt incapabili sa le interiorizeze si sa le foloseasca intr-un mod creativ, practic.

Prima GRESEALA pe care o facem fata de copiii nostri (fie ca sunt elevi sau proprii fii sau fiice) este ca le DISTRUGEM increderea in fortele proprii si potentialul creativ prin CRITICA si EVALUARI NEGATIVE. Copiii nostri, TOTI, sunt asa cum spune Pera Novacovici (www.personalitateaalfa.com) purtatori de comori. Aceste comori sunt acoperite de evaluarile noastre negative, de nemultumirea noastra, de critici. Ne asteptam ca ei sa fie mai buni decat noi, sa realizeze ceea ce ne dorim noi de la viata, sa fie varianta noastra mai buna. Dar EI, copiii nostri, sunt ALTI OAMENI. Sunt oameni de un potential exceptional iar rolul nostru este foarte simplu: SA-I INCURAJAM!Ei nu au nevoie decat de INCREDERE IN EI INSISI. Daca vom cultiva evaluarea pozitiva fata de orice succes, fie el cat de mic conform sistemului nostru de valori, ei vor continua sa reuseasca.

Dar putem noi sa renuntam la ideea de a-i "indruma"? E VITAL! Succesul, de orice natura, apare atunci cand orice om face cu placere o activitate. Energia pozitiva si starea de bine ne ajuta sa avem acces la subconstient partea in care se afla CREATIVITATEA ce ne ajuta sa gasim solutii la probleme, oportunitati de dezvoltare, practic ne ofera solutii la orice dilema avem. Nu uitati ca traim intr-o societate in care copii nostri au o infinitate de oportunitati, in care sunt acum slujbe de care nici nu stim ca exista, asa ca este gresit sa ne PROGRAMAM copiii sa devina ceva. Daca ne uitam la propriile noastre realizari, vom vedea ca sunt acele lucruri care ne-au facut placere, pe care am fost motivati sa le facem, lucruri pentru care am fost recompensati. Oamenii de succes nu sunt aceia care s-au angajat intr-o fabrica sau institutie si au stat acolo pana la pensie, ci sunt cei cu INCREDERE IN EI, CREATIVITATE si VIZIUNE. Nu sunt toti genii, nici nu avem nevoie sa avem copii genii, ci sunt oameni care si-au gasit bucuria si satisfactia in ceea ce au facut...si da, au venit si recompensele materiale.

Voi mai scrie pe aceasta tema, dar un prim mesaj pentru voi, parintii este sa incepeti chiar de azi sa va VALORIZATI COPILUL, sa-i spuneti ca e foarte bun in ce domeniu vedeti ca-l pasioneaza, si de fapt asta e partea frumoasa... ca nu mai trebuie sa faceti nimic altceva. Orice om cu incredere in fortele proprii va avea resursele si creativitatea sa gaseasca solutii, sa se adapteze, sa creeze, sa inoveze indiferent de domeniu.

Astept intrebarile voastre pe orice tema referitoare la educatie, comunicare si invatare si voi incerca sa-mi pun experienta, cunostintele si cuvintele la dispozitia dumneavoastra pentru a va ajuta sa fiti parintii de care copiii dvs au nevoie.

Cu stima,

prof. Stefana Balan