DESPRE SPERANTA

Scriu de data asta intai cu sufletul si apoi cu tastatura. Scriu pentru ca simt toata durerea de care sunt inconjurata si scriu pentru ca oamenii nu stiu ca drumul de la nefericire la fericire e atat de scurt. M-a intrebat azi o persoana draga mie care e secretul meu. Cum de pot zambi, vedea lumea frumoasa? O vad asa ca este asa si ca devine si mai frumoasa.

Cartea care mi-a schimbat intreaga viata este Puterea Prezentului de Eckhart Tolle. E cartea care mi-a desteptat constiinta si care m-a facut sa inteleg motivele nefericirii mele (atunci cand aceasta aparea). Acum sunt fericita mereu si sa stiti ca nu consum nimic :-) Gasiti aceasta carte la Alexandria la nici 20 de lei, dar daca o veti citi cu sufletul, va va schimba intreaga viata.

De ce sunt oamenii nefericiti? In primul rand pentru ca uita sa zambeasca. Zambetul insusi, fara sa fie provocat de ceva, iti schimba starea. Apoi uita sa stea drepti. Aceasta postura ajuta si ea la starea de bine. Apoi sunt absenti din viata lor. Asta e marea problema pe care o aveam si eu. Nu eram niciodata aici si acum. Ci cand ma gandeam la ce s-a intamplat, ba anticipam ce se va intampla. De aceea actiunile mele nu erau atat de eficiente iar eu le faceam cu dificultate intrucat mintea mea zbura in toate partile. Acum sunt prezenta si nu-mi dau seama cand termin treaba. Imi place sa glumesc cu prietenele mele la scoala ca aceasta abordare nu ar trebui sa fie prea grea pentru o blonda. Ba chiar am instituit Secta Blondelor si ne propunem integrarea in Prosperitate. Deocamdata inscrierile in secta sunt gratis.

Apoi, am incetat sa ma ingrijorez. Si am vazut ca lucrurile rele nu mai au putere asupra mea. Sunt zambitoare, majoritatea oamenilor tin la mine, ii umplu de energie pozitiva iar ei asta imi intorc. Familia mea e fericita. Cand esti asa vin oamenii la tine sa le dai energie pozitiva. Si cel mai frumos e ca ea e nelimitata.

Ma doare inima cand vad oameni care-si conduc viata manati de ambitie, competitivitate, sau de dorinta de a raspunde exigentelor celorlalti. Sunt destui care cunosc arta manipularii si care nu au scrupule in a-i folosi pe ceilalti pentru a-si pune in practica planurile. Vad asta zilnic, si mi-as dori ca oamenii sa stie ca sunt liberi, ca in clipa in care ne se mai lasa impresionati pot sa realizeze tot ce au visat cand au intrat in meseria asta. Si-au uitat idealurile pentru ca acum trebuie sa fie conformi, iar in cazul invatamantului toata lumea e intr-o cursa dementa de adunare de hartii. Am casa plina de hartii si eu, si sincera sa fiu, ma gandeam ca daca as fi folosit timpul dedicat strangerii acelora probabil as fi facut si bani frumosi. E foarte bine gandit sistemul pentru ca noi prinsi in cursa de adunat hartii nu am remarcat ca ni s-au luat foarte multi bani din salariu, iar acum am fi in stare sa ne dam si-n cap pentru o gradatie de merit.

Si cred ca tipul asta de curse sunt intinse in toate sectoarele de activitate. Ca lumea sa adune titluri de tot felul de experti si alte astfel de titulaturi, si sa uite ca de fapt salariile nu le permit nici sa subziste. Si apoi te intrebi de ce te simti aiurea. Pentru ca pornesti de la premisa ca daca esti ok si-ti vezi de treaba ta lucrurile ar trebui sa fie bune pentru tine. Dar ideea e ca unii te folosesc daca pot, sau pleaca sa-i foloseasca pe altii daca vad ca nu pot.

Si vezi genul asta de chestii, si le poti stopa sa-ti conduca viata doar daca zambesti si esti cu coloana vertebrala dreapta. Si dupa aceea apare speranta. Pentru ca vezi ca nu esti singurul care a ridicat capul, si ca nu toti care au capul ridicat au ca unic scop manipularea celor din jur, ca mai sunt oameni carora le pasa de oameni si ca tot ce trimiti bun se intoarce inapoi.

Eu vad zilnic fericire, copiii sunt fericiti sa ma vada, au rezultate exceptionale, fac progrese superbe si dupa 10 ani imi fac si eu ca lumea meseria pe care am visat ca o voi face. Ca incep sa ma incadrez in motto-ul care mi-a placut cel mai mult si pe cate simteam ca nu-l urmez cum trebuie: Great teachers inspire! Marii dascali inspira! Iar cand Ioana mi-a facut comentariul la postarea precedenta, am inteles ca am inceput sa-l aplic.

Acestea sunt cateva motive pentru care incep sa simt speranta. Stiu ca suntem creatorii propriului univers si vad ca sunt si altii care vor sa puna umarul la crearea unei lumi mai bune. Si stiu ca exemplul personal valoreaza mai mult decat un milion de cuvinte. Iar lumea nu mai e atat de amortita sau speriata. Si ca lucrurile se schimba...

Voi ce alte motive de speranta mai aveti?