S-a incheiat un an scolar. Dar nu orice an....un an in care am progresat extraordinar de mult si un an in care elevii mei au progresat la fel de mult. Un an in care zona de confort mi-a fost zdrobita de nenumarate ori, un an in care am fost atat de aproape de moarte dar atat de vie totodata.
Dar a mai fost un an in care am pierdut o fiinta draga, plecata prea curand dintre noi, si anume eleva si prietena mea Andreea Ivan, un copil care a avut curajul sa urmeze o meserie pe care o iubesc asa de mult, si anume translator. Mi-a lasat un mare gol in suflet, fiindca era unul din copii cu care pastrasem legatura atat pe fb cat si pe mess si cu care ma intalneam adeseori in Bacau.
Dar a fost un an excelent pentru relationare, atat cu mine insami, cat si cu lumea mea. Cred cu tarie ca faptul ca am fost atat de incercata in ultima vreme este pentru a creste si a ma dezvolta pentru a putea la randul meu ajuta.
Dar lucrul cel mai minunat ce mi s-a intamplat este ca energia pozitiva pe care am transmis-o atunci cand imi era bine, si pe care nu am mai regasit-o imediat dupa operatie inauntrul meu, mi-a venit ca un boomerang de la ceilalti.
Nu am mai putut sa scriu o perioada intrucat am fost intr-un vartej de incercari, dar acum se pare ca am un moment de respiro de care ma bucur din plin. Ma pregatesc de concediu, de piscina si sunt atat de recunoscatoare ca sunt in viata pentru toate astea!
Voi reincepe sa scriu despre lucruri legate de scoala, viata, iubire, copii, invatare...lucrurile care ma pasioneaza si sper ca cei care veti citi veti gasi idei care sa va ajute sa va optimizati viata.
Nu uitati ca nu exista zile pierdute, ci chiar si o zi in care aparent nu ai facut nimic poate reprezenta un progres. Nu uitati sa vedeti binele, pentru ca in felul acesta il veti multiplica. Maine voi scrie despre relatia cu noi insine si importanta ei in relatia noastra cu lumea.
O seara frumoasa!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: