DESPRE MAIMUTA PILOT SI FRICA DE ZBOR

Imi amintesc ca vorbeam cu o prietena despre ce minunat este ca avem aeroport si ca putem zbura chiar din Bacau, si ca putem vedea lumea. Sau macar Europa...Apropo, Blueair, te iubesc! Si cel mai mult iubesc faptul ca au limita la bagaj de 32 de kg spre diferenta de Easyjet care au ca limita 20 kg.

Deci...toate bune si frumoase...mai putin si pentru maimuta. Va amintiti, avem o maimuta in noi. E de fapt reminiscenta originii noastre din primate, doar ca din nu stiu ce cauza, poate fi destul de denaturata in comportament. Daca nu sunteti de acord, uitati-va ce poate face in lume maimuta dementa din noi. Dar sa revenim la maimuta mea! Maimuta mea se crede pilot de avion, ca altfel nu-mi explic de unde stie cum ar trebui sa fie o decolare sau o aterizare. Omul din mine abia asteapta sa zboare, sa se bucure de frumusete, iar maimutei ii este frica de faptul ca o sa se prabuseasca avionul. Si maimuta mea e plina de imaginatie...ma arata ba in mare, ba in mii de bucatele pe pamant. Pai cum sa te mai bucuri de frumusetea si pufosenia norilor deasupra carora zbori cand coana maimuta iti spune sa fii atenta la fiecare mini-turbulenta ca s-ar putea sa cazi...si da..sa fii pe faza, de parca daca ai fi atent cand pica avionul l-ai putea opri din cadere.

In momente de acestea realizez ca maimuta din mine este alta entitate. Am trait 30 de ani crezand ca eu sunt maimuta. De cand am inteles ca biata de ea e doar ramasita mea de primata, am stiut ca trebuie sa nu-mi mai conduc viata in jurul nevoilor ei. Daca ei ii e frica sa zboare, mie nu imi e, ba chiar imi place, daca ei ii place in zona de comfort, mie imi place sa explorez, daca ei ii pasa ce spune lumea, pe mine ma intereseaza sa aduc valoare si frumusete lumii fara sa astept nimic in schimb (cu toate ca in ultima vreme primesc atata iubire ca nici nu stiu daca o merit)... Cand am realizat ca mi-am condus 90 la suta din viata ca sa ii protejez maimutei nevoile, m-a durut. Am simtit revolta fata de ea. In postarea despre ea, am spus ca merita un sut si o cusca. Dar am mai crescut putin, si am inteles ca cea mai buna abordare e de intelegere. Pana la urma, biata de ea e o primata neevoluata care incearca sa supravietuiasca multelor schimbari impuse de lumea de azi, schimbari care-i sunt pe plac omului din mine. Acum sunt blanda si nu fac nimic. Doar stau si o observ cand se agita, si se linisteste. E cea mai buna metoda. Doar observati-o si n-o lasati sa va conduca viata. N-o ascultati. Intelegeti-i teama, pentru ca e limitata, dar faceti ce va dicteaza inteligenta si bunul simt.

Abia de data aceasta m-am putut bucura de experienta exceptionala de a zbura. M-am bucurat de fiecare norisor si imagine, pe cand in alte zile as fi stat pe locul de langa culoar. Mi-au placut si decolarile si aterizarile si aproape mi-a venit sa plang cand am realizat ce usor era sa nu-mi fie frica. Acum mi-e foarte usor sa realizez tot ce-mi doresc. Pentru ca stiu ca doar maimutei ii e frica, si cand o simt ca se zbate, doar ma opresc si o observ. Inteleg ca e acea parte din mine care nu intelege foarte multe, o linistesc si merg mai departe spre o viata plina de savoare si bucurie pentru ca nu-mi mai este frica.

Va pup pe toti si lasati omul din voi sa traiasca din plin frumusetea vietii.

Daca v-a placut articolul s-ar putea sa va mai intereseze si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/visele-si-cariera.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/descopera-omul-din-tine.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/tu-cine-esti-azi-omul-sau-maimuta.html