Monday, December 15, 2014

OAMENII VOR ȚINE MEREU MINTE CUM I-AI FĂCUT SĂ SE SIMTĂ




Dacă dragoste nu e, nimic nu e, am învățat și de la Marin Preda. Însă ceea ce a spus Maya Angelou, e ceva ce am simțit pe pielea mea recent. Că oamenii își vor aminti mereu cum i-ai făcut să se simtă. Dincolo de eficiența ta, dincolo de bunele tale intenții, dincolo de rezultatele tale evidente și date de cifre, dincolo de...oamenii vor păstra în suflet și în neurologie câtă iubire au simțit, sau ce altceva au simțit.

Weekend-ul acesta a însemnat pentru mine o lecție foarte importantă. Nici mie nu-mi place cuvântul, tocmai pentru că poartă cu sine o forță restrictivă, însă uneori avem nevoie de câte o palmă peste neurologie ca să ne trezim și să înțelegem adevăratul sens al acțiunilor noastre.

Căci tot ce facem pornește dintr-o intenție pozitivă, dacă nu chiar din dragoste față de cei din jurul nostru...doar că uneori iubirea se pierde pe drum, și nu mai însoțește acea acțiune până la beneficiar. 

Așa mi s-a întâmplat și mie ... Am făcut o prezentare cu niște informații care mi s-au părut extraordinare, tocmai pentru că le-am testat pe viața mea și au dat rezultate extraordinare...și mi-am zis Uau! trebuie să le spun și celorlalți. Iar ceilalți au reprezentat într-o primă fază colegii mei de la NLP Trainer (voi scrie un articol despre ele). 

Am început asiduu să structurez informații, să le organizez, să mă gândesc la un stil motivațional, să-i conving...nu? că era ceva extraordinar. 

Și am pierdut iubirea pe undeva pe drum, în atenția mea asupra informațiilor și a prestației mele ca prezentator. 

Până la urmă prezentarea a ieșit cum am vrut, energică și bine structurată, oamenii au fost politicoși, însă eu am rămas cu un gol în suflet. Pentru că acea informație a ajuns goală și zdrăngănitoare la ei. 

Ei nu mi-au reproșat decât tonul de profesoară, ton pe care nu-l mai folosesc de mult în relația cu elevii, însă care a ieșit la iveală, tocmai pentru că am fost atentă la mine, la prestația mea, la cum vorbesc, fără să mă mai gândesc la cei din fața mea.

Și acest sentiment de gol cu care am rămas, în ciuda aparentului succes al prezentării, m-a făcut să mă întreb...ce s-a întâmplat? Și am înțeles, după o zi de reflecție că iubirea s-a pierdut pe drum. Pentru că vrem, nu vrem, transmitem în primul rând sentimente cu fiecare acțiune și gest pe care-l facem. 

M-am gândit apoi la toate momentele în care i-am împins la acțiune pe cei din familia mea, pe elevii mei, neținând cont de sentimentele pe care le cream. 

Mi-am amintit și de alte momente în care am uitat să pun dragoste în ceea ce făceam, și am văzut cum acțiuni care au pornit din iubire au avut cu totul și cu totul alt rezultat.

Și așa cum, la chimie, dacă scoți un element din amestec obții altă substanță, și în acțiune, dacă scoți dragostea și prețuirea pentru ceilalți, în ciuda efortului și al elementelor de calitate, rezultatul va fi gol. 

Mi-am amintit și de alți oameni eficienți care, în ciuda muncii și dedicației lor, au rămas în amintirea oamenilor cu sentimente de frustrare atașate în ciuda eforturilor lor și a muncii lor.

Am ajuns acasă, m-am uitat la familia mea, m-am gândit la toți oamenii din viața mea, și m-am jurat că nu voi mai uita să pun un strop de iubire în fiecare gest pe care îl fac. Căci acel strop de iubire este magic și crește minuni zilnic.

Am învățat o lecție vitală, mi-am reamintit acel amănunt cheie, care a făcut mereu diferența între reușita și nereușita acțiunilor mele, și voi ști mereu, cât voi trăi, că oamenii își doresc să le transmitem un sentiment bun împreună cu orice facem.




LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...