VIATA CU UN COFRAJ DE OUA

In luna decembrie am primit o veste minunata, si mai ales, neasteptata. Sunt insarcinata. Sarcina extrauterina care mi-a pus in pericol viata imi redusese foarte mult sansele de a mai avea copii, iar medicul meu mi-a spus sa nu sper prea mult. Prin urmare, mi-am vazut de viata mea, decisa sa ma bucur de copilul pe care-l am deja si fara sa ma mai stresez pe aceasta tema.

Minunea din viata mea nu a venit fara complicatii. Mai multe internari, iminenta de avort, hematom decidual, sangerari, dureri, tratamente de mentinere a sarcinii si pozitionare defectuoasa a placentei (placenta praevia centrala). Majoritatea doctorilor le cer viitoarelor mamici cu aceasta situatie sa stea in repaus total la pat pana nasc. 

Fiind o fire activa, l-am intrebat pe doctor cum as putea face ca sa nu-mi pun in pericol copilul dar in acelasi timp sa-mi continui activitatile, intrucat imi doream sa raman alaturi de copiii de la scoala cat mai mult din semestru.

Doctorul mi-a spus sa-mi inchipui ca duc mereu cu mine un cofraj cu oua, si indiferent ce fac, trebuie sa le pastrez intacte. Fiind o fire vulcanica din fire, mi-a venit destul de greu la inceput, insa imaginea cofrajului de oua m-a ajutat mult.

Mi-am redus viteza si am crezut initial ca nu voi mai face nici jumatate din activitatile mele si nu-mi voi mai atinge obiectivele, insa spre surprinderea mea, am facut chiar mai multe. Nu am mai amanat, ci am pornit incetisor-incetisor, si de multe ori am terminat ce am avut de facut inainte sa-mi dau seama.

Ritmul acesta lent m-a facut de fapt mult mai eficienta, si a venit si cu alte avantaje: nu m-am mai enervat, am inceput sa fiu atenta la oamenii din jurul meu si sa comunic mai bine, nu m-am mai simtit stresata, si nici nu am mai folosit stresul ca factor motivator, mai mult, am facut activitati pe care le amanasem de mult timp. Totodata, am savurat activitatile pe care le-am facut. 

Mi-e dor de putina adrenalina in viata mea din cand in cand, dar nu am putut sa nu ma intreb: Este viteza impusa de societate cu adevarat eficienta pe termen lung?