NU TI-E RUSINE DE CE AI FACUT?

(sursa foto: paintingmotherhood.blogspot.com)

"Culpabilizarea se poate asemana cu un cancer. Un cancer al comunicarii, care distruge celulele vii ale unei relatii." J. Salome

De cate ori nu auzim aceste cuvinte? De cand eram copii pana in anii maturitatii, am fost si inca suntem apostrofati cu diferite cuvinte avand aceeasi semnificatie. 

Cati nu incearca zilnic sa ne faca sa ne simtim vinovati? Angajatorii moderni au o intreaga scoala aici, am auzit chiar de unii manageri care le fac "dosare" angajatilor cu micile lor abateri. Nu am auzit de dosare cu reusite, insa...

Dar in relatiile cu cei din jur: parinti, parteneri, prieteni? De cate ori in dispute nu incearca acestia sa ne culpabilizeze inainte de a lamuri lucrurile?

Ce este culpabilizare? Este asa cum Jacques Salome a spus, un cancer relationar, un ucigas al comunicarii, pentru ca duce la blocaje. Ce inseamna "a-ti fi rusine", "a te simti vinovat"? Inseamna a-ti bloca actiunile, nu a le adapta nevoilor celuilalt, inseamna a te indeparta de acel context in loc sa inveti sa coexisti. 

Ne intrebam de ce exista atatea divorturi... Pai invinuirea este unul dintre jocurile preferate in cuplu. Cel care reuseste sa-l faca pe celalalt vinovat, detine controlul, controleaza franghiile relatiei. Cat de ecologic este si cat timp poate dura, sunt alte aspecte insa...

Ne crestem copiii cu un acut sentiment de vinovatie. Pentru ca si noi am crescut la fel. Si "cumintenia" lor tot asa este generata, in loc sa-i motivam sa faca ce e bine pentru ei intr-un mod antrenant. 

Iar copii nostri construiesc tipare similare.

In loc sa gasim solutii diferentelor intre noi, in loc sa ne acordam hartile realitatilor noastre pentru a fi impreuna, a comunica si a ne bucura unii de altii, construim ziduri in spatele carora ne ascundem si aruncam cu acuze.

Culpabilizarea ia de multe ori forme foarte fine, nici nu e nevoie mereu de cuvinte, uneori un gest, o privire, sunt de ajuns sa transmita sentimentul de vinovatie.

Si nu pot sa nu ma intreb: Cum ar arata viata noastra daca am rezista impulsurilor de a culpabiliza, si mai ales, de-a ne culpabiliza?