Fiind copil, paduri cutreieram, fiindca am crescut in Slanic-Moldova, insa nu despre asta este vorba, ci despre educatia pe care am primit-o, despre faptul ca mi s-a spus mereu sa stau "in banca mea".
"Parerea ta nu conteaza, vorbesc 'oamenii mari'", mi se spunea. 'Oamenii mari' din viata noastra sunt acum uneori mai tineri, si de multe ori ''mai mici'', insa noi tot in banca noastra am ramas iar ei au control asupra vietii noastre. Fie ca ne sunt sefi, fie ca sunt politicieni...ei nu au stat in banca lor si mi-e clar ca ''buna educatie'' nu i-a afectat prea mult.
Fac si acum eforturi sa ma dezvat de ''cumintenie''. E toxica si blocheaza. Nu inseamna ca in orice context trebuie sa iesi in evidenta, insa implica a te manifesta curajos in domeniul tau. Si clar ca nu inseamna sa ''dai cu bata in balta'', mai ales cand nu ai nicio competenta.
Eu am parasit, cel putin temporar, un sistem in care multi ''stau la locul lor''. Au invatat sa-si inghita nodul din gat atunci cand li se face o nedreptate si sa stea cu capul plecat, ca deh, restrangerile sunt la moda acum, si pot fi puse in practica oricand...e de ajuns sa nu iasa o ora la incadrare, si toti din catedra trebuie sa se prezinte cu dosarelul atestand activitatea lor pe ultimii doi ani. Si cum mai vii matale cu dosarelul in fata Consiliului de Administratie sa-ti aprobe hartiutele daca ai fost obraznicut si ti-ai spus punctul de vedere?
Cum sa te mai duci tu in fata elevilor si sa le insufli o atitudine darza si curajoasa, cand tu tremuri an de an in fata posibilitatilor de manipulare pe care sistemul le ofera celor cu functie de conducere. Ce stima de sine sa mai ai, cand dai din codita ca Azorel cand vezi un uns cu functie? Si ne mai miram ca ne sunt copiii busiti de niste profesori nefericiti, umiliti si care cauta sa-si repare orgoliul?
E doar un exemplu de sistem, cel pe care-l stiu eu, insa sunt locuri in care vorbim de dezumanizarea relatiilor de munca la propriu. Din unul a fost concediat sotul meu, ca lider sindical, pentru ca a avut ''tupeul'' sa-i apere pe oamenii pe care-i reprezenta. Nu-i nimic, firma respectiva a infiintat un alt sindicat, ''cel bun'', al Administratiei, si i-a invitat pe angajati sa se inscrie. Credeti cumva ca aceia au facut greva, sau cand liderul sindical le-a fost concediat s-au revoltat in vreun fel? Nu, si-au scris cumintei cererile de retragere din sindicatul neagreat de conducere si au completat repejor adeziunile la noul sindicat, cel cu binecuvantare.
Da, avem facturi si rate de platit, de acord, insa viata trece, si se lasa un val de amaraciune peste noi si de multe ori apar si boli. Si dragostea cu care am fost educati, ''ca sa ne fie bine'', ne aduce o viata otravita de neimpliniri si teama, si ne trezim peste ani, de multe ori prea multi ani, cu revelatia ca pentru o viata fericita si implinita, curajul sa ridicam capul e absolut obligatoriu.
Pentru ca viata e prea scurta sa stam ''in banca noastra''.
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: