Acum vreo doua luni m-am implicat intr-un proiect de suflet, o conferinta de dezvoltare personala, fiind invitata de prietena mea, presedintele asociatiei care o organizeaza. Am fost unsa cu foarte pomposul titlu de Director de Marketing (eu nici acum nu stiu clar care e diferenta intre marketing, vanzari si publicitate, dar asta e alta poveste). Mi-am luat rolul in serios, si am purces impreuna cu colegii la a construi un proiect frumos pentru oamenii din jurul nostru.
Cand a venit vorba de invitati, eu voiam s-o invit pe Gabi Firea pentru ca e minunata si ca-mi place, dar nu s-a putut, ca e rosie. Au mai fost si alti oameni minunati, dar erau fie galbeni, portocalii, verzi... etc, etc.
Am finalizat cu emotie lista cu speakerii, nu fara a trebui sa dau explicatii si pe diverse bloguri ca de ce e evenimentul intr-o anumita cladire care si aia ar putea sa aiba vreo culoare, alta decat o vedeam eu... Pai asta cu Centrul de Afaceri a fost alegerea mea oameni buni, ca-mi place sala si sonorizarea, si ca am fost acolo la Lorand Szasz si mi-am zis ca daca ar fi sa organizez vreodata un eveniment mare, acolo l-as organiza.
E clar deja pentru cei care ma cunosc ca eu traiesc in lumea mea: cred eu, o lume frumoasa, de dezvoltare personala, de educatie facuta cu dragoste, o lume din care rareori ies sa vad ce se mai intampla in lume.
Si asa, din lumea mea, ieri am sunat un reprezentant al presei, o persoana draga mie, s-o invit la eveniment. M-a intrebat daca sunt la curent cu noile stiri, alea cu arestarile. I-am replicat ca eu s-ar putea sa fiu dintre cei care sa rateze si stirile cu Apocalipsa. Nu aveam sa stiu ca stirile puteau interfera cu evenimentul unde sunt organizator. Nu intru in detalii din respect pentru OAMENII implicati. Cine stie, cunoaste, cine nu, nu a pierdut nimic, sa ma creada pe cuvant.
Revenim la conferinta. Aceasta conferinta este una cu OAMENI pentru OAMENI. Oamenii care s-au implicat, au facut-o dezinteresat, fara sa fie platiti, din suflet. M-am saturat sa dau explicatii, asigurari si sa tot suflu in iaurt.
Am invatat, oameni buni, nu mai stiu de unde, tot de prin societatea asta morala si corecta, doua lucruri:
1. Nu lovesti intr-un om cazut
2. Exista prezumtia de nevinovatie
Eu, in prostia mea, cred in ele si le respect. Prin urmare, daca a cumparat cineva bilet la eveniment, si din varii motive nu se mai regaseste in el sau mesajele sale, are dreptul sa-si primeasca banii inapoi. Pentru ca nu am de gand sa incalc niciunul dintre cele doua principii anterior mentionate.
Iar cine este fara de pacat, sa arunce primul cu piatra.
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: