DACA NU DEVENITI OAMENI, DRACU' E AL VOSTRU!

Azi nu voi scrie despre un OM, ci despre un tip de om pe care-l admir. Am aflat ieri, intr-o zi de sarbatoare, ca dragul meu coleg, Marin Preda, a plecat dintre noi. 

Tristetea este cu atat mai mare cu cat simt ca nu am invatat de la el cat as fi putut, ca nu am stat mai mult prin preajma lui. Ca mi-am pierdut pauzele concentrandu-ma pe banalitati, in loc sa ma asez langa el si sa-l intreb despre unchiul sau, scriitorul Marin Preda, despre carti, despre literatura... 

Ne-am lansat cartile in aceeasi zi, o zi minunata, o zi in care am facut schimburi de autografe, si in care am ''primit binecuvantarea literara'' de la cineva  cu ''sange albastru'' in acest domeniu.

E trist ca realizam ce oameni aveam in preajma, ce puteam invata de la ei, abia cand nu mai sunt. Ca amanam sa stam mai mult cu ei, chiar daca suntem constienti de valorile extraordinare pe care le-am putea castiga doar asezandu-ne langa ei si ascultandu-i. 

Nu facem asta, alergam ca bezmeticii prin viata si ne mai oprim din cand in cand, sa aflam ca un alt om de valoare s-a stins...iar oamenii astia de valoare sunt discreti, autentici, si-ti dau din stralucirea lor doar daca o ceri...  

Azi nu vorbesc despre Marin Preda, ci despre oamenii valorosi pe care-i avem ani intregi langa noi, despre care stim ca poarta comori pe care le-ar imparti cu darnicie daca li s-ar cere, oameni discreti si minunati care intr-o zi pleaca, tot asa, cu discretie, lasand un gol imens in inima noastra... Si stim ca puteam sa invatam mai multe de la ei, in primul rand despre ce inseamna sa fim OAMENI.

Asa ca imi promit ca macar lectia pe care cu umor si tandrete le-o oferea elevilor carora le era diriginte s-o invat: Daca nu deveniti  OAMENI, dracu' e al vostru!

Adio, dragul meu coleg!