DESPRE CADERE SI RIDICARE

Scriu azi, dupa cateva zile in care nu m-am simtit prea bine si in care in sufletul meu se strecurase indoiala. Incepusem sa cred ca asa trebuie sa fie lumea, cu oameni care daca se cred mai buni decat tine, sunt mai buni decat tine, ca daca esti bun esti de fapt ... in fine, stim toti zicalele noastre din popor.

In fine, azi ma simteam invinsa. Zdrobita. Lipsita de valoare. Si am fost culeasa de pe jos, si mi s-a amintit ca am valoare, ca ce fac e valoros nu in masura in care se valorizeaza totul in invatamant ci prin feed-back-ul real pe care-l primesc de la copii, ca toata energia pozitiva pe care o transmit e receptionata si lucreaza, si azi s-a intors la mine.

Mi s-a reamintit azi ca a trai nu inseamna a fi perfect, a fi in norme, ci a fi om, a nu te considera superior doar pentru ca asa e trendul, si ca daca nu crezi in valoarea unei actiuni, ai libertatea de a nu o face, in ciuda aparentelor avantaje.

Mi s-a amintit de valorile mele, pe care nu le mai vedeam din cauza cetei din mintea mea, din suflet. Tot ce-mi doresc e sa merit toate lucrurile bune care ma coplesesc. Si sa transmit numai lucruri bune. Tuturor.

Multumesc Ramona!
Multumesc Anca!
Multumesc Alexandra!

Multumesc copii!

Va promit ca voi face tot ce pot sa raman pe calea cea pozitiva si reala. Ca nu voi mai crede ca adevarata vocatie si dragostea de oameni pot valora mai putin decat orice altceva! Si daca veti cadea, sa stiti ca nu e nicio rusine. Totul e sa va ridicati si sa mergeti inainte.

Un weekend frumos!

CLIPA PREZENTA

Scriu azi gandindu-ma atat la mine cat si la cei dragi mie, asta insemnand familie, elevi, prieteni. Am invatat de curand un lucru care chiar daca pare common sense, toti uitam sa-l aplicam, si vorbesc aici de a-ti locui corpul in mod constient. Atat eu si cat cei din jurul meu, umblam de cele mai multe ori ca niste zombi posedati de gandurile noastre compulsive, incapabili sa ne conectam la momentul prezent. Vad priviri pierdute atat in clasa, cat si pe strada, si realizez ca si la mine. Si mintea ne duce cand in trecut, cand in viitor, si depinzand de starea noastra, atribuim diverse interpretari tuturor evenimentelor, de cele mai multe ori negative.

Am observat ca daca sunt prezenta vad mai multe, inteleg mai multe, nu mai am ganduri negative pentru ca ma preocupa prezentul, ma enervez mai putin, cu exceptia momentelor cand elevii mei se incapataneza sa ramana absenti, sau mai rau, cand ii vad ca se ascund de mine. 

 Nu inteleg cum a reusit omenirea sa traiasca mai mult in trecut sau viitor decat in prezent, iar noi romanii suntem foarte absenti. Elevii sunt mereu cu ochii pe telefon asteptand ceva care sa-i conecteze la momentul de fata nerealizand ca pot face asta fiind atenti la ce e in jur. 

Azi am gresit fata de una din elevele mele facandu-i observatie in public, dar cred ca a fi absent cu mintea e la fel de rau ca a chiuli. Cred ca atunci cand suntem absenti, chiulim din propria viata. De aceea trece greu timpul, pentru ca sunteti blocati in fluxul gandirii si nu conectati la viata propriu-zisa

Vad ca sportul national e bifarea. Sa bifez si ora asta, ziua asta, saptamana asta, viata asta. O sa ne trezim la sfarsitul vietii ca am bifat-o in loc s-o traim. Nu lasati gandirea sa traiasca pentru voi, conectati-va la clipa prezenta si veti castiga foarte mult. Tot ce trebuie sa va repetati e sa fiti Aici si Acum. Celelalte vin de la sine.

Cat de mult ati fost prezenti azi in viata voastra?

DESPRE SPERANTA

Scriu de data asta intai cu sufletul si apoi cu tastatura. Scriu pentru ca simt toata durerea de care sunt inconjurata si scriu pentru ca oamenii nu stiu ca drumul de la nefericire la fericire e atat de scurt. M-a intrebat azi o persoana draga mie care e secretul meu. Cum de pot zambi, vedea lumea frumoasa? O vad asa ca este asa si ca devine si mai frumoasa.

Cartea care mi-a schimbat intreaga viata este Puterea Prezentului de Eckhart Tolle. E cartea care mi-a desteptat constiinta si care m-a facut sa inteleg motivele nefericirii mele (atunci cand aceasta aparea). Acum sunt fericita mereu si sa stiti ca nu consum nimic :-) Gasiti aceasta carte la Alexandria la nici 20 de lei, dar daca o veti citi cu sufletul, va va schimba intreaga viata.

De ce sunt oamenii nefericiti? In primul rand pentru ca uita sa zambeasca. Zambetul insusi, fara sa fie provocat de ceva, iti schimba starea. Apoi uita sa stea drepti. Aceasta postura ajuta si ea la starea de bine. Apoi sunt absenti din viata lor. Asta e marea problema pe care o aveam si eu. Nu eram niciodata aici si acum. Ci cand ma gandeam la ce s-a intamplat, ba anticipam ce se va intampla. De aceea actiunile mele nu erau atat de eficiente iar eu le faceam cu dificultate intrucat mintea mea zbura in toate partile. Acum sunt prezenta si nu-mi dau seama cand termin treaba. Imi place sa glumesc cu prietenele mele la scoala ca aceasta abordare nu ar trebui sa fie prea grea pentru o blonda. Ba chiar am instituit Secta Blondelor si ne propunem integrarea in Prosperitate. Deocamdata inscrierile in secta sunt gratis.

Apoi, am incetat sa ma ingrijorez. Si am vazut ca lucrurile rele nu mai au putere asupra mea. Sunt zambitoare, majoritatea oamenilor tin la mine, ii umplu de energie pozitiva iar ei asta imi intorc. Familia mea e fericita. Cand esti asa vin oamenii la tine sa le dai energie pozitiva. Si cel mai frumos e ca ea e nelimitata.

Ma doare inima cand vad oameni care-si conduc viata manati de ambitie, competitivitate, sau de dorinta de a raspunde exigentelor celorlalti. Sunt destui care cunosc arta manipularii si care nu au scrupule in a-i folosi pe ceilalti pentru a-si pune in practica planurile. Vad asta zilnic, si mi-as dori ca oamenii sa stie ca sunt liberi, ca in clipa in care ne se mai lasa impresionati pot sa realizeze tot ce au visat cand au intrat in meseria asta. Si-au uitat idealurile pentru ca acum trebuie sa fie conformi, iar in cazul invatamantului toata lumea e intr-o cursa dementa de adunare de hartii. Am casa plina de hartii si eu, si sincera sa fiu, ma gandeam ca daca as fi folosit timpul dedicat strangerii acelora probabil as fi facut si bani frumosi. E foarte bine gandit sistemul pentru ca noi prinsi in cursa de adunat hartii nu am remarcat ca ni s-au luat foarte multi bani din salariu, iar acum am fi in stare sa ne dam si-n cap pentru o gradatie de merit.

Si cred ca tipul asta de curse sunt intinse in toate sectoarele de activitate. Ca lumea sa adune titluri de tot felul de experti si alte astfel de titulaturi, si sa uite ca de fapt salariile nu le permit nici sa subziste. Si apoi te intrebi de ce te simti aiurea. Pentru ca pornesti de la premisa ca daca esti ok si-ti vezi de treaba ta lucrurile ar trebui sa fie bune pentru tine. Dar ideea e ca unii te folosesc daca pot, sau pleaca sa-i foloseasca pe altii daca vad ca nu pot.

Si vezi genul asta de chestii, si le poti stopa sa-ti conduca viata doar daca zambesti si esti cu coloana vertebrala dreapta. Si dupa aceea apare speranta. Pentru ca vezi ca nu esti singurul care a ridicat capul, si ca nu toti care au capul ridicat au ca unic scop manipularea celor din jur, ca mai sunt oameni carora le pasa de oameni si ca tot ce trimiti bun se intoarce inapoi.

Eu vad zilnic fericire, copiii sunt fericiti sa ma vada, au rezultate exceptionale, fac progrese superbe si dupa 10 ani imi fac si eu ca lumea meseria pe care am visat ca o voi face. Ca incep sa ma incadrez in motto-ul care mi-a placut cel mai mult si pe cate simteam ca nu-l urmez cum trebuie: Great teachers inspire! Marii dascali inspira! Iar cand Ioana mi-a facut comentariul la postarea precedenta, am inteles ca am inceput sa-l aplic.

Acestea sunt cateva motive pentru care incep sa simt speranta. Stiu ca suntem creatorii propriului univers si vad ca sunt si altii care vor sa puna umarul la crearea unei lumi mai bune. Si stiu ca exemplul personal valoreaza mai mult decat un milion de cuvinte. Iar lumea nu mai e atat de amortita sau speriata. Si ca lucrurile se schimba...

Voi ce alte motive de speranta mai aveti?

VREAU O TARA CA AFARA

De ce Romania nu e "ca afara"?
Acum probabil ca va voi spune ce cunoasteti deja: pentru ca suntem schiloditi in interior! Pentru ca ni se spune zilnic sa nu mai speram, ca iar a sarit euro, ca lumea e rea, ca tanara generatie e plina de drogati... Si uitam ca am stiut ca ce avem in interior se reflecta in exterior. Daca ne uitam in urma in viata vedem ca atunci cand am avut frumusete in suflet, a fost frumos si in jurul nostru.

Am inceput sa citesc carti de psihologie si dezvoltare personala si am inceput sa inteleg lucruri. Multe sunt foarte apropiate de teoria conspiratiei, dar nu au importanta aici. In subconstient toti stim care e adevarul. Doar ca ne-am tras o perdeluta peste el ca sa ne fie usor sa existam in acest context fara sa ne punem intrebari.

Dar de ce nu e si la noi ca afara? Mi-am raspuns intr-o prima faza ca tarile civilizate se hranesc din resursele celorlalte tari. Partial adevarat si asta. Dar cand am fost in Germania, in Irlanda, in Olanda, am vazut alt adevar. Majoritatea oamenilor de acolo au frumusete si echilibru in suflet. De aceea nu arunca hartii pe jos, nu scuipa, nu injura, nu-si dau in cap. Pentru ca valorile umane sunt cultivate si nu grija fata de capra vecinului. 

Cat am fost translator la o companie multinationala am vazut pana la ce grad ajunge mizeria din noi din reclamatiile pe care si le faceau angajatii intre ei. Ne umilim si terorizam copiii spunandu-le ca nu-s buni de nimic, pentru ca am ajuns sa credem asta despre noi insine si atunci nu concepem ca odraslele noastre ar fi diferite.

Dar stiti ce mi-a dat speranta? Tanara generatie! Sunt constienta ca in scoala unde predau vin cei mai buni, dar acestia sunt mai buni decat oricare! Sunt foarte dezvoltati mental, atat de mult incat nu se mai lasa calcati in picioare, si bine fac, sunt receptivi si pun in practica orice tehnica de invatare sau optimizare pe care le-o spun (in timp ce adulti de langa mine cu pretentii de intelectuali imi spun ca poate am luat-o razna, si ca nu e bine ca citesc toate cartile astea de psihologie, ca ma afecteaza). 

Ii vad ca infloresc de la o singura privire, incurajare sau zambet. Si SPER! Vad ca lucrurile au inceput sa se schimbe, ca multi dintre ei au frumusete in interior, ca nu mai scuipa pe strada, ca nu arunca cu pietre, ca nu injura si mai mult, fac voluntariat, ajuta oamenii fara sa aiba ceva de castigat.

Si ma bucur ca sunt in Romania! Ca fac mai mult decat sa stau in alte tari si sa-mi neg originea. Sa neg tot ce are tara asta bun, fara sa inteleg toata durerea adunata in constiinta colectiva pe care trebuie incet, incet s-o vindecam. Si asta incepand cu un zambet, cu o incurajare, cu o urare Sa ai o zi buna! spusa din suflet.

Romania se schimba!

DESPRE CALATORII

Stiti deja despre mine ca-mi place sa calatoresc. Dar au fost timpuri in care preferam sa stau cuminte in casa si sa astept Momentul Potrivit sa plec. Imi repetam ca e scump, ca daca tot merg undeva trebuie sa stau la nu stiu cate stele, cu piscina, cu all inclusive.

Si primele vacante asa au fost, nu prea departe de casa, cu all inclusive, trei stele cel putin. Perfect pentru Doamna Maimuta. Burta plina, efort minim, cum s-ar spune...tot confortul. Of...dar ce confort?
Ma plictiseam, ma enervam si nu intelegeam nimic din aceste vacante. Abia de curand am inteles ca inveti din calatorii atunci cand iesi din zona de confort. Atunci cand trebuie sa-ti pui capul la contributie despre ce mijloc de transport te duce unde vrei, unde esti surprins de un loc ce nu era in plan, cand efectiv iti umpli ochii de frumusete, cand te bucuri de fiecare clipa in locul respectiv, cand respiri adanc aerul acelui loc. Pentru ca, dragii mei, acesta este secretul fericirii: Clipa Prezenta, Aici si Acum. Doar asa poti sa intelegi ceva. Nu va ghidati exclusiv dupa harta, program, ci pierdeti-va in locul in care sunteti. Priviti cu atentie in jur si nu va cautati repere. Veti observa singuri frumusetea, nu aveti nevoie de ghid turistic...

Am invatat ca daca esti atent la momentul prezent nu ai cum sa te ratacesti, ca ajungi la statia de autobuz de care ai nevoie sau la obiectivul tau turistic de foarte multe ori fara sa trebuiasca sa intrebi pe cineva.

Stiti ce am inceput sa cred? Ca energia superioara care ne conduce viata stie pe de rost acest pamant. Cand am ajuns la Marea Irlandei am avut un puternic sentiment ca am mai fost acolo. De fapt, am acest sentiment din ce in ce mai des in ultima vreme mai ales cand ma aflu in fata unor cladiri vechi sau in natura. Incercati sa va conectati cu locurile pe care le vizitati. Nu urmati trasee, nu va stabiliti puncte terminus ci fiti atenti la fiecare pas si respiratie.

Veti vedea ca se va intampla ceva magic. Va veti imbogati atat de mult incat va veti intreba de ce pana acum ati alergat ca nebunii pana la anumite obiective. Oricum, puteti face exercitiul acesta pentru orice drum pe care-l faceti, pana la scoala, serviciu sau supermarket. Observati totul ca un turist. Sa-mi spuneti daca ati observat ceva...

Va pup si nu uitati sa traiti fiecare clipa in parte.

DESPRE MAIMUTA PILOT SI FRICA DE ZBOR

Imi amintesc ca vorbeam cu o prietena despre ce minunat este ca avem aeroport si ca putem zbura chiar din Bacau, si ca putem vedea lumea. Sau macar Europa...Apropo, Blueair, te iubesc! Si cel mai mult iubesc faptul ca au limita la bagaj de 32 de kg spre diferenta de Easyjet care au ca limita 20 kg.

Deci...toate bune si frumoase...mai putin si pentru maimuta. Va amintiti, avem o maimuta in noi. E de fapt reminiscenta originii noastre din primate, doar ca din nu stiu ce cauza, poate fi destul de denaturata in comportament. Daca nu sunteti de acord, uitati-va ce poate face in lume maimuta dementa din noi. Dar sa revenim la maimuta mea! Maimuta mea se crede pilot de avion, ca altfel nu-mi explic de unde stie cum ar trebui sa fie o decolare sau o aterizare. Omul din mine abia asteapta sa zboare, sa se bucure de frumusete, iar maimutei ii este frica de faptul ca o sa se prabuseasca avionul. Si maimuta mea e plina de imaginatie...ma arata ba in mare, ba in mii de bucatele pe pamant. Pai cum sa te mai bucuri de frumusetea si pufosenia norilor deasupra carora zbori cand coana maimuta iti spune sa fii atenta la fiecare mini-turbulenta ca s-ar putea sa cazi...si da..sa fii pe faza, de parca daca ai fi atent cand pica avionul l-ai putea opri din cadere.

In momente de acestea realizez ca maimuta din mine este alta entitate. Am trait 30 de ani crezand ca eu sunt maimuta. De cand am inteles ca biata de ea e doar ramasita mea de primata, am stiut ca trebuie sa nu-mi mai conduc viata in jurul nevoilor ei. Daca ei ii e frica sa zboare, mie nu imi e, ba chiar imi place, daca ei ii place in zona de comfort, mie imi place sa explorez, daca ei ii pasa ce spune lumea, pe mine ma intereseaza sa aduc valoare si frumusete lumii fara sa astept nimic in schimb (cu toate ca in ultima vreme primesc atata iubire ca nici nu stiu daca o merit)... Cand am realizat ca mi-am condus 90 la suta din viata ca sa ii protejez maimutei nevoile, m-a durut. Am simtit revolta fata de ea. In postarea despre ea, am spus ca merita un sut si o cusca. Dar am mai crescut putin, si am inteles ca cea mai buna abordare e de intelegere. Pana la urma, biata de ea e o primata neevoluata care incearca sa supravietuiasca multelor schimbari impuse de lumea de azi, schimbari care-i sunt pe plac omului din mine. Acum sunt blanda si nu fac nimic. Doar stau si o observ cand se agita, si se linisteste. E cea mai buna metoda. Doar observati-o si n-o lasati sa va conduca viata. N-o ascultati. Intelegeti-i teama, pentru ca e limitata, dar faceti ce va dicteaza inteligenta si bunul simt.

Abia de data aceasta m-am putut bucura de experienta exceptionala de a zbura. M-am bucurat de fiecare norisor si imagine, pe cand in alte zile as fi stat pe locul de langa culoar. Mi-au placut si decolarile si aterizarile si aproape mi-a venit sa plang cand am realizat ce usor era sa nu-mi fie frica. Acum mi-e foarte usor sa realizez tot ce-mi doresc. Pentru ca stiu ca doar maimutei ii e frica, si cand o simt ca se zbate, doar ma opresc si o observ. Inteleg ca e acea parte din mine care nu intelege foarte multe, o linistesc si merg mai departe spre o viata plina de savoare si bucurie pentru ca nu-mi mai este frica.

Va pup pe toti si lasati omul din voi sa traiasca din plin frumusetea vietii.

Daca v-a placut articolul s-ar putea sa va mai intereseze si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/visele-si-cariera.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/descopera-omul-din-tine.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/tu-cine-esti-azi-omul-sau-maimuta.html

Pentru noi, femeile

Astazi nu-mi propusesem nicio postare, ci mai degraba voiam sa ma bag in pat si sa ma odihnesc pentru zborul si ziua de maine. Dar e ziua noastra, a fetelor si simt nevoia sa spun ceva despre noi.

In primul rand, La multi ani! In al doilea rand sa fiti iubite...de voi insiva caci asa veti atrage iubirea tuturor. Astazi am avut parte de o ziua mea absolut fabuloasa, pentru ca am considerat ca merit...si asa a considerat si Universul.
Si sa nu credeti ca dintotdeauna a fost asa. Am avut si eu perioada in care asteptam ca aprecierea sa vina din alta parte, in care eram manata de o modestie aberanta, cand iubitul sau sotul trebuia sa vina cu flori ca sa simt ca sunt femeie...altfel smteam ca sunt nimic, ma dezumanizam si bineinteles iesea ce e mai rau din mine. Eram nefericita si chiar atunci cand primeam toate acestea nu credeam in ele, ci mai degraba aveam un sentiment de usurare ca s-a bifat cum trebuie aceasta zi.

Dar ce diferita a fost aceasta zi. De cand ofer primesc atat de mult ca sunt coplesita. Tot timpul zborului imi venea sa plang de fericire pentru ce am simtit azi. Frumusetea cerului si frumusetea copiilor mei au fost cele mai frumoase daruri. Si nu a fost tot...

Ce vreau sa spun cu asta? Sarbatoriti-va ziua in fiecare clipa, traiti fiecare clipa cu intensitate si veti simti cat de plina este viata. Azi, in timp ce eram in extaz de frumusetea ce mi se dezvaluia, ma uitam la vecinul meu de calatorie ursuz si neprietenos si mi-a parut rau pentru ce pierdea.

Asta e cheia fericirii...traiti clipa prezenta fara sa va mai pese de viitor. Vizualizati binele si ce va doriti si lasati Universul sa lucreze.

La multi ani inca o data si ne auzim maine pentru o postare mai lunga.

VISELE SI CARIERA

Scriu cam rar pentru ca sunt ocupata sa-mi implinesc visele dar a scrie e unul din visele mele, asa ca mi-l implinesc si pe acesta.

Imi zicea azi Maha ca parintii ei ii spun ca viata e grea. Eu va spun acum ca nu e asa! Va spune o persoana care a ramas orfana de mama la 12 ani, a fost crescuta de bunica, a plecat de acasa la 18 ani (si bine a facut). Viata e grea cand decidem noi asta. Cand ne blocam mintea si lasam emotiile negative ale noastre si ale altora sa ne copleseasca. Altfel...viata nu e grea! E plina de optiuni, si atata timp cat vom avea curaj, de realizari.

Sora mea mi-a spus ca mie mi-e usor sa zic asta pentru ca eu " am spirit intreprinzator". Nu e deloc asa, eu sunt visatoare, filolog, dar sunt curajoasa! Nu mi-e frica de nimic. Asta-l invat si pe Mihaita! Existenta noastra are valoare atat timp cat ramanem liberi, atunci vom putea crea si aduce valoare lumii. Altfel vom fi niste frustrati manevrati care o sa ne temem si de umbra noastra. Si tot ce vom mai putea crea sunt propriile psihoze.

Va ganditi la cariera, si sa nu va fie frica sa faceti asta! Sunteti pe departe cea mai evoluata generatie pe plan personal pe care am cunoscut-o. Va admir personalitatea, inteligenta emotionala, curajul. Si ramaneti asa! Voi mi-ati dat speranta ca lucrurile se vor schimba!

VISATI! Alegeti-va cariera din ce va pasioneaza, nu ascultati de nimeni cand va alegeti drumul. Numai voi puteti sti ce v-ar placea sa faceti toata viata, sau o parte importanta din ea. Nu-i lasati pe profesori, parinti si alti binevoitori sa va intoarca din drum. Am in minte un om exceptional pe care parintii l-au sabotat cu "bunavointa" si care a sfarsit prin a rata in tot ce si-a propus pana la punctul in care si-a pierdut si stima de sine si increderea. Imi pare rau ca atunci cand am fost alaturi de el nu am fost destul de dezvoltata sa-i insuflu incredere, ci l-am lovit si eu ca restul "binevoitorilor" Ce usor e sa etichetezi pe cineva un ratat. Oare care sunt cei care s-au ocupat cu dragoste ca acel om sa rateze? Visati si faceti in viata ce vreti. Va veti gasi drumul, veti castiga bani, pentru ca orice meserie facuta bine aduce castig peste medie (nici eu nu mananc din gunoi, dragii mei) dar mai mult decat asta, te trezesti in fiecare zi vibrand de nerabdare sa te apuci de treaba. Stiti ca azi ma simteam rau fizic, iar dupa prima ora cu 10A mi-a trecut raul? Stiti ca activitatea preferata nu numai ca va aduce bani dar va face fericiti?

Ganditi-va VOI ce vreti sa faceti, interesati-va despre oportunitatile acelei meserii (dar de pe internet, nu intrebati speriatii de bombe) si urmati-va visul.

Va pup si apropo de implinirea viselor, urmatoarea postare se va bucura si de cateva poze de pe malul Marii Irlandei!

Vizualizati si realizati!

DESCOPERA OMUL DIN TINE

Am scris data trecuta despre maimuta din tine. Sincera sa fiu, am inceput sa fiu constienta de a mea abia anul acesta. Am citit mult in viata, data fiind si meseria, dar nu am inteles adevarul pana nu am inceput sa fiu interesata de dezvoltarea personala. Revin la filmul Planeta Maimutelor pe care abia astept sa-l revad si sa vad si partea a doua. Dar inainte de a continua, maimuta de care vorbesc nu se compara cu maimuta din natura. Aceea e mult mai inteleapta. Aceea nu e capabila de atrocitatile de care e capabila maimuta din noi. Aceea isi respecta casa, jungla, puii si semenii. Dar daca va intrebati de ce spun ca maimuta din noi e rea, sau e capabila de atrocitati, dati putin pe Stiri si veti vedea despre ce vorbesc. Animalele nu fac ce facem noi.

Dar in noi este si OMUL, adevarata noastra natura, dar asa cum vedem si in film, il tinem incarcerat sau il folosim sa multumeasca maimuta din noi. Daca vrei sa stii cum arata omul, gandeste-te la toate lucrurile superbe pe care le-ai realizat, atunci cand ti-ai depasit limitele (adica ai bagat maimuta in cusca), atunci cand ai gasit solutii la probleme, cand te-ai simtit inspirat si atunci cand nu ti-a mai fost teama de nimic, atunci cand ai realizat ceva pentru ca stiai ca ceea ce faci e valoros si ca aduce valoare celor din jurul tau, atunci cand ai iubit neconditionat si ai simtit ca ai ce-ti oferi tie si celor de langa tine, cand ai incredere in tine (dar nu esti arogant), cand esti creativ, acela e OMUL din tine. Acela esti TU. Dar maimuta te foloseste s-o multumesti.

Vad cu durere cum cei din jurul meu isi compromit intreaga viata sa multumeasca cruda maimuta, fac compromisuri pentru a-i demonstra maimutei ca sunt apreciati, ca sunt cool, ca sunt acceptati de grup, in timp ce bietul OM incarcerat are atata putere, intelegere, resurse incat sa va faca fericiti. Dar daca e asa de simplu, de ce oamenii nu schimba ceva? Pai pentru ca multi dintre ei si-au construit viata in jurul nevoilor maimutei din ei. Tot ce fac ESTE pentru ca ceilalti sa vada, sa-si multumeasca instinctele, sa-si demonstreze ca au dreptate sa le fie teama, ca zona de comfort e cea buna si corecta, ca e bine sa ai conflicte si sa-i pui pe ceilalti la punct... tot ce inseamna instinct si frica. Isi impun limitari, pentru ca maimutei ii este frica de jungla, ea prefera cusca, familiarul, bananele capatate fara munca dar apoi se plictiseste si se razbuna pe omul din tine care trebuie sa gaseasca moduri s-o distreze dar sa nu iasa cumva din cusca. Si vrea alcool, tigari,droguri, statul la barfa, adrenalina din rautate, se hraneste din neputinta altora pentru ca este o confirmare ca si altii sunt incarcerati ca si ea, deci nu sunt mai buni.

Stiti ce face omul din voi? Reuseste tot, dar TOT ce-si propune. Iti implineste visele, te face sa iesi din zona de comfort, pentru ca acea cusca e MOARTEA. Avem o singura viata in aceasta forma, si e pretioasa! Scoate omul din cusca, si baga maimuta acolo, lasa-l sa te plimbe in lume, in viata, lasa-l sa-ti descopere si sa-ti implineasca visurile, caci omul esti TU. Lasi o maimuta modificata genetic sa te tina incarcerat. Tu poti face ORICE, calatori, zbura, castiga 1.000.000 de euro, sau un miliard. Omul din tine e genial, stie tot ce are de facut, daca il lasi, gaseste solutii, chiar daca nu imediat, le gaseste! Daca vrei ceva, vizualizeaza, iar omul gaseste ce e de facut. Daca e VIU, de fiecare data! Chiar daca nu sub forma in care ti-ai inchipuit la inceput. Singura care poate sa-ti ucida visele e maimuta din tine. Ea iti va spune ca nu poti, ca nu e sigur, ca sunt altii mai buni, ca nu e de nasul tau, ca trebuie sa stai la adapost, ca in jungla e leul si te poate manca! Sa stai in cusca, ca e sigur...e sigur ca vei suferi, ca-ti vei uita visele, ca vei continua s-o multumesti pe ea, vei continua sa te temi, sa te limitezi, sa stai ascuns.

Asculta-ma ce-ti spun, elibereaza-ti OMUL din tine, ca TU esti acela, ELIBEREAZA-TE de maimuta! Viseaza si implineste-ti visele. Vei sti cum, OMUL din tine e exceptional si inteligent, NOI toti suntem asa! Iti JUR ca vei reusi! Maimutei ii este teama, omului nu, maimuta e invidioasa, omul nu, maimuta e limitata, omul e creativ (are milioane de idei exceptionale), maimuta vrea o cusca sigura, omul vrea sa exploreze, sa cunoasca, sa traiasca, maimutei ii e frica de moarte, omul traieste clipa prezenta si refuza sa moara inainte de moarte, maimuta este in competitie, omul se compara doar cu sine si incearca sa fie cat de bun se poate, maimuta ii uraste pe cei mai buni, omul invata de la cei mai buni, maimuta ii dispretuieste pe cei pe care-i considera inferiori, omul se respecta si-i respecta pe cei din jur.

ELIBEREAZA-TE! Omul TU esti! Maimuta e o reminiscenta a evolutiei noastre. Daca te eliberezi, vei rezolva tot, vei fi fericit, vei intelege multe. Dezvolta-te personal caci doar asa vei sti sa faci diferenta intre OMUL si MAIMUTA din tine.

SUCCES! Data viitoare iti voi vorbi despre VISE si CARIERA.

O duminica frumoasa!

TU CINE ESTI AZI: OMUL SAU MAIMUTA?

Buna,

Nu te-ai putut abtine si m-ai intrebat si la scoala despre creierul de om si creierul de maimuta. Probabil vei invata la bio si care emisfera reprezinta fiecare parte, dar eu sunt filolog si nu ma intereseaza sa intru in astfel de clasificari. Cred ca 11F abia asteapta sa-mi explice in amanunt toate clasificarile.

Te intrebi probabil de ce intrebarea din titlu...si poate ca ai inteles deja de la scoala raspunsul. Voi incepe prin a-ti spune ca de fapt sunt perfect convinsa ca toate "descoperirile" mele sunt descrise deja in toate felurile in literatura de specialitate sau beletristica si in filmele de la Hollywood chiar. Stii, mi-am amintit de Planeta Maimutelor, film care mi s-a parut foarte plictisitor dar pe care acum il inteleg. Sa-l vezi si tu dupa ce citesti ce am spus aici.

Pai sa-ti spun clar: in tine salasluieste o MAIMUTA! Si in mine! In noi toti! Si maimuta asta nu e TU. Nici EU. Nu e OM. Tu esti OMUL. Ea e o alta entitate. Apare in literatura sub multe denumiri si forme, Mr. Hyde de exemplu, vocile din capul bietului Gollum. Ii spun maimuta, dar a fost numita si Corpul durere de catre Ekhart Tolle pentru toata durerea pe care ne-o provoaca.

Cine e aceasta MAIMUTA? pai e partea noastra subumana, de instincte, frica, nevoia de statut social, de siguranta, de cusca sigura. Ce mai, e o MAIMUTA! Si nici nu e prea desteapta. Daca o s-o urmaresti, o prinzi usor. Esti OM, si esti foarte inteligent, si nu te pacaleste o maimuta, atata timp cat constientizezi existenta ei.

Hai sa-ti dau indicii cine e ea: stii vocile care-ti spun ca trebuie sa dovedesti ce bun esti? ca nu ai chef sa-ti inveti acum ci mai bine mai intri putin pe FB, sa mai mananci ciocolata chiar daca in ultima vreme te-ai ingrasat cu 5 kilograme si ca de maine faci cu marea si cu sarea, cea care-ti spune sa te razbuni pe X sau Y care te enerveaza, sa o barfesti pe Z ca sa te simti bine? Ei bine, aia e maimuta de care-ti vorbesc. Vrea sa fie distrata si amuzata. Iti spune tie ca trebuie sa demonstrezi cine esti: frumos, bun, destept...si tu incepi s-o crezi.

Maimuta din tine e cauza tuturor dezechilibrelor din viata ta! Ea iti va gasi justificari pentru lene, delasare, esecuri, frica, dar tot ea te va flagela cand vei realiza ca nu ti-ai implinit visurile. Ea-ti va spune ca e super OK sa incepi de maine sa realizezi ce ai visat, sa-ti repari alta data media la bio, sau la mate, sau la engleza, ca nu e nimic daca stai blocat cu orele la TV in loc sa-ti urmaresti obiectivele. Ea-ti spune ca de fapt e super cool sa ai note mai mici, ca doar nu esti vreun nerd...

Pai si ce e de facut, ma vei intreba! Bag-o in cusca! Ascult-o cu atentie, e usor de recunoscut. Nu e prea inteligenta...e doar de pe vremea de cand stateam prin copaci. Iar tu esti om, fiinta evoluata. Stai drept si zambeste, asta e pozitia si atitudinea umana. Iti va ajuta creierul sa prinda maimuta si sa-i dea un sut si s-o bage in cusca.

Te rog sa-mi spui si mie ce-ti face maimuta din tine si daca ai inceput s-o prinzi. Te pup si maine iti voi spune cum sa descoperi OMUL din tine.

Weekend placut!

TEMA: PLANETA MAIMUTELOR

CUM SA-I AJUTAM PE COPII SA NU FIE TRISTI, SUPARATI SAU DEPRESIVI

Nu-mi place sa fiu trista. Dar mult timp am crezut ca asa trebuie sa fii in viata, uneori trist, alteori vesel, nu trebuie sa ai mereu un motiv intemeiat pentru tristete, poate fi vremea, poate fi "je ne sais quoi"...poate fi orice sau nimic. 

Mi-a luat peste 30 de ani sa realizez ca nu trebuie sa fiu sclava mediului inconjurator, ca nu trebuie sa vina cineva sa-mi spuna ca sunt buna, desteapta, frumoasa...ca sa ma simt bine.

Astfel incat ii invat pe elevii mei ca de fapt emotiile pot fi controlate. 

Ne educam copiii sa astepte sa le spuna altcineva cat de buni sunt, le insuflam o modestie paguboasa si ii descurajam sa spuna ceva bun despre ei insisi prin replici ca "lauda de sine nu miroase a bine". 

Si asa ii transformam in sclavii evaluarii celor din jur. Apoi vin si plang ca vor bani de iphone, si de haine, si de ochelari de soare, si de club, si apoi se apuca de fumat, baut alcool, incearca si drogurile, ca sa fie apreciati de cei din jur. Pentru ca asa se simt bine...daca altii le spun ca-s buni.

Am vorbit si in postarile anterioare, si tot am sa vorbesc despre cat de important este sa le dam copiilor nostri incredere in ei. Daca au dat cu aspiratorul, sa le spunem ca nu am vazut podea mai curata, daca isi aseaza hainele, sa le spunem ca au facut o treaba excelenta, daca notele sunt in crestere sa le spunem ca vedem progresul, si nu ca elevul X a luat mai mult. 

La noi este obsesia caprei vecinului, si daca n-o putem omori, atunci o biciuim pe-a noastra ca sa dea mai mult lapte, branza etc...si asa facem si cu copiii nostri. 

Asa ca bietii copii isi pierd orice motivatie, stima de sine si incep sa sufere. 

De aici pornesc multe modele comportamentale pe care le aplicam intreaga viata: vom face cu placere acele activitati unde am avut feedback pozitiv si vom evita sa facem orice unde am fost descurajati. 

E foarte usor sa-i tai aripile unui om. 

Imi amintesc si in cazul meu multe situatii in care mi-am pierdut curajul. Una e legata de o interpretare economica pe care a trebuit s-o fac la o prezentare acum vreo 7 ani. Era un training intercultural unde la sfarsit a vorbit directorul companiei respective, un german cu un accent foarte pronuntat, a carui engleza mi-a dat batai de cap. M-am descurajat si la partea de engleza-romana m-am incurcat de multe ori. Managerii germani, stiind ca nu e la indemana oricui sa faca astfel de traduceri, m-au inteles si nu mi-au spus nimic, dimpotriva mi-au multumit. In schimb, doamna trainer, s-a trezit imediat si mi-a facut ea evaluarea: Nu cred ca ai talent de traducator. 

Eram deja adult, si chiar daca mereu am avut o incredere sanatoasa in fortele proprii, m-a afectat. Se crease un hop mental si aveam senzatia ca nu voi mai reusi sa traduc vreodata. Am depasit momentul pe parcursul mai multor luni in care am tradus extensiv si ajunsesem sa stapanesc limbajul economic astfel incat sa nu-mi mai fie greu, dar m-a marcat acel moment. 

Ce usor e sa descurajezi un om! Ce usor e sa faci judecati de valoare, mai ales cand tu nu ai nicio competenta in acel domeniu!

Si asa se creeaza emotiile negative, in astfel de situatii noi ne formam niste ecuatii emotionale si comportamentale care vor activa de fiecare data cand ne confruntam cu situatii similare. 

Ce putem face sa evitam asta? Pai sa controlam emotiile negative, sa le inlocuim cu emotii pozitive, sau macar neutre, sa zambim mereu si sa ne mentinem pozitia corporala dreapta. 

Prin natura meseriei, am cunoscut multi straini, si mereu am fost surprinsa ca sunt extrem de tonici, dinamici, entuziasti, zambesc mereu si stau drepti. 

Nu stiu daca au invatat aceste tehnici de optimizare a mentalului sau le-au deprins. 

In schimb la noi toata lumea e incruntata, nervoasa, tema numarul 1 e boala, boala noastra, a copiilor, a parintilor, cine a mai murit, ce grea e viata, ce fara speranta...pai cum sa nu ne napadeasca depresia, boala si deznadejdea. 

Si copiii nostri invata ca oamenii seriosi au boli serioase cu care se lupta zilnic, si multe alte obstacole, si ca trebuie sa spuna ca viata e grea, scoala e nasoala samd. 

Emotiile negative ne distrug viata dragii mei, si pot fi atat de usor controlate. Emotiile negative aduc sau prelungesc bolile, nefericirea si neimplinirea. Ne blocheaza mintea si ne limiteaza creativitatea, alunga oamenii de calitate de langa noi si ne aduce ca prieteni alti tanguiciosi.

Primul lucru este sa ne luptam chiar noi cu aceste emotii, sa vedem ca viata e frumoasa, sa retinem ca negativul atrage negativ (explicatia mai sus) iar copiii nostri vor cultiva acelasi tip de emotii.

Asa ca, spatele drept, zambiti si ganditi-va la lucruri frumoase. Veti vedea ca asta veti atrage si veti avea si copii fericiti si echilibrati.

SA NE PROGRAMAM COPIII PENTRU SUCCES

 Incep prin a preciza ca aceste opinii imi apartin mie precum si mai multor psihologi extraordinari care m-au indrumat si ma indruma prin cartile si blogurile lor: Paul McKenna, Jacques Salome, Pera Novacovici, Andreea Papp, Marius Simion, etc. E de ajuns sa le cautati numele pe Goagal si-i veti gasi negresit.

Regret anii pierduti in care as fi putut sa ma dezvolt personal, si nu am facut-o, lasand televizorul sa ma programeze ce sa fac sau ce sa vreau.

Si acum probabil asteptati tehnicile, adresele de scoli private unde sa va duceti copiii, nu? Sau ati decis deja? Sper ca nu! 

Povestea vietii mele e una nu foarte obisnuita, dar nici cea mai neobisnuita, la 12 ani mi-am pierdut mama, modelul meu atat la nivel personal cat si profesional, si viata mea, a tatalui si a surorii mele a intrat in deriva. Tatal s-a recasatorit iar noi am ramas in grija bunicii dupa mama. Bunica, o femeie foarte hotarata de altfel, avea o mare calitate: nu-i pasa de note. 

Ne-am mutat la Iasi, din Slanic-Moldova, un mic oras-statiune, iar acolo, prima mea nota a fost, la Colegiul National Emil Racovita, nota 1 la latina pentru ca am suflat. Nu stiam cum arata un 3, ce sa mai vorbim de 1. Am venit acasa plangand in hohote, spunandu-i bunicii ce s-a intamplat si....asteptand potopul. La care ea a raspuns..."Vai mama, am crezut c-ai patit ceva....!" Acea replica a fost baza succesului meu profesional!

Probabil deja nu sunteti de acord, dar acea replica mi-a dat curajul sa merg si a doua zi la scoala, si a treia, pana in clasa a 12-a. 

Cand am dat la liceu, tot la aceeasi institutie am intrat la chimie-biologie, profilul viitorilor medici. Nimeni din familie nu-mi spusese ce sa aleg, asa ca m-am gandit sa fac o alegere "ïnteleapta". Dar, intrucat aveam o minte limpede si nepoluata de ambitiile personale ale familiei, am realizat in prima sapatamana ca nu aveam ce cauta in acea clasa, asa ca m-am mutat a doua saptamana la franceza-engleza, o clasa in care am inflorit. 

Nu am fost prima din clasa, dar eram buna, aveam si ceva rezultate olimpice, si eram motivata. Stau si acum si ma gandesc ce ar fi putut insemna pentru mine sa fi avut pe cineva care sa ma "ajute". Scriu aceasta postare cu durere in suflet pentru ca vad zilnic zeci de cazuri de copii a caror vise sunt ucise cu blandete de parintii bine intentionati

Dar hai sa dam cartile pe fata! Ce inseamna succesul? A face ceva la care esti bun si sa fii platit pentru asta. Si singurul care-si poate descoperi vocatia este copilul insusi. 

Poate fi limba engleza, bucataria, hair-styling...toate cu posibilitati de castig, dar atata timp cat nu cautam slujba 'nine to five'. Vad doua categorii de copii: copiii super "indrumati"care nu au curajul sa plece "in lume" si cei care nu intotdeauna exceleaza la scoala, dar care au libertatea de a alege. Aceia sunt care-mi scriu pe FB din tari exotice, unde fac mii de euro. 

Cei programati pentru siguranta, raman pe-aici, si nu mai au curajul sa faca nimic inafara de slujba sigura. 

Si acei oameni cu un potential extraordinar, raman legati de glie, de parinti si de viitoarele depresii pana vor gasi in suflet curajul de-a-si urma visul. 

Daca nu vreti ca minunatii dumneavoastra copii sa fie in aceasta situatie, lasati-i sa viseze, si sa-si urmeze visul. Doar sprijiniti-i...in tacere!

SA NE AJUTAM COPIII SA NU LE FIE FRICA

Am experienta de 11 ani in lucrul cu poate cea mai minunata si plina de resurse categorie de oameni: adolescentii. In relatia cu ei m-am dezvoltat extraordinar, dar asta se intampla de vreo 5 ani incoace, de cand am invatat sa-i ascult. 

Avem materii atat de incarcate, avem atatea activitati si concursuri de bifat, incat uitam cu desavarsire ca nevoile lor sunt mult mai complexe. Le datorez adolescentilor tot ce am mai bun in viata, vitalitatii pe care mi-au insuflat-o, valorilor si informatiilor pretioase (legate de tehnica, de cele mai bune optiuni de net sau minute pe mobil si foarte multe altele). 

Cred ca un alt post chiar asta va avea ca tema, cate putem invata de la copiii nostri. Dar sa nu uit tema de azi: FRICA. M-am trezit azi dimineata manata de dorinta de-a va ajuta sa nu mai continuati un model comportamental sadit in noi de societate, model ce ne-a afectat si ne afecteaza viata si pe care, involuntar, il aplicam copiilor nostri: SADIREA FRICII.

1. FRICA SE INVATA ACASA

Din pacate, noi suntem primii care ne invatam copiii sa le fie frica. Noi suntem cei mai mari TERORISTI RELATIONALI, cei care ne asiguram ca-i facem pe "micii vinovati"sa se simta rau pentru prostioarele pe care le-au facut. "Sa-ti fie rusine!" "Ar trebui sa te simti rusinat, rau, etc..." Dar ce facem in cazul asta? Sadim emotiile negative! 

Emotiile negative sunt cauza tuturor esecurilor din lumea asta. Starea de emotie negativa blocheaza, ne limiteaza, nu ne lasa sa avem acces la creativitatea ce ne ofera tot ce avem nevoie sa actionam. PEDEAPSA de orice fel, CRITICA, RESPINGEREA il fac pe copil sa se simta rau, dar si mai trist de atata, creierul lui va intelege ca actiunea a primit raspuns, iar el va repeta poate si involuntar comportamentul nedorit. Il punem pe copil sa-si ceara scuze mereu, sa se simta rau, dar nu intelegem ca-l pregatim in aceste momente pentru viitoarele sale nereusite. 

Cand comunicam calm cu copilul, ii explicam ce simtim noi in legatura cu actiunile sale, el isi va folosi energia pozitiva izvorata din dragostea pentru noi (caci copiii nostri ne iubesc enorm) si nu va repeta comportamentul. 

Imi amintesc ca baietelul meu luase obiceiul de-a ma lovi cand nu eram atenta la el. Ma irita tare comportamentul si-mi amintesc ca am ridicat tonul la el, lucru care l-a facut sa planga (i-am creat emotia negativa) si cu urmatoarea ocazie s-a comportat la fel. Actiunea lui a primit atentie, si pana la urma asta era scopul. Urmatoarea data i-am explicat zambind ca ma doare daca ma loveste (e important sa vorbim si la nivelul emotiilor, nu doar al cuvintelor) iar el a plecat. Dupa vreo trei minute a venit singur la mine si mi-a spus :"Iarta-ma mami!" 

Vorbim aici de un copil de trei ani si jumatate care are deja in educatia valorile de comportament sadite deja, totul e sa aiba starea indeajuns de buna sa vina inapoi si sa se scuze, intrucat simte ca atitudinea parintelui este una neamenintatoare.

2. FRICA SE INVATA LA SCOALA

Aici probabil veti spune: Asa e! Scoala e vinovata! Dar cu ocazia unei lectii de conversatie pe tema "Sorry seems the hardest word!" copiii au afirmat ca cei mai mari teroristi relationali sunt parintii, si la o distanta foarte mare se situeaza profesorii. 

Dar asta nu inseamna ca noi nu suntem teroristi. Desigur ca suntem! De fapt nu facem decat sa continuam modelele comportamentale cunoscute! Le dam note slabe, ii criticam (si in public), le stirbim increderea in fortele proprii. Ii facem intai sa se simta rau ca sa ne asiguram ca nu vor avea curajul sa ne infrunte. Avem grupuri mari de elevi..., si trebuie controlati! Total gresit!

 De cand am abordarea de care va vorbesc in articolele mele nu am nici cea mai mica problema de comportament in cadrul clasei. Elevii sunt motivati, atenti si fericiti! Si asta pentru ca am grija sa-i fac sa se mute la emotiile pozitive, si folosesc mici trucuri, cum ar fi complimente, evaluari pozitive, iar ei raspund extraordinar. 

Multi dintre noi suntem preocupati de studiul psihologiei si asta ajuta, dar nu va bazati pe mediul scolar sa va creasca increderea copiilor vostri. Se poate intampla sau nu. Copiii vostri tanjesc in primul rand dupa aprecierea voastra, scoala e pe al doilea loc, dar daca vor primi evaluari pozitive din partea parintilor, vor continua si la scoala.

 Am vazut cu ochii mei cum cultivarea increderii in fortele proprii a schimbat elevi pe punctul de-a abandona scoala in elevi cu rezultate extraordinare. Incercati pe copiii dumneavoastra! Va garantez ca functioneaza. 

Daca in loc de 4 a luat 5 la matematica, incurajati-i progresul. Maine va lua 6 sau 7...sau 10. Invatati-i sa vizualizeze succesul. Subconstientul lor va face restul, ii va motiva sa munceasca, sa gaseasca solutii, sa invete. Invatati-i sa vrea succesul pentru ei, nu pentru dumneavoastra, nu pentru note, nu pentru bunica....

3. FRICA SE INVATA IN SOCIETATE SI GRUPUL SOCIAL

Al treilea loc in care se invata frica e grupul social (anturajul, etc). Daca familia si scoala nu au facut tot ce era de facut in sadirea fricii, grupul social vine cu partea sa. Copiii care tanjesc dupa aprecierea parintilor, a profesorilor, si nu o au, isi transfera nevoia de apreciere asupra grupului social, care isi preia rolul de terorist.

Acum incep sa fumeze, sa se drogheze, sa bea alcool, sa injure...sa capete atentia de care nu s-au bucurat. Si atentie nu inseamna ore intregi cu care sa stam cu copilul. Nu e de niciun folos sa stam cu copiii si sa-i umilim, sa-i criticam, pedepsim, comparam cu altii si sa le cerem sa ne multumeasca, de multe ori am copii mai echilibrati din familii in care parintii sunt plecati in strainatate dar parinti care-i trateaza cu respect si incredere, decat in cele in care ambii parinti sunt acasa. 

E vorba de faptul ca involuntar ne programam copiii sa devina ce le spunem noi ca sunt deja: lenesi, ratati, drogati, etc...Subconstientul lor inregistreaza si ii ghideaza sa devina exact ceea ce nu am vrea.

Dar cum sa reusim sa-i dezvatam de frica? Cum sa-i incurajam sa se joace cu viata, sa astepte cu nerabdare provocarile urmatoarei zi? Un bun exemplu e atitudinea noastra. Daca scapam noi de emotiile negative, ei ne vor copia. Iar cand scapam noi de aceste emotii, vom vedea ca le vom transmite mesaje mai valorizante. Veti gasi multe articole interesante pe aceasta tema pe acest blog http://www.nlpmania.ro/category/nlp-mania/controlul-emotiilor/

O tehnica simpla pe care o aplic la elevii mei pentru a-i face sa treaca de la starea de teama si frica la o atitudine relaxata si receptiva este sa le cer sa stea drepti si sa zambeasca. S-o aplicati si pe dumneavoastra, este o pozitie ce-i transmite creierului ca va simtiti bine si aveti incredere iar creierul se va comporta in consecinta. 

Va spun, fara frica de a gresi, ca insuccesul are la baza frica, frica de a continua, de-a experimenta, de-a lua alt drum. Data viitoare cand il criticati pe copil sa aveti in vedere ca-i mai inchideti o usa din posibilitatile extraordinare pe care i le ofera viata, usa pe care nu va mai indrazni s-o incerce. Actiunile noastre sunt rezultatul direct al gandurilor si emotiilor noastre.

Astept intrebarile dumneavoastra, si nu uitati, copiii dumneavoastra sunt purtatori de comori nebanuite. Noi nu le stim valorile, dar apreciindu-i pozitiv ii ajutam sa le scoata la iveala.

CUM SA INCURAJAM CREATIVITATEA COPIILOR NOSTRI

Incep aceasta postare cu marturisirea ca poate de acum incolo acest blog va fi folosit asa cum am dorit pana acum, ca si canal de comunicare intre mine, elevi si parintii lor. Am creat acest blog acum ceva ani, dar a durat ceva timp pana m-am dezvoltat eu indeajuns sa am ce transmite la nivel interpersonal, perioada ce in cazul limbilor straine se numeste "silent period", acea perioada in care acumulam in tacere cuvintele, structurile, notiunile pe care le vom folosi mai tarziu in producerea limbii.

Incep printr-o afirmatie care exprima parerea personala si nu pozitia Ministerului Educatiei, si anume, ca scoala, societatea, familia actuale se intrec parca sa ucida creativitatea. Elevii sunt educati sa absoarba informatii pe care sunt incapabili sa le interiorizeze si sa le foloseasca intr-un mod creativ, practic.

Prima GRESEALA pe care o facem fata de copiii nostri (fie ca sunt elevi sau proprii fii sau fiice) este ca le DISTRUGEM increderea in fortele proprii si potentialul creativ prin CRITICA si EVALUARI NEGATIVE. Copiii nostri, TOTI, sunt asa cum spune Pera Novacovici (www.personalitateaalfa.com) purtatori de comori. Aceste comori sunt acoperite de evaluarile noastre negative, de nemultumirea noastra, de critici. Ne asteptam ca ei sa fie mai buni decat noi, sa realizeze ceea ce ne dorim noi de la viata, sa fie varianta noastra mai buna. Dar EI, copiii nostri, sunt ALTI OAMENI. Sunt oameni de un potential exceptional iar rolul nostru este foarte simplu: SA-I INCURAJAM!Ei nu au nevoie decat de INCREDERE IN EI INSISI. Daca vom cultiva evaluarea pozitiva fata de orice succes, fie el cat de mic conform sistemului nostru de valori, ei vor continua sa reuseasca.

Dar putem noi sa renuntam la ideea de a-i "indruma"? E VITAL! Succesul, de orice natura, apare atunci cand orice om face cu placere o activitate. Energia pozitiva si starea de bine ne ajuta sa avem acces la subconstient partea in care se afla CREATIVITATEA ce ne ajuta sa gasim solutii la probleme, oportunitati de dezvoltare, practic ne ofera solutii la orice dilema avem. Nu uitati ca traim intr-o societate in care copii nostri au o infinitate de oportunitati, in care sunt acum slujbe de care nici nu stim ca exista, asa ca este gresit sa ne PROGRAMAM copiii sa devina ceva. Daca ne uitam la propriile noastre realizari, vom vedea ca sunt acele lucruri care ne-au facut placere, pe care am fost motivati sa le facem, lucruri pentru care am fost recompensati. Oamenii de succes nu sunt aceia care s-au angajat intr-o fabrica sau institutie si au stat acolo pana la pensie, ci sunt cei cu INCREDERE IN EI, CREATIVITATE si VIZIUNE. Nu sunt toti genii, nici nu avem nevoie sa avem copii genii, ci sunt oameni care si-au gasit bucuria si satisfactia in ceea ce au facut...si da, au venit si recompensele materiale.

Voi mai scrie pe aceasta tema, dar un prim mesaj pentru voi, parintii este sa incepeti chiar de azi sa va VALORIZATI COPILUL, sa-i spuneti ca e foarte bun in ce domeniu vedeti ca-l pasioneaza, si de fapt asta e partea frumoasa... ca nu mai trebuie sa faceti nimic altceva. Orice om cu incredere in fortele proprii va avea resursele si creativitatea sa gaseasca solutii, sa se adapteze, sa creeze, sa inoveze indiferent de domeniu.

Astept intrebarile voastre pe orice tema referitoare la educatie, comunicare si invatare si voi incerca sa-mi pun experienta, cunostintele si cuvintele la dispozitia dumneavoastra pentru a va ajuta sa fiti parintii de care copiii dvs au nevoie.

Cu stima,

prof. Stefana Balan