Thursday, January 8, 2015

BOBOCII DE ORHIDEE

Acum doi ani, de ziua mea, am primit de la soțul meu o orhidee înflorită. 

Am fost nemulțumită, în sinea mea, pentru că nu era tipul de orhidee pe care mă așteptam eu să-l primesc.

Am pus-o lângă celelalte orhidee și nu am mai băgat-o în seamă.

La puțin timp, i-au căzut toate florile.

-Și mai scrie pe etichetă că îi țin mult florile, am bombănit eu.

De atunci, am mai primit alte orhidee, de acelea care-mi plăceau mie, așa că orhideea fără flori a fost deportată pe balcon.

Am uitat s-o ud de multe ori. A stat toată vara sub asediul nemilos al razelor de soare. A supraviețuit însă... 

A venit și iarna. Iar când a dat primul îngheț, mi-am amintit de ea, de orhideea uitată pe balcon.

-Las-o acolo, mi-a spus mintea. Oricum nu arată prea bine și nici nu face flori.

-Adu-o în casă, mi-a șoptit sufletul. N-o lăsa să înghețe...

Mi-am ascultat sufletul. 

Am adus-o în casă și am privit-o. Mi-a părut rău că am tratat-o așa. Era, până la urmă un simbol al iubirii  soțului meu pentru mine.

I-am cerut iertare.

Am dus-o, apoi, la fereastra de la dormitorul nostru, și de fiecare dată când o udam, îi ceream iertare.

De Crăciun, timidă, mi-a dăruit trei bobocei.

Mă întreb acum...oare noi, oamenii, nu suntem ca orhideele?

Să aveți o zi plină de iertare.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...