"Oscilam intre doua nevoi vitale care nu pot coabita durabil. Nevoia de aprobare si nevoia de afirmare. Daca indraznesc sa am libertatea de a ma afirma, trebuie sa-mi asum riscul de a nu fi aprobat." Jacques Salome
J. Salome a trasat granitele multora dintre dramele noastre. Ne dorim sa ne aducem contributia si ne dorim ca aceasta contributie sa fie acceptata si apreciata. Iar respingerea acesteia otraveste suflete, demotiveaza, intristeaza.
Ca vorbim despre piramida lui Maslow sau de orice alta clasificare doriti, satisfacerea acestor nevoi este o conditie esentiala a fericirii, tema principala a acestui blog. Pentru ca a fi fericit este cea mai importanta conditie pentru o existenta valoroasa.
Multi ne-am dori ca toata lumea sa ne placa. Ceea ce este, in practica, imposibil. Nu pentru ca nu am merita sa fim placuti de toata lumea, ci pentru simplul motiv ca oamenii nu prea se plac pe ei insisi. Iar ce se reflecta in exterior are radacina in interiorul nostru.
Mai nou, am invatat sa-i iubesc pe oameni cu tot cu defectele lor, cu fricile lor, cu egourile lor, cu fortaretele lor. Nu, nu sa-i accept, daca-i accept nu e de-ajuns. Iubirea protejeaza pe cand acceptarea se sfarama la prima dezamagire. Iubirea e o forta puternica, pe cand acceptarea e o foita de staniol care mascheaza respingerea.
Mai important, am invatat sa ma iubesc pe mine chiar daca nu toti oamenii ma iubesc, sa ma apreciez, chiar daca nu toti ma apreciaza.
Si-n viata caut acum contextul in care ma pot afirma si-n care este nevoie de ce am eu de oferit.
Va doresc o zi plina de incredere in fortele proprii, o zi in care sa straluciti pentru voi si pentru cei care au nevoie de voi. Si e OK daca mai sunt unii care nu va plac. Probabil ca nu se plac nici pe ei insisi prea mult...
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: