Iubirea pentru ceilalti incepe cu iubirea pentru mine. Si nu oricum, ci pentru mine cu tot cu defectele mele. Am invatat aceasta relativ recent si mi-a vindecat multe rani, rani pe care mi le provocam si adanceam.
Cand ma iubesc asa cum sunt, ma relaxez si las loc in mine pentru un flux de lumina, care lumineaza tot ce am in jur.
Defectele nu exista, sunt o inventie a subiectivitatii noastre, ele sunt doar nepotriviri intre hartile noastre mentale si realitate, fie ca vorbim de defectele noastre, fie de ale celorlalti.
Prin urmare, incep cu mine si ma iubesc cu tot ce nu se potriveste dorintelor mele, imaginii mele ideale. Si atunci deschid calea catre evolutia mea.
Si am invatat sa te iubesc si pe tine cu tot cu defectele tale. Pentru ca ele sunt parte din tine, si au rolul lor in evolutia ta.
Iar cand cunosc oameni noi, stiu ca atunci cand perdeaua asteptarilor mele pozitive se da la o parte, voi vedea si in ei defecte. Pentru ca sunt imperfecti, ca si mine.
Insa ii voi iubi, pentru ca SUNT!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: