5 MODURI SA TE INVESELESTI CAND E URAT AFARA

Da, stiu, ploua, dar sa stii ca vremea mohorata nu are cea mai mare responsabilitate cand vine vorba de starea ta de spirit, ci cea mai mare responsabilitate pentru cum te simti iti revine chiar tie.

Bine, bine, am inteles...vrei sa te simti mai bine! Pai uite ce-ai putea sa faci:

1. SCHIMBA-TI PERSPECTIVA! Multi spun ca ar fi fericiti daca ar fi soare afara. E adevarat ca soarele influenteaza intr-o anumita masura starea mentala, dar de fapt cea mai mare influenta o are chiar perspectiva prin care privesti lucrurile. Pentru mine, vremea mohorata e o provocare pentru a face noi exercitii de pozitivitate, sau de reframing cum ne place noua NLP-istilor sa le numim. Adicatelea, prin ce unghi poti privi vremea asta incat sa te inveselesti... Poate urmatorul clip de pe Youtube te va inveseli





2. SCHIMBA CEEA CE FACI! Daca stai si te holbezi la FB asteptand inca un like la ultima ta poza, sa nu te mire ca te apuca depresia. Ia o carte motivationala, fa ceva interesant, ceva creativ, care sa-ti puna creierul la treaba, si ai sa vezi ca ai sa te simti mai bine dupa o vreme.

3. SOCIALIZEAZA. Chiar daca ploua afara, tot poti bea o ciocolata calda cu cineva drag. Fie ca inviti pe cineva la tine, fie ca iesi la o cafenea, fa ceva, altceva decat sa lasi FB sau TV sa te hipnotizeze. Eu tocmai am savurat o ciocolata calda cu Mihaita si imediat am inceput sa vad lucrurile mai frumoase.

4. RAZI! Da, razi din toata inima! Ca te uiti la o comedie, la niste filmulete haioase pe calculator, ca-ti amintesti de ceva savuros, razi cat poti de tare, da... chiar daca esti singur acasa! Vei vedea cum te umpli de ganduri pozitive, si cum se va lumina incaperea!

5. MISCA-TE! Nu sta asa, nemiscat, pune din nou melodia de mai sus, si...danseaza in ploaie! Ei, sper ca nu ploua la tine in casa :) Sau, daca esti si mai curajos, iesi afara si CHIAR DANSEAZA IN PLOAIE!

Ei, vezi ca te simti mai bine? Hai te pup!

Daca ti-a placut postarea, ar mai putea sa-ti placa si http://balanstefana.blogspot.ro/2013/01/10-lucruri-care-te-fac-fericit.html precum si capitolele O DEFINITIE A FERICIRII si GANDIREA POZITIVA din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI 

NEFERICIREA ESTE O ALEGERE PERSONALA - 8 FACTORI CARE NE IMPIEDICA SA FIM FERICITI (PARTEA 2)

Cu ceva timp in urma am scris prima parte a articolului. Intre timp am fost plecata la cursul de Licensed NLP Practitioner de la Londra, unde l-am avut ca trainer principal pe Richard Bandler (co-fondator al NLP), si astazi am gasit un mic ragaz sa astern la calculator si cea de-a doua parte. Ea era scrisa de ceva timp, dar am mai adaugat o postare care sper sa-i aline pe cei care trec prin durerea unei despartiri CAND IUBIREA MOARE - CUM SA NE IMPACAM CU IDEEA UNEI DESPARTIRI .

Astfel, voi continua cu ceilalti vinovati pentru nefericirea noastra, si anume:
5. NE LIPSESTE CURAJUL

Asa cum am descris in postarea CAND M-AM INTALNIT CU MOARTEA, in momentul in care am stat fata in fata cu ea, am inteles ca nu are niciun rost sa-mi fie frica sa traiesc si sa fac ceea ce-mi doresc (bineinteles, atata timp cat nu aduce atingere calitatii vietii celorlalti)

Din pacate, ne este frica, prea frica sa facem ce ne-ar face fericiti. Si stam asa, nu actionam, si ne trece viata. Iar cand trecem printr-o criza, realizam ca schimbarile din viata noastra nu sunt chiar atat de rele. Dimpotriva! E momentul cand te uiti in urma si realizezi ca daca ai fi facut cate un mic efort in fiecare zi, viata ta ar fi acum cu mult, mult mai buna!

6. NU NE ORGANIZAM TIMPUL MAI BINE

Multa nefericire si nemultumire isi au originea intr-un management defectuos al timpului. Amanam de-aiurea ce ar trebui sa facem, doar ca sa nu facem un mic efort, si ne afundam intr-o stare de dulce nepasare care mai tarziu, uneori cand e prea tarziu, se transforma intr-o amara frustrare. Daca ne-am opri un moment din starea de pilot automat si ne-am organiza viata mai bine, ar disparea multe motive de nefericire.

7. CONVINGERILE NOASTRE

Cel putin la noi in societate, crestem si suntem educati in ideea ca viata este o jungla, ne invatam copiii ca viata este grea, ca oamenii sunt rai si ia ghiciti ce va face creierul nostru? Ne va face sa actionam in asa fel incat sa traim aceste realitati. Chiar e o chestiune de cum te educi sa ai convingerile. Daca tu crezi ca se vor intampla lucruri rele in viata ta, sau cum am vazut ca a postat cineva pe FB zilele trecute, ca de fiecare data cand ti-e bine, atunci inexorabil, ceva rau trebuie sa se intample, atunci esti pe calea cea mai sigura spre nefericire.

Este clar ca in viata ta, ca in viata absolut fiecaruia dintre noi, se vor produce si tragedii, dar aceasta chiar nu inseamna ca ele se intampla mereu. Statistic vorbind, fara ajutorul nostru, ni se intampla tuturor un numar relativ egal de nenorociri. Cei care au mult mai multe decat media, e posibil sa aiba un rol destul de activ in producerea lor.

8. RAMANEM BLOCATI IN TRECUT

Din pacate multi oameni isi duc viata sub imperiul nefericirilor produse in trecut , fie ca au fost abuzati, fie ca au fost parasiti sau cineva drag le-a murit. Dar daca lasam trecutul sa ne controleze viata, suntem damnati la nefericire. De aceea, e important sa fim cat mai prezenti in viata noastra, sa pastram in minte cuvintele lui Richard Bandler si anume: "cel mai bun lucru legat de trecut este ca s-a terminat".

In concluzie, sunt multe de spus cand vine vorba de nefericire si practic printre motivele ei se numara cam toate opusele capitolelor din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI. Daca ti-a placut articolul, iti recomand si capitolele INFRUNTAREA ESECURILOR, INFRUNTAREA TRECUTULUI SI PUTEREA PREZENTULUI din carte precum si postarile PUTEREA ESECULUI si CLIPA PREZENTA.

CAND IUBIREA MOARE - CUM SA NE IMPACAM CU IDEEA UNEI DESPARTIRI

 Cu siguranta una dintre cartile pe care le voi scrie va avea ca tema principala moartea iubirii dintre doi oameni. Iar in cazul acesta, ma refer la iubire in sensul ei mai erotizat si mai putin la sentimentele de afectiune si respect reciproc pe care doi oameni care au fost intr-o relatie, e normal sa le pastreze unul pentru celalalt.

Intr-un fel, lumea aceasta e creata pe principiul perisabilitatii si transformarii, nimic nu tine o vesnicie, totul e sortit schimbarii, ca si noi de altfel.

Realist vorbind acum, toate relatiile de iubire se termina in tragedie. Fie ca se despart sau unul dintre ei moare, toate se sfarsesc. Imi place mult un citat pe care l-am citit pe FB la un moment dat si pe care l-as putea parafraza cam asa: sa nu-ti para rau ca s-a terminat povestea de iubire, ci sa-ti para rau daca nu ai  avut vreo poveste de iubire. 

De cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu Moartea (mai multe amanunte in postarea aceasta http://balanstefana.blogspot.ro/2013/04/cand-m-am-intalnit-cu-moartea.html), am inteles cat de efemera este existenta noastra si cat de inconstienti suntem c-o traim de parca am fi nemuritori. Si cel putin sub forma asta, nu suntem. 

Iar cand moare iubirea, in loc sa realizam ce am spus mai sus, ne revoltam. Speram ca ura ne va izbavi de durerea efemeritatii a ce traim, dar ura nu face decat sa ne umple de frica si de blocaje. Si tocmai acestea ne impiedica sa traim.

Am trait si eu acel tip de iubire geloasa, istovitoare si tematoare urmata de o despartire greu de inteles si cu mult zbucium, m-am umplut si eu de ura ca sa pot accepta separarea, dar acum stiu ca nu asta este solutia.

Daca partenerul pleaca, ca ne paraseste pentru altcineva sau din cauza neintelegerilor, asta nu inseamna ca noi nu suntem valorosi. 

Societatea a inventat lanturi invizibile cum ar fi casatoria, acest "minunat contract" al iubirii, ca nu cumva sa fugim daca decedeaza iubirea. Dar iubirea mai moare, ca orice lucru care traieste si a-i flutura un contract pe langa "trupul neinsufletit" nu o mai readuce la viata ci doar incepe sa putrezeasca si sa se manifeste prin mizeriile din tribunale si suferintele prin care trec cei doi si eventual, copiii lor.

Cred ca o parte importanta a dezvoltarii personale este sa invatam o data pentru totdeauna ca "oamenii nu detin oameni" si sa le redam partenerilor libertatea, chiar si sa aleaga pe altcineva la un moment dat. 

Dezvoltarea personala ne ajuta sa vedem in despartire nu o tragedie, ci o sansa de a ne reinventa, de-a iesi din confortul unei relatii ce ajunsese sa fie calduta si sa vedem in lectia acestui sfarsit o avertizare ca la un moment dat, totul se va sfarsi in viata noastra.

O despartire mai vine cu promisiunea unei noi relatii, a unei persoane cu care sa ne potrivim mai bine. Lumea in care traim e foarte dinamica, oamenii se despart mult mai des, asa ca indiferent de varsta ta, ai sansa sa-ti gasesti un partener care, poate, la randul sau, vine mai experimentat si mai intelegator ca urmare a experientei acumulate.

Totul este sa nu lasi sfarsitul relatiei actuale sa te traumatizeze, sa nu-ti fortezi creierul sa faca generalizari dureroase, pentru ca-ti promit eu, undeva, mai aproape decat crezi tu, te asteapta NOUA TA MARE IUBIRE. Totul e sa fii pregatit s-o traiesti!

Poti citi mai multe pe aceasta tema in cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI in capitolele DRAGOSTE SI ROMANTISM  si INFRUNTAREA TRECUTULUI.

NEFERICIREA ESTE O ALEGERE PERSONALA - 8 FACTORI CARE NE IMPIEDICA SA FIM FERICITI

La lansarea cartii mele GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI am ales ca dedicatia pentru cititorii mei sa fie: "Sper ca aceasta carte iti va aminti mereu ca fericirea este o alegere personala." Dar asa este si nefericirea. Iar din pacate, aceasta este alegerea cea mai frecventa a oamenilor din jurul meu. Ce anume ne face sa alegem nefericirea?

1. NE PLANGEM PREA MULT!

Mult prea mult! Daca veti face un simplu exercitiu de observatie, veti vedea ca este cel mai raspandit sport national. De la politica pana la sef si pana la colega de birou sau de banca, nu facem decat sa observam raul. 

Si unde nu exista, il inventam chiar noi. Creierul nostru este un instrument operativ care pune in practica actiunile pe baza informatiilor primite. Sa nu ne miram, prin urmare, ca lucrurile nu sunt prea bune in viata noastra daca tot ce facem este sa ne inducem o stare de nemultumire.

2. NE COMPLACEM IN SITUATII NEGATIVE

Daca un om te-a tratat urat o data, acela este un accident, daca te-a tratat urat si a doua oara, si a treia, atunci reprezinta o alegere. Pentru ca stai sa te trateze urat. Daca ai sa te plangi prietenilor si familiei, dar vei ajunge in aceeasi situatie, nu inseamna ca ai facut ceva sa nu se mai intample. Viata este foarte diversa si realitatea in general. 

Daca te obisnuiesti sa fii o persoana dinamica si imbratisezi schimbarea, atunci vei putea sa-ti construiesti existenta asa cum iti doresti. Daca ramai blocat in tipare, si vrei ca lucrurile sa nu se schimbe, nu te plange. Tu ai ales starea de nemultumire, si asa cum spune Richard Bandler, ''daca vrei rezultate noi, trebuie sa gandesti diferit''

3. NU LUAM ATITUDINE

Atitudinea nu inseamna sa ii iei de gat pe cei care atenteaza la confortul tau si decenta existentei tale, ci de multe ori reprezinta distanta pe care trebuie s-o iei sau chiar sa spui raspicat ce esti dispus sa faci si ce nu. 

De multe ori incercam sa nu ranim sentimentele celor din jur, dar daca adunam frustrari si izbucnim, tot nu cred ca ajuta pe cineva.

4. STAM CU OAMENII NEPOTRIVITI

De prea multe ori stam cu unii oameni doar pentru ca ne-am obisnuit cu ei. Dar daca vrem sa facem un diagnostic al vietii noastre, e bine sa ne uitam la cei din jurul nostru. Suntem o specie mimetica si inconstient imitam ce vedem in jurul nostru, mai ales la cei dragi. 

Daca vrei sa ai succes, stai in preajma oamenilor de succes, dar daca esti nefericit, cauta-i pe nefericitii din jurul tau si ia distanta. 

Daca vrei sa stii cum esti tu la ora actuala, analizeaza cele 5 persoane cele mai apropiate de tine sau cu care petreci cel mai mult timp. Daca sunt barfitoare, inseamna ca si ntu esti, daca sunt negativiste, inseamna ca si tu esti. 

Raportul care se stabileste intre noi, oamenii, ne pune, daca vrei, pe aceeasi frecventa, asa ca ai mare grija pe ce frecventa te situezi.

5. NE LIPSESTE CURAJUL

Asa cum am descris in postarea CAND M-AM INTALNIT CU MOARTEA, in momentul in care am stat fata in fata cu ea, am inteles ca nu are niciun rost sa-mi fie frica sa traiesc si sa fac ceea ce-mi doresc (bineinteles, atata timp cat nu aduce atingere calitatii vietii celorlalti)

Din pacate, ne este frica, prea frica sa facem ce ne-ar face fericiti. Si stam asa, nu actionam, si ne trece viata. Iar cand trecem printr-o criza, realizam ca schimbarile din viata noastra nu sunt chiar atat de rele. 

Dimpotriva! E momentul cand te uiti in urma si realizezi ca daca ai fi facut cate un mic efort in fiecare zi, viata ta ar fi acum cu mult, mult mai buna!

6. NU NE ORGANIZAM TIMPUL MAI BINE

Multa nefericire si nemultumire isi au originea intr-un management defectuos al timpului. 

Amanam de-aiurea ce ar trebui sa facem, doar ca sa nu facem un mic efort, si ne afundam intr-o stare de dulce nepasare care mai tarziu, uneori cand e prea tarziu, se transforma intr-o amara frustrare. 

Daca ne-am opri un moment din starea de pilot automat si ne-am organiza viata mai bine, ar disparea multe motive de nefericire.

7. CONVINGERILE NOASTRE

Cel putin la noi in societate, crestem si suntem educati in ideea ca viata este o jungla, ne invatam copiii ca viata este grea, ca oamenii sunt rai si ia ghiciti ce va face creierul nostru? 

Ne va face sa actionam in asa fel incat sa traim aceste realitati. Chiar e o chestiune de cum te educi sa ai convingerile. 

Daca tu crezi ca se vor intampla lucruri rele in viata ta, sau cum am vazut ca a postat cineva pe FB zilele trecute, ca de fiecare data cand ti-e bine, atunci inexorabil, ceva rau trebuie sa se intample, atunci esti pe calea cea mai sigura spre nefericire.

Este clar ca in viata ta, ca in viata absolut fiecaruia dintre noi, se vor produce si tragedii, dar aceasta chiar nu inseamna ca ele se intampla mereu. 

Statistic vorbind, fara ajutorul nostru, ni se intampla tuturor un numar relativ egal de nenorociri. Cei care au mult mai multe decat media, e posibil sa aiba un rol destul de activ in producerea lor.

8. RAMANEM BLOCATI IN TRECUT

Din pacate multi oameni isi duc viata sub imperiul nefericirilor produse in trecut , fie ca au fost abuzati, fie ca au fost parasiti sau cineva drag le-a murit. 

Dar daca lasam trecutul sa ne controleze viata, suntem damnati la nefericire. 

De aceea, e important sa fim cat mai prezenti in viata noastra, sa pastram in minte cuvintele lui Richard Bandler si anume: "cel mai bun lucru legat de trecut este ca s-a terminat".

In concluzie, sunt multe de spus cand vine vorba de nefericire si practic printre motivele ei se numara cam toate opusele capitolelor din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI. Daca ti-a placut articolul, iti recomand si capitolele INFRUNTAREA ESECURILOR, INFRUNTAREA TRECUTULUI SI PUTEREA PREZENTULUI din carte precum si postarile PUTEREA ESECULUI si CLIPA PREZENTA.

5 UCIGASI AI VISELOR

Primul lucru pe care l-am invatat de cand citesc despre dezvoltarea personala si NLP este ca daca cineva a realizat ceva, atunci orice om poate. 

De fapt, aceasta afirmatie reprezinta unul dintre postulatele NLP care contrazice total foarte raspandita idee de talent. 

Si cu adevarat, studiile recente asupra genomului uman si ADN-ului au aratat ca nu exista coduri ale talentului incriptate genetic. 

Prin urmare, orice copil, cu educatia si motivatia necesare poate deveni al doilea Einstein, prin urmare, nu este nevoie sa-l dezgropam si sa-i producem clone, intrucat tot ce a realizat a  fost produsul educatiei si modului in care si-a dezvoltat personalitatea. 

Dar daca oamenii sunt atat de asemanatori, de ce exista atunci printi si cersetori (si cand spun printi, nu ma refer aici doar la titlurile nobiliare). Exista mai multe motive: 

1. FRICA

Frica, asa cum am mai scris, si-a jucat rolul ei in supravietuirea speciei, in vremuri in care a te hazarda in salbaticie ar fi insemnat moarte sigura. In ziua de astazi nu mai este cazul. 

Sunt putine motive de frica dar frica este mai mare ca oricand.

Frica blocheaza. 

De fapt, acesta este rolul ei neurologic, sa blocheze conexiunile neuro-corticale si sa stopeze actiunea. 

Am mers acum cateva saptamani cu baietelul meu la filmul "Familia Croods", film pe care vi-l recomand cu caldura, si care m-a incantat nespus. 

Sunt fericita ca scenaristii de la Hollywood introduc aceste elemente de dezvoltare personala in filme. 

Daca-ti este frica sa faci lucruri noi, daca-ti este frica de gresaeala, nu ai cum sa evoluezi. CHIAR NU AI CUM!

2. PROGRAMAREA SOCIALA

Chiar ieri am iesit in parc cu prietena mea si copiii nostri, si cat am stat am auzit foarte multi parinti oprindu-i pe copiii lor sa faca aproape orice. 

Ii invatam mai mult pe cei mici ce sa nu faca decat ce sa faca. 

Aceasta programare sociala este atat de adanc inradacinata si in mintea mea, ca de multe ori ma trezesc spunandu-i fiului meu sa nu se indeparteze, sa nu alerge, sa nu, sa nu....

Nu cred ca-ti poti schimba programarea daca nu o constientizezi, precum nu cred ca poti avea rezultate diferite daca tu continui sa gandesti la fel. Dar tocmai aceasta fac cei din jurul meu; fac exact aceleasi lucruri si asteapta rezultate diferite.

Chiar si cazul meu, ideea ca trebuie sa fac anumite lucruri, "ca asa trebuie", mi-a blocat mult creativitatea si am stagnat multi ani. 

Scoala te inavata, din nefericire, sa stai in "banca ta" si fix asta nu trebuie sa faci daca vrei sa ai succes.

 Si asa ajungem la cel de-al treilea dusman al viselor noastre si anume:

3. ZONA DE CONFORT

Am crescut si trait cu ideea ca fericirea este cumva sinonima cu un nivel ridicat de confort. 

Totusi, nefericirea multor oameni cu bani parea sa ma contrazica. Si pe buna dreptate! 

De la un anumit punct, prea mult confort inseamna stagnare, plictiseala si pana la urma, nefericire.

Oamenii isi cumpara pachete de all-inclusive cand merg in vacanta si alte produse si servicii care sa le creasca nivelul de confort al vietii si apoi vad ca sunt nemultumiti. 

Creierul nu este construit sa faca mereu aceleasi lucruri, creierul uman este un instrument foarte evoluat din care folosim doar o parte extrem de mica. 

Zona de confort e reprezentata de acele legaturi neuro-corticale pe care creierul le-a invatat si pe care le face acum pe pilot automat iar acestea nu sunt de ajuns pentru a-l mentine intr-o stare de buna functionare, iar creierul ne transmite mesaje prin sentimentele de plictiseala si nemultumire.

Viata inseamna DESCOPERIRE si chiar daca zona de confort este calduta, din ea nu vei reusi niciodata sa realizezi ceva maret. 

Nu exista om de succes care sa se complaca in zona de confort.

 Cine se complace, stagneaza! 

 Partea buna in legatura cu creierul nostru este ca dupa o vreme el se obisnuieste cu ideea de a face schimbari si va opune din ce in ce mai putina rezistenta. 

Adica, daca ti-a fost greu la inceput sa faci lucruri noi, cu cat le vei face mai des, cu atat iti va fi mai usor.

Din pacate, uneori, ca sa nu-si deranjeze zona de confort, oamenii nici nu mai indraznesc sa viseze. 

In viata ai nevoie de scopuri, iar orice scop este, daca vrei, un vis, mai mare sau mai mic. 

Dar de multe ori, de prea multe ori, oamenii asteapta sa le spuna altii ce sa viseze. 

Si asa ajungem la un alt dusman al viselor, si anume:

4. NEVOIA DE VALIDARE EXTERNA. 

Si aici iar e vina parintilor si scolii care simt nevoia sa traseze mereu linii clare de urmat, daca nu urmezi totul pas cu pas, atunci nu esti cum trebuie. 

Iar creativitatea nu se impaca foarte bine cu limitarile. 

Ajungem iar la neurologie...pentru creativitate si pentru starea de flux, avem nevoie de libertate si de conexiuni intre diversii centri corticali. 

Si acestea nu se pot produce daca avem doar cateva linii directoare pe care le urmam cu religiozitate.

Noi suntem educati in ideea ca orice, dar orice facem, trebuie sa fie conform cu asteptarile celorlalti. 

Nu esti frumoasa daca nu-ti spune iubitul, nu esti bun profesionist daca nu spune seful....si lista continua pentru orice domeniu al vietii. 

Oamenii isi pun etichete sau le accepta pe cele pe care le-au primit.

 Un om nu este decat un POTENTIAL. 

Ca sa realizezi ceva este nevoie sa evoluezi, iar evolutia implica actiune. 

Daca vrei sa aduci valoare, fii pregatit sa faci lucrurile diferit iar daca faci lucrurile diferit, vor exista oameni  care sa spuna ca ceea ce faci nu e bine. 

Atunci e momentul sa continui tocmai pentru ca este semnul ca schimbi ceva.

5. AMANAREA

Cel de-al cincilea si poate cel mai nemilos ucigas al viselor este AMANAREA. 

Este cea mai periculoasa pentru ca se infiltreaza in fiinta si viata noastra atat de usor si devine o a doua natura extrem de repede. 

E inselatoare pentru ca nu implica renuntarea ci doar mutam momentul actiunii, si-l mutam, pana nu mai putem face nimic.

Amanarea este un obicei extrem de toxic, tocmai pentru ca nu realizezi cate oportunitati pierzi. 

Si le pierzi zilnic... 

Paul McKenna a exemplificat foarte sugestiv efectele nocive ale amanarii prin povestea broscutei pusa intr-o oala care se incalzeste gradual. Ea nu mai sare de acolo ci ramane pana moare. 

Asa se intampla si cu visele noastre...

In concluzie, nu-ti ucide visele si nu-i lasa nici pe cei din jurul tau sa o faca. 

Iti promit, si viata mi-a demonstrat-o, ca daca ai un vis in care crezi si-l urmezi si cand cei din jur te descurajeaza, si cand creierul tau opune rezistenta, si cand ai dubii, atunci sansele de a nu-l transforma in realitate sunt foarte mici.

 In viata sa te temi de un singur lucru, de o viata anosta! 

O saptamana excelenta iti doresc!

Poti citi mai multe despre temele postarii in capitolele PROGRAMAREA SOCIALA, INFRUNTARII AMANARII si PUTEREA DETERMINARII din cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html

Daca ti-a placut postarea, te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/01/succes-numele-tau-e-determinare.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/dincolo-de-zona-de-confort.html

Daca ti-a placut, nu uita sa dai share!

INVITATIE LANSARE CARTE ``GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI``

CAND M-AM INTALNIT CU MOARTEA

Avertisment: Aceasta postare nu este pentru cei care sunt slabi de inger sau care cred ca vor trai o vesnicie.

Pe 23 aprilie 2012, m-am intalnit cu cineva cu care nu credeam ca ma voi intalni foarte curand. Dimineata, la ora 4, m-am dus pana la baie, si dintr-o data am simtit ca ceva s-a rupt in mine. Dintr-o data mi s-a facut extrem de rau si o durere cumplita m-a cuprins. M-au trecut transpiratii reci si mi-am dat imediat ca situatia era extrem de grava. L-am trezit imediat pe sotul meu si i-am spus sa cheme Ambulanta pentru ca stiam ca era o chestiune de viata si de moarte. Vazand ca cei de la salvare intarziau, a hotarat sa ma duca el la spital.

Ne-am intalnit cu cei de la urgente pe la jumatatea drumului, am fost preluata intr-o masina mirosind a oamenii strazii si cu o asistenta total depasita de situatia mea, m-au dus la camera de garda unde mi s-au administrat intr-o prima faza niste perfuzii. Se uitau la mine mirati si intrebandu-ma daca nu am mancat ceva stricat. Le-am explicat ca stiu cum e o indigestie, iar ce aveam acum e foarte grav. Ma intrebam ce puteam avea, si de undeva, din adancul meu, am auzit raspunsul: e o sarcina! Le-am spus ca e posibil sa fiu insarcinata, chiar inainte ca ei sa vrea sa-mi administreze un calmant pentru durere.

Am fost trimisa la ginecologie, unde doctorul de garda dupa ce m-a bruscat si mi-a facut cea mai dureroasa ecografie, i-a spus sotului ca e posibil sa fie o tumoare. Noroc ca nu am auzit... Am intrebat-o: Nu e sarcina? Mi-a raspuns: Nu!

Le-a spus celor de la Salvare sa plece ca raman internata acolo, iar ei au plecat. Apoi abdomenul meu s-a intarit si doctorita a realizat cat de serioasa era situatia mea. I-a spus sotului meu ca trebuie sa ma intorc de urgenta inapoi ca e foarte grav. Cum salvarea plecase, m-a luat sotul pe sus si m-a pus in masina si apoi inapoi la urgente. Mi s-a pus perfuzia, am fost dusa la o alta ecografie, iar cea de acolo si-a exprimat ingrijorarea fata de starea mea...Nu cred ca-mi mai dadea zile. Asistentii nu au inteles in schimb ce era cu mine si m-au dus in salon. Simtind ca mi se scurge viata, i-am intrebat sfarsita: Dar nu ma opereaza? Iar unul dintre ei mi-a raspuns...Ei, dupa vizita medicala.Era deja 7 iar vizita era abia pe la 9. Nu aveam cum sa supravietuiesc. Sotul meu plecase sa-l duca pe copilul lasat singur acasa la gradinita si sa-mi aduca ce trebuia pentru spital. A fost momentul in care am realizat halul in care era sistemul sanitar, si am inceput sa-mi blamez sotul ca nu-i "unsese" cum trebuia pe asistenti.

Am inchis ochii... si am inceput sa ma rog. S-a apropiat de mine o Doamna frumoasa, alba, luminoasa... Cine esti? am intrebat-o. -Sunt Cea care a venit sa te ia. -Esti M...oartea? -Mi se mai spune si asa, imi spuse ea, zambind. -Chiar esti frumoasa, si ... linistitoare..., i-am raspuns. Dar nu vreau sa vin cu tine. Stii, vreau sa-mi vad copilul crescand. Nu vreau, nu vreau sa creasca fara mama ca mine. Nu-i fa asta! Te rog...lasa-ma sa-mi vad copilul crescand!

Am vazut-o sovaind. -Ti-e frica de mine? m-a intrebat. -Ciudat, nu! Oamenii ti-au facut portrete urate, dar tu esti frumoasa. Dar nu vreau sa vin cu tine. Nu inca...stii, copilul meu... -Tine minte, mi-a spus, ca daca nu ti-a fost frica de mine, SA NU-TI MAI FIE FRICA NICIODATA SA TRAIESTI! Plec acum, m-ai convins, dar tine minte, AM SA MA INTORC! mi-a spus privindu-ma in ochi. Nu uita sa traiesti pana atunci!

Apoi l-am auzit pe doctorul Constantin Negru strigand la asistenti: Pregatiti-o de operatie IMEDIAT! Voi chiar nu stiti sa recunoasteti un caz grav?

M-am trezit apoi tinuta de mana de sotul meu. Avea lacrimi in ochi! Mi-a spus: -Ai pierdut mult sange, dar vei fi bine. Am zambit. De azi voi trai cu adevarat, mi-am spus...

GURA LUMII

Recunosc ca m-a mai durut si pe mine ce a mai spus lumea. In meseria mea, fara sa vrei esti in "gura lumii" si e imposibil sa-i multumesti pe toti. Imi amintesc de vremurile cand intrebam cu infrigurare ce se mai aude despre mine, de parca eu nu stiam ce faceam si trebuia sa aflu de la altii. Si ii auzeam pe toti spunandu-mi ca nu ar trebui sa-mi pese, eu stiam ca nu ar trebui sa-mi pese, si totusi, imi pasa.

Dar de ceva timp, nici nu prea mai aud barfe despre mine, poate doar cu ocazia vizitelor la rudele care tin mortis sa ma puna la curent cu ce se mai spune despre mine, si sunt absolut convinsa ca se mai vorbeste despre mine, de fapt, m-as ingrijora sincer daca nu, pentru ca ar insemna ca actiunile mele nu sunt vizibile, dar daca nu ma interesez, nu mai aflu, si prin urmare nu-mi mai stric ziua..

Este posibil sa nu-ti pese de gura lumii? Desigur! Cere putina disciplina mentala si vointa.

De ce ne pasa de ce spun oamenii? Pentru ca asa suntem educati. Pentru ca parintii ne-au cerut sa nu-i facem de rusine mai mult decat sa ne atingem potentialul. Pentru ca relatiile si pacea din cadrul familiei a depins de ce spuneau profesorii despre noi, sau vecinii, sau mai stiu eu cine. Apoi intreaga viata ne dorim sa ne integram, sa fim parte din grup, sa nu fim prea diferiti ca nu cumva sa fim considerati nebuni (ca o observatie, in timp ce psihologia te eticheteaza ca nebun daca iesi din tipare, NLP considera ca esti nebun daca stai blocat in tipare).

Apoi ne pasa pentru ca nu avem incredere in fortele proprii. Daca facem ceva, dorim confirmarea valorii. Iar educatia e organizata in asa fel incat trece cu vedere lucrurile bune in timp ce stigmatizeaza greselile. Si apoi ne miram ca nu mai exista spirit de initiativa, ca oamenii tremura de fiecare data cand sunt amenintati cu restrangerile, pentru ca din punctul asta de vedere, scoala si societatea ne invata ca nu ai valoare decat daca seful tau o confirma.

Ne mai pasa de ce spune lumea atunci cand chiar noi stim ca nu am facut tot ce trebuie sa fim cea mai buna varianta a noastra. Increderea in fortele proprii vine cu competenta, iar adevarata competenta vine atunci cand ne concentram pe ce avem noi de facut mai mult decat pe ce cred ceilalti despre noi.

Este foarte important sa constientizam ca este imposibil ca toti sa ne placa. Este o asteptare nerealista si nesanatoasa. Oamenii, ca si lumea in care traim, sunt foarte diversi, si singurul mod in care te poate placea toata lumea este sa le faci pe plac tuturor, iar asta este o teribila risipa de energie.

De cand studiez NLP am observat tipologiile oamenilor de succes, fie ca e vorba de elevii mei, fie ca de profesionistii cu care am intrat in contact. Cu cat omul are mai mult succes, cu atat mai curajos este. Nu ma refer aici la curaj nebunesc ci ma refer la loialitatea fata de propriile proiecte, principii, valori. Un astfel de exemplu este sotul meu, care a fost dat afara dupa ce a fost tarat din cercetare disciplinara in cercetare disciplinara timp de doi ani, doar pentru ca a fost un lider de sindicat corect. Credeti ca oamenii pentru care si-a sacrificat viata profesionala l-au aparat? Nicidecum, s-au mutat la sindicatul administratiei imediat si se plang ca-s nedreptatiti. Eu consider ca-si merita soarta pe deplin. Pe de alta parte, sotul meu si-a gasit un loc de munca mult mai bun imediat. 

Cand crezi in valorile tale, cand ai coloana vertebrala dreapta, cand esti bun profesionist, ai acces la inteligenta superioara si gasesti solutii. Daca te lasi calcat in picioare, iti meriti soarta.

Toata lumea se plange de viata in Romania, de saracie si de nedreptate. Romania se va schimba cu adevarat doar cand oamenii se vor dezvolta, vor scapa de frica si vor intelege ca trebuie sa iesi din zona de confort pentru o viata mai buna, cand oamenii vor face lucrurile in care cred cu adevarat si nu pe cele pe care "trebuie" sa le faca doar sa nu "vorbeasca lumea". 

Ma obosesc oamenii care-si petrec viata sa-i multumeasca pe sefi si consider astfel de comportamente nocive pentru ca nu fac decat sa le hraneasca acelora ego-ul. Romania se va schimba cand oamenii vor fi autentici, independenti si curajosi, si vor ignora gura lumii.

Daca ti-a placut articolul, ar mai putea sa te intereseze si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/cum-sa-castigi-incredere-in-tine-partea.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/06/oglinda-oglinjoara.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/cum-ne-educam-copiii.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/sa-moara-si-capra-vecinului.html

SA MOARA SI CAPRA VECINULUI

Aceasta a fost prima lectie de cultura pe care i-am dat-o directorului general al companiei cu care colaboram, al carui profesor de limba si cultura si translator eram, in vara anului 2005, cand zona Bacaului a fost lovita de inundatii iar cand firma a decis sa-i ajute pe sinistratii care-si pierdusera casa cu suma de 2000 RON. Directorul a primit o serie de "scrisori" care-i reclamau pe cei care trebuiau sa primeasca aceasta suma ca au rude care lucreaza in strainatate, iar aceste scrisori veneau, culmea, din partea oamenilor ale caror case au ramas in picioare. Trebuind sa traduc aceste epistole, m-am gandit cu amaraciune la disperarea noastra de a crea o imagine pozitiva cand apare un strain in peisaj, dar daca si in astfel de momente inima noastra ramane impietrita in fata durerii si deznadejdii, ce mai ramanea de spus?

Am invatat in ultima vreme, si am verificat in practica pe oamenii care m-au lasat sa-i ajut sa se dezvolte personal, ca cea mai mare resursa pe care o tara o poate avea o reprezinta OAMENII. Nu am sa povestesc aici despre neajunsurile sistemului de educatie, e clar ca din pacate isi bazeaza mult din metode pe frica de pedeapsa decat pe incurajare, dar educatia este unul dintre elementele cheie cand vorbim de prosperitate. Suntem din pacate, o natiune de oameni timorati, speriati, gata sa ne lasam folositi doar pentru a nu ne pierde slujba sau alte "avantaje" materiale aparente. Iar metoda prin care oamenii sunt tinuti sub control este exact asta: FRICA. O scurta lectie de neurologie va arata ca rolul fricii este de a bloca legaturile neuro-corticale din creier care ar duce la actiunile pe care omul si le propune. Practic, studiile au aratat ca oamenii depresivi, nefericiti, au o frica exacerbata de orice. Si cu cat aceasta actioneaza mai mult, cu atat omul generalizeaza frica asupra tuturor aspectelor vietii sale. Aceste blocaje neuro-corticale se manifesta la nivelul organismului prin bolile pe care le dezvoltam. De fapt, bolile sunt modalitatea prin care corpul ne anunta ca nu lasam creierul sa opereze cum trebuie.

Oamenii speriati sunt usor de manipulat. Creierul lor este blocat iar ei nu mai vad oportunitatile pe care le au, in schimb se activeaza mecanismele de supravietuire. Apare astfel invidia, dorinta de a fi cel care castiga cursa, competitia. Nu cred in competitie, ca o observatie. Cred ca omenirea are nevoie de toata creativitatea umana de care poate dispune. Consider ca se face o cumplita risipa de resurse umane, fiecare cersetor care imi iese in cale ma face sa ma gandesc cu amaraciune ca ar fi putut fi un inventator, un medic, un profesor dedicat, daca ar fi avut sansa unei familii iubitoare si a educatiei. Unii cunoscuti de-ai mei imi explica cu emfaza si accentuand cuvintele, ca ar exista niste diferente "genetice" intre oameni, dar nu prea stiu care e sursa stiintifica a acestor afirmatii, pentru ca geneticienii au cam recunoscut ca diferenta intre oamenii de toate rasele si etnicitatile (cu exceptia desigur a bolilor genetice) este de 0,01%. Asta inseamna ca restul de 99,99% e dat de mediu si educatie.

Dar ideea principala a acestei postari nu este sa critic, e plina lumea asta de comentatori negativisti, pentru ca sursa unei astfel de atitudini este tot frica, ideea principala este sa iesim din cursa impotriva celorlalti si sa incepem sa ne construim existenta in jurul obiectivelor de natura sa aduca frumusete si calitate vietii noastre. Cunosc oameni bogati care in loc sa se bucure de viata si libertatea pe care le-o pot oferi banii lor, ei tot plini de invidie sunt pe ceilalti. Ce fel de viata e asta? Ce folos am avea daca toti in jurul nostru ar fi saraci? Fiecare om isi are rolul lui in societate, si cu cat sunt mai prosperi sau mai buni profesionisti, cu atat mai multe lucruri bune pentru noi toti.

Haideti acum sa gandim in afara competitiei, in afara „cursei” de la serviciu sau scoala, sa ne concentram creativitatea asupra imbunatatirilor pe care le aducem vietii noastre. Frica si programarea sociala ne-au facut sa nu mai indraznim sa visam. Chiar si cei care reusesc din jur parca doresc sa induca ideea: "ei, eu am putut, dar tu nu ai putea...." Prostii! NLP ne spune clar, daca cineva a putut, atunci oricine altcineva poate... Nu se nasc unii mai "talentati" decat altii, totul e legat de educatie si de dorinta de a iesi din zona de confort.

Tu ce preferi, sa actionezi si sa-ti optimizezi viata sau sa te uiti in continuare la cei carora le merge bine, si eventual sa-ti spui ca tu nu vrei sa fii ca ei? (cred ca-ti amintesti de vulpita si de strugureii "acri"). Chiar nu ar mai trebui sa crezi ca toti care castiga bine fac lucruri ilegale. Sunt oameni care respecta legea si fac bani, si chiar e bine sa stii ca legea impozitelor e de partea antreprenorilor mai mult decat a angajatilor, dar mai multe despre educatia financiara in postarea urmatoare.

Iti urez o saptamana excelenta si plina de succes, si nu uita, vezi ce fac oamenii de succes si aplica la viata ta!

Daca ti-a placut articolul te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/02/pentru-binele-omenirii-fii-egoist.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/nu-exista-copii-lenesi.html

CUM SA CASTIGI INCREDERE IN TINE

Cand i-am intrebat pe elevii mei despre ce ar mai dori sa scriu pe blog, foarte multi mi-au spus despre stima de sine scazuta. 

Atunci, brusc mi-am amintit si eu de adolescenta mea chinuita, dar si de faptul ca pana de curand am avut serioase probleme referitoare la stima de sine.

Una dintre sursele lipsei de incredere in fortele proprii provine chiar din tipul de educatie care predomina, cand copiii gresesc ii apostrofam cu lucruri de genul "ma faci de ras", "chiar e mare rusine ce ai facut", "tie nu ti-e jena?", observatii ce au ca baza evaluarea exterioara si stimuli bazati pe frica.

Mai tarziu, societatea si asa confuza, promoveaza si asa-zisele valori, fetele sunt frumoase doar daca sunt inalte, slabe si eventual cu fite, esti respectabil daca ai toale de firma si ultimul I-phone, ce numar o mai fi si ala, si sa te fereasca Dumnezeu sa ai numarul anterior, ca mai bine ai avea un Nokia de ala de la muzeu... Si, clar, nu esti bun decat daca-ti spun altii, altfel, ce mai...? nu existi....

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa nu-ti pese ce spun ceilalti. In viata ai nevoie sa-ti urmaresti obiectivele tale, separate de gura lumii, si daca toata viata ta a fost in jurul validarii externe, e timpul sa-ti schimbi total perspectiva. 

Pierzi foarte multe daca-ti conduci viata doar ca sa capeti aprecierea unuia sau altuia.

Ce sa mai spun de tara noastra, unde atitudinea oamenilor a fost foarte bine reprezentata in reclama cu Dorel, unde doar electrocutatul sapa si trage iar ceilalti evalueaza ce ar fi putut face asta mai bine. 

Asa ca daca vrei sa faci ceva in viata asta, sa-ti realizezi vreun vis, e bine sa incepi prin a da un IGNORE sanatos evaluatorilor externi.

Pe de alta parte, increderea in fortele proprii vine odata cu COMPETENTA. 

Rezultatele nu apar peste noapte si ai nevoie de determinare si dorinta de a evolua. Si am observat un lucru destul de ciudat atunci cand muncesc pentru un anumit proiect: pentru un timp nu vad niciun rezultat, parca nici urma de el, ca apoi sa fiu coplesita de ce realizez. 

Tine cont de asta, caci se pare ca nu e doar cazul meu, si continua sa crezi in tine si in ce vrei sa realizezi.

Daca vrei sa capeti incredere in tine, incepe sa faci ce-ti doresti sa faci. Ia o bucata mare de polistiren, o cutie cu bolduri si pune acolo tot ce vrei sa realizezi: sport, proiecte, mers la dentist, tot ce vrei sa faci si daca ai face te-ai simti mai bine. 

Si tot vorbind de sport, sa stii ca e un element extrem de important daca vrei sa ai incredere in tine. Chiar daca nu te intereseaza sa slabesti, sentimentul de incredere este strans legat de sentimentul de bine general, iar multi uitam ca avem un corp, iar acesta ne pedepseste dandu-ne o stare generala proasta. 

Nu cred ca un om poate functiona la capacitate optima fara miscare. Ca sa nu mai spun ca atunci cand facem sport, creierul elibereaza hormoni ca endorfinele care dau o stare de fericire, serotonina, care ne ajuta sa gandim limpede si  pentru doamne, estrogenul care ne scapa de dureri menstruale mari si sindromul pre-menstrual.

Alt lucru pe care ar trebui sa-l faci daca vrei sa ai incredere, e sa te imbraci frumos zilnic, sa te ingrijesti, sa fii carismatic/-a, sa zambesti si chiar sa flirtezi usor cu cei din jur (vorba lui Bandler, atunci cand flirtam, nu o facem sa ne schimbam partenerul, dar sa ne simtim bine si sa-i facem si pe cei din jur sa se simta bine)

Daca vrei sa ai incredere in tine, pentru numele lui Dumnezeu, NU TE MAI PLANGE! Ia zambeste, arata cat mai bine, fii vesel, fa ce ai de facut cu entuziasm, nu-ti da importanta, ci pastreaza un simt al auto-ironiei.     

 Pai cum sa ai incredere in fortele proprii daca intreaga ta existenta este o competitie cu cei din jur?

Oricum ar fi, daca stai, nu vei castiga incredere in fortele proprii. Stima de sine vine impreuna cu prietenele ei actiunea si gandirea pozitiva. Daca vei face zilnic cate un pas, macar un pas, vei capata incredere pentru ca vor incepe sa apara rezultatele.

Gandeste-te, cand te-ai simtit increzator in tine? Inchide ochii, respira adanc si aminteste-ti ce ai simtit, cum aveai pozitia corporala... Suprapune situatia prezenta peste acele sentimente. Analizeaza-i pe cei care-i admiri, sau invidiezi (da, da, stiu, tu nu esti capabil de sentimente de invidie...), vezi ce fac si cum fac. Mai bine, inchide ochii si inchipuie-ti ca esti in corpul celui pe care-l admiri/invidiezi, mergi ca el/ea, vorbesti, actionezi, privesti prin ochii lui/ei. Incepe sa actionezi asa cum ar face persoana pe care o admiri.

Mai lasa prostiile de genul "sunt cum sunt, si n-am ce face". Daca nu faci ceva acum, ai sa te trezesti pe patul de moarte ca ai fi putut avea o viata excelenta daca nu-ti mai plangeai atata de mila. Daca viata cuiva drag ar depinde de tine sa fii hotarat si sa actionezi cu incredere, ai mai sta pe ganduri? Pai si ce te opreste acum?


Este foarte important sa-ti pastrezi energia la cote inalte. Oamenii se lasa coplesiti prea repede. Si ce daca nu-i place sefului sau profului "de fata ta"? Nu te mai frustra asa usor... Eu am o tehnica: pe harta realitatii mele am marcate doar persoanele importante din viata mea, nu pe toti oamenii cu care ma intalnesc intr-o zi. Asa ca daca este cineva care imi schimba starea de bine, il sterg de pe harta existentei imediat.Devine ca un strain. Il salut, dar atat. Pare mai greu la inceput, dar la un moment dat vei vedea ca stergandu-i pe cei care te supara, vei lasa loc si pentru oamenii de calitate in viata ta si nici nu te vei mai polua mental degeaba.

Asa cum am spus si ieri, nu te mai lua prea in serios. Autoironia te ajuta sa te adaptezi mai bine, sa te ingrijorezi mai putin in legatura cu imaginea ta si mai ales, cu ce ar putea spune ceilalti, si sa te concentrezi mai mult pe ce ai de realizat.

Am o alta veste pentru tine. Daca vrei sa ai succes, trebuie sa te obisnuiesti sa mai si gresesti. Nu exista om de succes care nu a gresit vreodata, ci doar oamenii care stau in zona familiarului pot spera sa nu greseasca nicicand. Nu zic acum sa nu fii atent la ce faci sau cum faci, dar da-ti libertatea sa nu ai dreptate tot timpul. Ajuta si daca inveti sa admiti asta, macar fata de tine.

NLP are un postulat extraordinar si anume ca "daca cineva poate sa faca ceva, atunci oricine poate", evident cu practica si determinarea necesare. Si literatura motivationala e plina de exemple exceptionale in aceasta directie. Citeste, cauta astfel de exemple si vei fi inspirat!

Multi oameni astepte ca altii sa le insufle incredere, angajatii il asteapta pe sef, elevii pe profesor, sotia pe sot sa-i spuna ca e frumoasa, dar cu adevarat increderea in fortele proprii  tine de neurologia creierului si de actiunile tale.Tu esti cel mai bun prieten al tau. TU incurajeaza-te pe tine, nu doar te blama!

Daca vrei sa ai incredere in tine oricand, e bine sa fii independent din doua puncte de vedere: EMOTIONAL si FINANCIAR. Nu zic sa fii lipsit de valori si sentimente, dar nici sa faca partenerul ce vrea cu nervii tai, sau angajatorul sa te calce in picioare dupa bunul plac. Cand sotul meu a fost concediat pentru activitatile sale sindicaliste, la usa il astepta altcineva cu o slujba mai bine platita tocmai pentru ca era bun profesionist. Daca vrei sa fii increzator, fii bun profesionist, curajos si ajuta si daca ai bani deoparte pentru a supravietui macar cateva luni fara slujba. Iti da libertatea mentala sa nu devii presul sefului, si nici macar nu trebuie sa faci ceva, pentru ca oamenii simt cine poate fi folosit si manipulat si cine nu. Asa ca daca-ti pastrezi coloana vertebrala dreapta si la propriu si la figurat, nu vei fi dintre "preferati".

Si astfel, cercul se inchide. Daca vrei sa ai incredere in tine, incepe sa investesti in valoarea ta, ca om, profesional, imaginea ta, si ITI GARANTEZ ca oamenii te vor respecta. Dar pe tine nu te mai intereseaza asta atat de tare nu? pentru ca e IMPORTANT ca TU TE VEI RESPECTA.

Asa ca nu mai astepta, incepe ACUM sa faci aceste lucruri!

Daca ti-a placut postarea, te-ar mai putea interesa si

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-incurajam-creativitatea-copiilor.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-i-ajutam-copii-sa-nu-fie-tristi.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/12/cum-sa-te-simti-motivat-pentru-scoala.html

Daca ti-a placut, nu uita sa dai share!

AM INVATAT...

Am invatat sa-mi placa linistea. Fugeam de ea pentru ca ma lasa sa aud zgomotul asurzitor al gandurilor grabite ce-mi aminteau fara incetare despre ceea ce a fost si despre ce trebuie sa se intample. Parca saream pe un sotron invizibil intre trecut si viitor, tocmai peste prezent.

Am invatat sa respir, incet, aerul diminetii, am inceput sa savurez fiecare moment, indiferent de vremea de afara. Am invatat sa-mi cresc in interior lucruri minunate si ele incep sa rasara si inafara mea.


Am invatat sa ma opresc si sa privesc lucrurile din perspectiva lor si nu din a propriilor temeri, asteptari, dorinte.

Am invatat sa ascult, nu sa empatizez, pentru ca nu vreau sa am o replica interioara a durerii din jur, am invatat sa plec cand nu mai am ce cauta intr-un univers, am invatat sa iubesc doar pentru existenta a ceea ce iubesc.

Stiu acum ca realitatea e mai diversa decat harta pe care mi-am desenat-o despre ea, si daca vad oameni rai, lucruri rele, rautate, inseamna ca ele sunt undeva insemnate, acolo. Si scot radiera, si le sterg, incet-incet, si desenez in loc zambete, culoare, fericire.

Am invatat ca totul trece, si pentru orice clipa de tristete pierd un strop de fericire. Atunci ma opresc si respir, si un boboc de zambet incepe sa infloreasca. Sa aveti o saptamana excelenta!

Daca ti-a placut articolul, te-ar putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/clipa-prezenta.html

SUNT UN COPIL AL UNIVERSULUI

Sunt un Copil al Universului
Liber sa alerg prin ploaie
Sa strabat drumuri neumblate
Sa uit de forma si de limitari
Sa rad si sa plang si sa rad din nou
Fara sa-mi pese de tipare

Sunt un Copil al Universului
Care a invatat ca normalul
E anormalul formei
Ca sunt energie in forma pura
Si ma joc, si creez, si visez

Sunt un Copil al Universului
Iar starea mea normala e fericirea
Pentru ca visul formei e doar un vis
Si tine de mine, Creatorul, sa-l transform

Sunt un Copil al Universului
Si nu ma poti incorseta
In dogme, in reguli, in norme
Singura mea lege e Iubirea
Si ea nu greseste nicicand

Sunt un Copil al Universului
Si ma bucur de fiecare manifestare
Si stiu ca limitele sunt o iluzie
Puse acolo sa ma intareasca
Si pentru Jocul meu.

Sunt un Copil al Universului
Si Universul imi zambeste.

CUM NE EDUCAM COPIII

• Le cerem sa invete pe de rost lucruri pe care nu le inteleg si le cerem sa le repete.
• Le spunem ca nu sunt buni de nimic si apoi asteptam performante de la ei.
• Le cerem sa stea cu orele nemiscati pe scaune sau in banci, ignorand faptul ca au un corp.
• Le ignoram inteligenta si le apreciem "cumintenia"
• Le ignoram creativitatea si ii apreciem cand memoreaza
• Ne deranjeaza originalitatea lor si-i invatam sa fie conformi
• Tipam la ei sa ne auda mai bine fara sa incercam sa le explicam de ce sa faca ceva.
• Ii umilim in public si ne miram ca-si pierd curajul.
• Le strivim entuziasmul pentru ca e prea galagios.
• Ii educam fara iubire, ca pe niste obiecte si am vrea sa fie buni si iubitori.
• Ii ignoram si apoi ne miram ca fac orice sa capete atentia noastra.
• Ii invatam sa spuna "NU" drogurilor, alcoolului, violentei, inainte de a sti ce sunt acelea.
• Uitam sa-i invatam sa spuna "DA" iubirii, intelegerii, pasiunii, increderii, creativitatii.
• Le ucidem visele fara mila invatandu-i propriile noastre limitari.
• Ii invatam sa le fie frica, sa se motiveze cu frica, sa actioneze din frica mai mult decat sa faca lucruri din pasiune si iubire.
• Ii criticam dar uitam sa-i incurajam.
• Ii rasplatim pentru "cumintenie" si nu pentru actiune.
• Ii etichetam.
• Ii descurajam la primul esec si le pedepsim greselile.
• Dupa ce facem acestea, cand vedem ca sunt nefericiti, ii ducem la psiholog.
• Si apoi ne asteptam sa faca lumea asta mai buna...

PS. Acest articol nu se refera la o persoana anume, dimpotriva, vad ca sistemul de educatie evolueaza, ci mai degraba la o mentalitate care inca se manifesta si afecteaza pana la urma, nu numai viitorul copiilor nostri, ci si pe al nostru, al tuturor. Totodata, acest articol reprezinta punctul meu de vedere si nu al vreunui sistem.

Te-ar mai putea interesa:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-incurajam-creativitatea-copiilor.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/09/nevoia-de-creativitate.html

TIRANIA LUI "TREBUIE" SI FORTA LUI "VREAU"

Trăim într-o lume dominata de negativitate, stimuli negativi si teamă, în care și lucrurile frumoase au ajuns să aibă ca motor frica de eșec, de neajunsuri sau alte tipuri de frică.

Dacă întrebi pe cineva de ce merge la slujbă, de ce are grijă de familie, de ce-și face treaba, îți va răspunde în cele mai multe cazuri: Pentru că trebuie! Din nefericire, noi nu ne bucurăm cât am putea de viață pentru că privim lucrurile din perspectiva greșită, uităm că de cele mai multe ori facem ce ne-ar aduce rezultatele pe care NOI le VREM dar în loc să realizăm asta, ne obligăm prin trebuie.

Care e diferența între TREBUIE și VREAU? Modul în care punem la treabă energia interioară. Când VREI ceva, obstacolele sunt pietricele în drum, când TREBUIE să faci ceva, pietricele devin obstacole de netrecut. Și de multe ori, la baza acțiunilor e alegerea noastră. E o postare scurtă azi, pentru că ține de fiecare dintre noi să decidem dacă VREM sau dacă TREBUIE, și dacă decidem că vrem ceva, să ne amintim la fiecare pas că e alegerea noastră, pentru că se află emoții diferite in spatele fiecăruia dintre aceste modale: VREAU - IUBIRE iar TREBUIE - FRICĂ.

Pe tine ce te motivează? Ce cuvânt vei alege?

Dacă ți-a plăcut articolul, te-ar mai putea interesa și

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/ce-am-invatat-de-la-richard-bandler-and.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/07/puterea-esecului.html

PENTRU BINELE OMENIRII, FII EGOIST!

Poate suna a paradox dar nu este .Crestem auzind obsedant in jurul nostru ca "trebuie" sa facem intr-un fel sau altul pentru ca asa e bine. Bine pentru cine? Eu, personal, am trait multa vreme in confuzie, crezand ca ar trebui sa-mi fac munca intr-un anumit mod ca sa fiu pe placul oricui m-ar evalua fara sa tin cont cu adevarat de adevarata mea misiune sau viziune, ca ar trebui sa ma port intr-un anumit fel, etc samd...

Caci aici ajungem: la misiunea si viziunea noastra. Si ar trebui sa fie ALE NOASTRE! Sa faceti un scurt exercitiu de ascultare. Cati oameni frustrati de ce TREBUIE sa faca... Normal ar fi sa facem ce ne dorim nu doar in timpul liber dar si in viata profesionala.

Societatea noastra traieste paradoxul altruismului. Ne asteptam de la profesori, doctori, functionari sa munceasca mai pe nimic si sa fie super-motivati. Si ne dam seama ca nu e asa si analizam problema in talk-show-uri fara sa ne dam seama ce ar fi de facut. Poate ar fi bine sa-i bagam pe cativa din fiecare categorie la puscarie, ca daca-i dai afara le faci un bine. Pentru ca acesti oameni isi scormonesc in suflet pentru motivatie ca de recunoastere si recunostinta nu poate fi vorba pentru a continua. Altii recurg la metode ilicite, dar sa nu credeti ca sunt fericiti (oamenii isi doresc, pana la urma recunoasterea meritelor).

De aceea va rog VALORIZATI-VA VOI INSIVA! Nu va asteptati ca viata sa fie ca la scoala, ca dupa ce ati muncit din greu, sa vina rasplata. Angajatorul va fi multumit daca vrei sa muncesti pe mai nimic, putini sunt aceia dispusi sa te plateasca conform valorii muncii tale.

In viata, fii TU bun cu tine. Nu astepta validarea externa pentru ca te vei tortura pe tine si pe ceilalti. Degeaba! Doar tu esti in masura sa devii ceea ce vrei sa fii.

VREI SA ARATI BINE?  Mergi la sala, alearga, mergi pe jos, mananca mai sanatos. Eu de exemplu, am facut din sala un obicei la care nu ma gandesc prea mult.Am realizat ca-mi va fi din ce in ce mai usor, si asa este. Dar pana sa ma misc la treaba, il asteptam pe sotul meu sa-mi spuna ca sunt frumoasa, de parca asta ar fi topit kilogramele in plus de care EU stiam ca sunt acolo.

VREI IUBIRE? N-o vei simti pana nu te vei iubi tu pe tine. Am remarcat ca oamenii care sunt duri cu ei insisi tind sa fie foarte amabili cu strainii si foarte duri cu cei apropiati. E dureros sa fii asa, si ei nu stiu ca isi indeparteaza astfel persoanele care tin cu adevarat la ei, persoane care nu mai fac fata duritatii si negativitatii acestora.

VREI SA REALIZEZI CEVA? Tu esti baza! Munca in echipa e importanta, dar in primul rand trebuie sa fii in echipa cu tine. Tu esti resursa ta numarul 1!

Orice doresti TU pentru TINE e cel mai important!

Si dupa ce te regasesti, dupa ce-ti oferi tot ce e mai bun, abia atunci ai ce oferi. Vad in jurul meu oameni extrem de nefericiti care-si dedica viata diferitelor cauze si cred ca nu sunt apreciati. Nici macar nu aud cuvintele de lauda pentru ca au urechile palnie pentru critici. Si asta este pentru ca ei in adancul sufletului lor, nu cred ca merita aprecierea.

Tatal meu are o vorba, pe care atunci cand eram mica o consideram egoista: "intai trebuie sa am grija de mine ca sa pot avea grija si de altii" Acum imi dau seama cat de important a fost ca el si-a pastrat echilibrul dupa moartea mamei mele, ca nu s-a lasat doborat, si astfel a putut sa ne ajute si sa ne fie alaturi pana acum.

Puneti-va pe primul loc, cereti ce-i mai bun de la viata pentru ca doar asa veti putea darui inapoi, Saracul nu are ce da, flamandul nu are cu ce hrani, fiti voi indestulati atat material cat si sufleteste si veti avea ce oferi!

Te rog eu, si pentru binele meu, fii egoist! Da-ti ce e mai bun. Mie da-mi un zambet ca de restul nevoilor mele, ma ocup eu!

CUM SA-TI PLACA ZIUA DE LUNI. 4 SECRETE PENTRU O SAPTAMANA EXCELENTA

Cred ca nu exista duminica dupa-amiaza sa nu vad o fotografie cu fata trista pe FB in legatura cu ziua de luni. Nu mai spun ca dimineata de luni a devenit un motiv serios de depresie atat pentru elevii mei cat si pentru adultii din jurul meu.

Este oare posibil sa astepti cu nerabdare dimineata de luni chiar daca esti o persoana sociala care se distreaza de minune in weekend? Desigur!!! Cum? Prin:

1. PROGRAMAREA MINTII

Daca tu esti programatorul propriului tau creier, evident ca e posibil sa-ti placa ziua de luni. Este lucru deja cunoscut in psihologie ca viata unui om este conturata de convingerile pe care le are. Un om cu convingeri optimiste se va bucura de partile bune ale vietii indiferent de locul in care se afla, activitatile pe care le face sau de ziua din calendar. Un om cu convingeri legate de abundenta va gasi modalitatile sa faca bani pentru ca nu-si va pierde timpul cainandu-se despre lucruri negative, pentru ca nu isi va crea limitari imaginare ci incet incet, va face acele activitati care-i aduc prosperitatea.Un elev care vrea rezultate va invata lectie cu lectie si va avea in gand succesul si nu un posibil trei in catalog. Pe de alta parte, un om care e convins ca oamenii sunt rai, ii va observa doar pe cei rai in viata sa si ii va ignora pe oamenii buni. E adevarat, se mai intampla si accidente care par sa contrazica acest lucru, dar asa cum stiti, exceptiile nu fac decat sa confirme regula.

Explicatia e simpla, creierul e setat sa faca acele actiuni care sa duca la rezultatul proiectiilor noastre. Este clar ca daca iti vei repeta cu indarjire ca urasti ziua de luni, scoala sau serviciul, creierul va face ce spui tu si-ti va coordona actiunile sa ai motive.

Chiar ai putea  sa fii entuziasmat de ziua de luni? Sigur ca da! Sunt un om care considera ca o viata frumoasa este diversa, cuprinzand si distractie dar si proiecte profesionale sau de educatie, succesul acestora depinzand foarte mult de modul in care le vedem. Consider ca formula lui Jack Canfield este foarte corecta:

Eveniment+Raspunsul tau=Rezultate

Pana la urma lumea va continua sa fie asa cum este, nu conteaza decat cum o percepi tu. Daca iti vei repeta ca-ti place sa fii la lucru sau la scoala, daca vei purta in minte ceea ce-ti place acolo, atunci creierul tau va proiecta diferit informatia ca e luni dimineata.

2. STABILIREA OBIECTIVELOR

Multa nefericire in viata oamenilor isi are originea intr-un management defectuous al timpului. Si asta isi are originea tot in modul de a vedea lucrurile care trebuiesc duse la indeplinire. In loc sa fie abordate ca provocari care odata rezolvate iti vor mari starea de bine si de stima de sine, le amanam la nesfarsit de multe ori adunandu-se peste celelalte lucruri pe care le avem de facut. Fa-ti un program clar si invata-te sa te tii el.

3. DETERMINARE

Oamenii care isi depasesc starea de confort si sunt determinati sunt in general oameni care se bucura de toate aspectele vietii doar ca atunci cand au ceva de facut legat de serviciu sau scoala se ocupa de acestea iar cand e cazul sa se distreze, se distreaza din toata inima. Mai multe despre determinare aici.

4. TRANSFERUL SENTIMENTULUI DE SUCCES

Vrei sa-ti placa ziua de luni? Gandeste-te la toate momentele cand te-ai simtit bine la scoala sau la serviciu, inchide ochii si rememoreaza senzatiile pe care le-ai avut cand ai terminat cu succes un proiect, cand ai luat o nota buna, si lasa sentimentele de bine sa te cuprinda. Doreste-ti experiente similare! Organizeaza-ti mai bine saptamana si vei vedea cu ce satisfactie vei astepta ziua de luni si cat de relaxanta va fi dupa-amiaza de duminica. Nu uita ca pana la urma convingerile tale sunt cele care-ti construiesc realitatea si ca ele sunt motorul actiunilor tale. Si poate te vei gandi de doua ori inainte sa postezi :"Vai, maine e iarasi luni!"  pe facebook duminica dupa-amiaza sau inainte sa te lasi influentati de ceilalti.

Nu uita: Ziua de luni e SUPER!

Daca iti doresti sa mai afli secrete NLP, am scris o carte inspirata din lectiile maestrilor Richard Bandler (creator al domeniului) si Paul McKenna (cel mai bine vandut autor de carti de dezvoltare personala din Marea Britanie) care prezinta acele lucruri care au functionat pentru mine si anume:

GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI – TEHNICI NLP PENTRU O VIATA FERICITA SI DE SUCCES (disponibila in limbile engleza si romana) la adresa: http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html

O VIATA CA SOMNAMBUL?...

Ne nastem in aceasta lume si crestem si privim in jur si incercam sa intelegem... Ce anume? Raspunsul la intrebarile existentiale care ne chinuiesc inca de la varsta de 4-5 ani. De ce ne-am nascut? De ce murim? Care este rolul nostru pe pamant? Citim, ascultam, primim uneori cate o lamurire si apoi ne vedem de treaba... Ca avem multa treaba, nu? Ne linistim, si continuam sa traim. Oare...?

Poate va amintiti de mitul lui Sisif, cel care duce bolovanul pana in varful muntelui din nou si din nou pentru ca bolovanul se rostogoleste la vale. Imi amintesc ca profesorul nostru de filosofie ne-a spus cu tristete ca asta cam este viata omului... Ei, nu zau? mi-am spus, si am continuat sa traiesc, sau asa am crezut. Si am carat si eu bolovanul pana in varf, gandind ca voi face o constructie, dar uitam de constructie de fiecare data...

Pe la vreo 30 de ani m-am trezit. Am inteles ca nu e adevarata sintagma carteziana "Gandesc deci exist" ci mai degraba" Sunt prezent, deci exist". Existam cu adevarat doar cand suntem prezenti, cand suntem alerti, indiferent de actiunea pe care o facem, in rest, suntem somnambuli in propria viata.

Am iesit ieri in oras, m-am uitat si am vazut in jurul meu priviri pierdute, minti pe pilot automat, oameni prinsi in trecut, in scenarii ale mintii si automatisme... Doar la vreo doua mese erau cativa oameni care chiar traiau, vorbeau unul cu celalalt si ascultau...erau acolo cu adevarat.

Asa trece viata...ne incurcam in tiparele mintii, ne punem pe pilot automat crezand ca avem un creier care le stie pe toate pe cand el este un instrument pe care ar trebui sa-l luam in stapanire, cautam cu infrigurare un stimul care sa declanseze o senzatie placuta sau un mic soc care sa ne "trezeasca"...asta cand am putea fi treji   oricum. Ma intreb...oare nu ne va fi ciuda intr-o zi ca am stat incatusati in somnul gandirii, ca am fi putut savura fiecare picatura de ploaie, fiecare clipa, fiecare pas? Oare nu ne va parea rau ca ne-am lasat prinsi in automatisme doar ca sa nu depasim hotarele confortului?

Tu azi, cat ai trait?

Daca ti-a placut articolul, te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/dincolo-de-zona-de-confort.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/clipa-prezenta.html