O VIATA CA SOMNAMBUL?...

Ne nastem in aceasta lume si crestem si privim in jur si incercam sa intelegem... Ce anume? Raspunsul la intrebarile existentiale care ne chinuiesc inca de la varsta de 4-5 ani. De ce ne-am nascut? De ce murim? Care este rolul nostru pe pamant? Citim, ascultam, primim uneori cate o lamurire si apoi ne vedem de treaba... Ca avem multa treaba, nu? Ne linistim, si continuam sa traim. Oare...?

Poate va amintiti de mitul lui Sisif, cel care duce bolovanul pana in varful muntelui din nou si din nou pentru ca bolovanul se rostogoleste la vale. Imi amintesc ca profesorul nostru de filosofie ne-a spus cu tristete ca asta cam este viata omului... Ei, nu zau? mi-am spus, si am continuat sa traiesc, sau asa am crezut. Si am carat si eu bolovanul pana in varf, gandind ca voi face o constructie, dar uitam de constructie de fiecare data...

Pe la vreo 30 de ani m-am trezit. Am inteles ca nu e adevarata sintagma carteziana "Gandesc deci exist" ci mai degraba" Sunt prezent, deci exist". Existam cu adevarat doar cand suntem prezenti, cand suntem alerti, indiferent de actiunea pe care o facem, in rest, suntem somnambuli in propria viata.

Am iesit ieri in oras, m-am uitat si am vazut in jurul meu priviri pierdute, minti pe pilot automat, oameni prinsi in trecut, in scenarii ale mintii si automatisme... Doar la vreo doua mese erau cativa oameni care chiar traiau, vorbeau unul cu celalalt si ascultau...erau acolo cu adevarat.

Asa trece viata...ne incurcam in tiparele mintii, ne punem pe pilot automat crezand ca avem un creier care le stie pe toate pe cand el este un instrument pe care ar trebui sa-l luam in stapanire, cautam cu infrigurare un stimul care sa declanseze o senzatie placuta sau un mic soc care sa ne "trezeasca"...asta cand am putea fi treji   oricum. Ma intreb...oare nu ne va fi ciuda intr-o zi ca am stat incatusati in somnul gandirii, ca am fi putut savura fiecare picatura de ploaie, fiecare clipa, fiecare pas? Oare nu ne va parea rau ca ne-am lasat prinsi in automatisme doar ca sa nu depasim hotarele confortului?

Tu azi, cat ai trait?

Daca ti-a placut articolul, te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/dincolo-de-zona-de-confort.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/clipa-prezenta.html