CAND IUBIREA MOARE - CUM SA NE IMPACAM CU IDEEA UNEI DESPARTIRI

 Cu siguranta una dintre cartile pe care le voi scrie va avea ca tema principala moartea iubirii dintre doi oameni. Iar in cazul acesta, ma refer la iubire in sensul ei mai erotizat si mai putin la sentimentele de afectiune si respect reciproc pe care doi oameni care au fost intr-o relatie, e normal sa le pastreze unul pentru celalalt.

Intr-un fel, lumea aceasta e creata pe principiul perisabilitatii si transformarii, nimic nu tine o vesnicie, totul e sortit schimbarii, ca si noi de altfel.

Realist vorbind acum, toate relatiile de iubire se termina in tragedie. Fie ca se despart sau unul dintre ei moare, toate se sfarsesc. Imi place mult un citat pe care l-am citit pe FB la un moment dat si pe care l-as putea parafraza cam asa: sa nu-ti para rau ca s-a terminat povestea de iubire, ci sa-ti para rau daca nu ai  avut vreo poveste de iubire. 

De cand am avut ocazia sa ma intalnesc cu Moartea (mai multe amanunte in postarea aceasta http://balanstefana.blogspot.ro/2013/04/cand-m-am-intalnit-cu-moartea.html), am inteles cat de efemera este existenta noastra si cat de inconstienti suntem c-o traim de parca am fi nemuritori. Si cel putin sub forma asta, nu suntem. 

Iar cand moare iubirea, in loc sa realizam ce am spus mai sus, ne revoltam. Speram ca ura ne va izbavi de durerea efemeritatii a ce traim, dar ura nu face decat sa ne umple de frica si de blocaje. Si tocmai acestea ne impiedica sa traim.

Am trait si eu acel tip de iubire geloasa, istovitoare si tematoare urmata de o despartire greu de inteles si cu mult zbucium, m-am umplut si eu de ura ca sa pot accepta separarea, dar acum stiu ca nu asta este solutia.

Daca partenerul pleaca, ca ne paraseste pentru altcineva sau din cauza neintelegerilor, asta nu inseamna ca noi nu suntem valorosi. 

Societatea a inventat lanturi invizibile cum ar fi casatoria, acest "minunat contract" al iubirii, ca nu cumva sa fugim daca decedeaza iubirea. Dar iubirea mai moare, ca orice lucru care traieste si a-i flutura un contract pe langa "trupul neinsufletit" nu o mai readuce la viata ci doar incepe sa putrezeasca si sa se manifeste prin mizeriile din tribunale si suferintele prin care trec cei doi si eventual, copiii lor.

Cred ca o parte importanta a dezvoltarii personale este sa invatam o data pentru totdeauna ca "oamenii nu detin oameni" si sa le redam partenerilor libertatea, chiar si sa aleaga pe altcineva la un moment dat. 

Dezvoltarea personala ne ajuta sa vedem in despartire nu o tragedie, ci o sansa de a ne reinventa, de-a iesi din confortul unei relatii ce ajunsese sa fie calduta si sa vedem in lectia acestui sfarsit o avertizare ca la un moment dat, totul se va sfarsi in viata noastra.

O despartire mai vine cu promisiunea unei noi relatii, a unei persoane cu care sa ne potrivim mai bine. Lumea in care traim e foarte dinamica, oamenii se despart mult mai des, asa ca indiferent de varsta ta, ai sansa sa-ti gasesti un partener care, poate, la randul sau, vine mai experimentat si mai intelegator ca urmare a experientei acumulate.

Totul este sa nu lasi sfarsitul relatiei actuale sa te traumatizeze, sa nu-ti fortezi creierul sa faca generalizari dureroase, pentru ca-ti promit eu, undeva, mai aproape decat crezi tu, te asteapta NOUA TA MARE IUBIRE. Totul e sa fii pregatit s-o traiesti!

Poti citi mai multe pe aceasta tema in cartea mea GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI in capitolele DRAGOSTE SI ROMANTISM  si INFRUNTAREA TRECUTULUI.