Am invatat sa-mi placa linistea. Fugeam de ea pentru ca ma lasa sa aud zgomotul asurzitor al gandurilor grabite ce-mi aminteau fara incetare despre ceea ce a fost si despre ce trebuie sa se intample. Parca saream pe un sotron invizibil intre trecut si viitor, tocmai peste prezent.
Am invatat sa respir, incet, aerul diminetii, am inceput sa savurez fiecare moment, indiferent de vremea de afara. Am invatat sa-mi cresc in interior lucruri minunate si ele incep sa rasara si inafara mea.
Am invatat sa ma opresc si sa privesc lucrurile din perspectiva lor si nu din a propriilor temeri, asteptari, dorinte.
Am invatat sa ascult, nu sa empatizez, pentru ca nu vreau sa am o replica interioara a durerii din jur, am invatat sa plec cand nu mai am ce cauta intr-un univers, am invatat sa iubesc doar pentru existenta a ceea ce iubesc.
Stiu acum ca realitatea e mai diversa decat harta pe care mi-am desenat-o despre ea, si daca vad oameni rai, lucruri rele, rautate, inseamna ca ele sunt undeva insemnate, acolo. Si scot radiera, si le sterg, incet-incet, si desenez in loc zambete, culoare, fericire.
Am invatat ca totul trece, si pentru orice clipa de tristete pierd un strop de fericire. Atunci ma opresc si respir, si un boboc de zambet incepe sa infloreasca. Sa aveti o saptamana excelenta!
Daca ti-a placut articolul, te-ar putea interesa si:
http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/clipa-prezenta.html
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: