Recunostinta

Luni dimineata m-am prabusit iar cand sotul meu alerga cu mine in brate catre ambulanta, m-am uitat in urma catre patul in care dormea copilasul meu nestiind daca-l voi mai vedea vreodata. Dar apoi mi-am amintit sa afirm ce-mi doresc, sa gandesc pozitiv, sa cred ca daca vreau sa supravietuiesc trebuie sa raman prezenta, sa nu ma concentrez asupra durerii atroce ce-mi arata gravitatea situatiei si posibilitatile sumbre, si am colaborat cu medicii, practic spunandu-le ce cred ca e, si aveam dreptate. Am fost operata de urgenta, am pierdut jumatate din sange, dar am supravietuit si am primit atata iubire, atata grija, atatea dovezi de afectiune, ca incep sa cred ca aceasta incercare era necesara sa confirme ceea ce am crezut. Tin sa va multumesc pentru urarile de sanatate, de incurajari, sa va spun ca la mai putin de o saptamana de la operatie ma simt excelent, sunt refacuta si abia astept sa-mi reiau viata. Incercarile sunt date sa evoluam. Sunt recunoscatoare pentru tot ce mi se intampla bun, chiar daca forma initiala nu o arata. Am invatat multe din aceasta experienta si probabil ca nu am inteles toate lectiile inca. Minivacanta placuta si va multumesc pentru gandurile bune.

FORTA GANDIRII POZITIVE

Traim intr-o lume destul de negativista. Sau cel putin intr-o astfel de tara. Deocamdata. Si am crescut cu ideea ca trebuie sa ma spetesc sa reusesc ceva, sa ma dau peste cap, sa fiu in competitie, sa fiu in rand cu lumea.

Chiar m-a intrebat ieri o prietena daca nu imi fac griji de ce spune lumea ca gandesc asa. Sa fiu sincera, cred ca lumea incepe din ce in ce mai mult sa gandeasca ca mine. Imi plac versurile lui CRBL, Voltaj si alti artisti care transmit mesaje pozitive. 

Lumea realizeaza din ce in ce mai mult ca nu exista criza financiara, ci morala, de blocare a creativitatii, a entuziasmului si a curajului de a-ti realiza visele, ca nu exista lipsa de resurse, ci doar dorinta de a manipula si a le bloca oamenilor accesul la resursele interne care duce la resursele palpabile. Si mai cred ca asta vine si dintr-un grad de meschinarie pe care il au uneori cei ce detin diverse parghii de putere de a controla oamenii, nerealizand ca aceasta stare de depresie si descurajare ii afecteaza si pe ei la un moment dat. Dar am renuntat la critica. Nu-mi pierd timpul si energia criticand. Am o certitudine, si e verificata pe viata mea:ce avem in interior se manifesta in exterior. De fiecare data. Daca ai bani in interior, ii vei avea si in portofel, daca ai dragoste, o vei avea si in exterior, daca ai vila cu piscina in suflet, o vei avea si in viata reala. Daca tu chiar le vrei, le vei avea. Dar valabil e si opusul. Cand credeam in saracie, eram saraca, cand credeam ca e rautate in lume, primeam rautate.

Acum viata mea e perfecta. Nimic nu merge rau in viata mea. Am o familie perfecta, elevi perfecti, prieteni perfecti...Ce nu corespunde descrierii, nu intra in lumea mea. Pur si simplu nu ii dau acces. Cu adevarat gandirea pozitiva mi-a schimbat viata. Nu dintr-o data, e un proces, inca mai am momente cand revin la proastele obiceiuri de a vedea lucrurile in gri, dar sincera sa fiu, o data ce te obisnuiesti sa gandesti pozitiv, cand nu o faci, simti ca esti in iad.

 Gandirea pozitiva se practica asa cum te obisnuiesti cu orice. Dar rezultatele sunt miraculoase. Cu cat gandesc mai pozitiv, cu atata primesc mai mult. Sub diverse forme: bani, iubire, recunoastere, calatorii... Am inteles ca exista de toate pentru toti, asa ca nu ma mai ingramadesc unde e concurenta, viata, chiar si in Bacau Romania e plina de optiuni, oportunitati, posibilitati.

Folosesc vizualizarea si aceasta functioneaza cu atat mai bine cu cat esti mai entuziast si pozitiv. Invat zilnic sa fiu recunoscatoare pentru ce am, fac zilnic exercitiul de a vedea ce am, ca sunt hainele, familia, calatoriile, accesoriile mele, si cu cat le observ mai mult, si cu cat sunt mai recunoscatoare, cu atat am mai mult. Nu mai afirm ce nu vreau, ignor ce nu doresc, afirm doar ce vreau sa se intample. Si da, stiu, toate astea au mai fost spuse de Rhonda Byrne, Paolo Coelho, Wayne Dyer, Paul Mckenna, Jack Canfield...dar mie mi-a luat 30 de ani sa ajung la astfel de idei.

Pentru ca la scoala am invatat de Fefeleaga si de alti nefericiti cu destin nefericit. Si era sa ma inscriu si eu in seria lor. Asa ca am sa le afirm toata viata, chiar daca nu-s originala sau chiar daca repet ideile. Si sper ca inca 7 miliarde de oameni sa le afirme zilnic. Lumea noastra ar fi cu siguranta diferita. Va doresc o viata perfecta! Si stiu c-o veti avea cand veti crede in ea!

CUM SA INVATAM EFICIENT (partea a 2-a)

In prima parte am prezentat faptul ca societatea decide la un moment dat sa separe invatarea de joc, ceea ce este, se pare, impotriva legilor naturii. Un al doilea aspect demotivant legat de a invata este nevoia educatorilor si parintilor de a critica, de a se axa pe ce nu am reusit sa facem bine in loc sa aiba in vedere partea de progres.

Dar cele mai dure si demotivante critici vin adesea tocmai din interiorul nostru. Programarea de care am pomenit in prima parte dau nastere unui EU mic si rau chiar in mintea noastra. Nu este propriu-zis o parte din noi ci mai degraba oglindirea in mintea noastra a cerintelor externe. Si atunci, orice rezultat am avea, nu este destul de bun, nu vedem niciodata progresul, nu vedem decat ce nu a mers. Acest EU mic si rau este de multe ori mai nociv decat mediul care i-a dat nastere, si este de multe ori "vinovatul"nereusitelor noastre. Este un sabotor nemilos. El ne spune sa amanam momentul actiunii intrucat nu avem intrunite toate conditiile de a invata asa cum trebuie. Ca nu intelegem lectia. Si ce e de facut cu el? Pai il dizolvam. Cand vocea critica din minte incepe sa va explice ca e posibil sa nu va iasa treaba, ca nu puteti invata la nu stiu ce obiect, bio sau latina, nu incepeti sa va fortati ca si cum trebuie sa va dovediti ca nu e asa. In realitate nici nu aveti cui sa-i demonstrati pentru ca nu sunteti cu adevarat doi, ci doar unul. Eul mic si rau e doar inventia mintii. Exista cat ii permiteti voi sa existe. Adevarata Inteligenta umana, cea care ne diferentiaza de animale e dincolo de fluxul de ganduri, e Creativitatea la care ai acces doar daca inchizi robinetul gandurilor, daca iti linistesti mintea. Gandirea trebuie folosita in folosul creativitatii si nu invers.

O tehnica foarte importanta pentru mine cand vreau sa realizez ceva se numeste transferul succesului. Cand ma simt invadata de ganduri de nereusita, ma gandesc cu lux de amanunte la ce am facut cu succes. Imi amintesc ca nu stiam fiecare pas de urmat pentru a reusi, dar mereu am stiut sa aleg urmatoarea miscare atunci cand nu m-am stresat inutil. Cand am decis ca e alegerea mea sa fac o anumita actiune cat mai bine. Un lucru foarte important in viata este sa nu te iei prea in serios. Ego-ul nu e usor de multumit si nu prea ajuta la nimic. Sa-ti pese doar de ce crede lumea sau sa-ti pui niste standarde pe care sa le atingi ca sa(-ti) dovedesti ca esti bun e pierdere de energie. Stii bine de ce esti la scoala! Nu trebuie sa-ti deseneze nimeni! Sigur e visul TAU sa termini liceul, sa mergi la facultate si apoi sa faci bani multi cu meseria ta. Daca nu gandesti asa, poate ar trebui sa lucrezi la perspectiva de termen lung. Fiecare lectie de invatat este doar un pas care te duce spre ce visezi, te antreneaza pentru succes, asa ca joaca-te cu fiecare provocare. E o repetitie pentru momentul in care succesul va insemna bani. A avea succes e un exercitiu foarte util. Fa-ti un caiet al progresului. Dar nu deveni vanator de note. Urmareste cresterea in valoare. Tu stii bine ce-ti spun. Tu stii cand ai luat o nota nemeritata. Economia evolueaza rapid si e o chestiune de ani pana cand pseudo-valoarea va disparea din economie. Nu-ti pierde timpul si energia invatand cum sa pacalesti si sa te pacalesti. Pe langa faptul ca nu vei mai avea respect fata de tine, este putin probabil sa-ti mai foloseasca la ceva daca vrei sa faci bani.

Nu uitati sa va recompensati pentru fiecare reusita. Cumparati-va o ciocolata sau o esarfa sau orice altceva si notati-va undeva pentru ce v-ati acordat premiul respectiv. Nu, nu va pacaliti deloc! Voi stiti cel mai bine cand meritati rasplatit. Nimeni nu stie mai bine ca ati avut un progres real. E o mare meteahna a noastra ca asteptam pe altii sa ne recunoasca valoarea. Va garantez ca veti avea si recunoastere exterioara daca veti urma ce va spun.

Ma mai ajuta atunci cand invat sa ascult muzica lenta (prefer pe cea clasica care include pian intrucat inlesneste accesul la creativitate), aprind si lumanari parfumate intrucat psihologii arata ca palpairea focului si mirosul placut ajuta la linistirea mintii si puterea de concentrare.

Ma ajuta sa iau notite, dar succinte, de obicei un rand care sa rezume un intreg alineat. Nu cred ca e util sa va apucati sa copiati intregul text intrucat va va fugi mintea si nu mai sunteti atenti la ce scrieti.

De fiecare data cand invat ceva, sunt curioasa in mod real in legatura cu ce citesc, si e imposibil sa nu gasesti lucruri interesante. Cand simt ca nu inteleg ceva, iau o scurta pauza, ma plimb putin prin camera, ma uit la o floare (imi plac orhideele) sau daca aveti un animalut de casa, jucati-va cu el. Animalutele emana energie pozitiva care ajuta la descatusarea creativitatii. Nu incepeti sa intrati pe fb sau sa aprindeti televizorul pentru ca riscati sa va deconectati. Acestea vor fi recompensele atunci cand terminati.

Dupa ce termin de facut notite le citesc incercand sa-mi amintesc amanunte din fiecare paragraf. Dupa aceea citesc sa vad ce mi-a scapat. Practic ma joc cu lectia. Imi place sa fac tot felul de desene si scheme, cat mai neconventionale, cu mici personaje daca studiez pentru literatura, dar sunt convinsa ca veti gasi si alte metode distractive sa asociati informatiile cu ceva distractiv. JUCATI-VA! Scoateti cuvintele ca trebuie, munca si efort din vocabular si inlocuiti-le cu vreau, joaca, distractie.

O alta tehnica ce functioneaza la mine e vizualizarea succesului. Fie ca e o prezentare, ascultare (asa cum se poarta la noi inca) sau proiect, imi inchipui cu lux de amanunte cum va avea loc. Aici, o vreme va aparea EUL mic si rau care cu o voce suava va va aminti de fostele esecuri. Tot ce aveti de facut este sa il ignorati, si sa aplicati tehnica transferului sentimentului de succes. In timp, acea voce descurajatoare va amuti pe vecie! Si o viata minunata si plina de realizari va sta in fata!

Succes!

CUM SA INVATAM EFICIENT (partea 1)

Invatam toata viata. Nu realizam asta pentru ca uneori e placut. De fapt ar trebui sa fie asa de fiecare data. 

Atunci de ce nu este? Natura a facut ca noi sa invatam prin intermediul jocului. 

In cartea Homo ludens, psihologul si lingvistul olandez Johan Huizinga arata ca jocul este o activitate vitala pentru toate speciile, nu numai pentru cea umana. 

Am lucrat in mediul economic ceva timp si acolo am auzit expresii ca jucatori pe piata iar una dintre cele mai importante teorii din economie se numeste teoria jocului. 

Si cui nu-i place sa se joace? Si atunci de ce nu privim tot ce facem din aceasta perspectiva? Avem toate motivele.

Dar avem de-a face cu programarea sociala care actioneaza asupra noastra de la o varsta frageda. 

Parintii nostri si apoi educatorii nostri ne transmit mesaje cum ar fi: " gata cu joaca ", "pune osul la treaba ", "trebuie sa muncesti din greu sa reusesti " etc. 

Cred ca fiecare dintre noi poate veni cu o sumedenie de astfel de expresii auzite in familie sau la scoala. In cazul meu, cel putin, astfel de expresii au reusit sa-mi blocheze motivatia si creativitatea, iar acolo unde puteam, nu faceam ce mi se spunea ca TREBUIE sa fac. 

Nu pentru ca nu credeam in folosul acelei actiuni, ci pentru ca modul in care mi se cerea sa fac acel lucru era demotivant si nu aducea cu sine promisiunea recompensei. 

De exemplu, tatal meu imi spunea ca trebuie sa citesc mult. De exemplu ar trebui sa citesc Sadoveanu. 

Din fericire nu am prins aversiune pe lectura in general, dar nu stiu daca am citit mai mult de doua romane ale lui Sadoveanu, chiar daca e un bun scriitor. Iar acelea le-am citit pentru ca erau obligatorii pentru examene.

E vital sa scapam de tirania lui trebuie. Parintii au nevoie sa inteleaga ca nu exista critica constructiva. 

Fonetic vorbind, e o cacofonie. Semantic, nu poti alatura a construi si a critica. Critica demotiveaza. Punct. 

Poate ambitiona, dar pe termen lung demotiveaza pe oricine. 

Am invatat atat din experienta personala cat si din realizarile altora ca daca dorim rezultate pozitive trebuie sa ne concentram pe realizari, sa le punem in lumina si sa le transferam energia asupra celorlalte actiuni ale noastre. 

Toti avem nevoie de stima de sine, putini ajung la un grad de echilibru interior incat sa nu aiba nevoie de incurajari. 

Pentru cei care sunteti educatori sau parinti, incurajati-i pe copii si pe toti cei din jurul vostru. 

Concentrati-va doar pe progres si veti vedea minuni intamplandu-se. 

Cele mai puternice recompense sunt cuvintele calde si sincere de incurajare si lauda.

Maine voi scrie despre tehnici de a ne motiva si de a retine mai bine ce invatam.

Daca ti-a placut articolul, nu uita sa dai share!

DESPRE EGO

Scriu azi despre un alt aspect al nostru, pe langa maimuta primara, si anume despre egoul nostru, sinele fals. A fost foarte frumos numit de Dr. Dyer: Edge God Out (a-l scoate in afara pe Dumnezeu). Cred ca e momentul cel mai important, fiind Saptamana Mare, si chiar daca nu simt o profunda afiliere fata de ortodoxie, cred in Hristos si sunt cutremurata de sacrificiul pe care l-a facut pentru trezirea Constiintei Umane.

Stiti ca va vorbesc mereu despre fluxul gandirii, de faptul ca acesta ne impiedica sa ne conectam la aceasta Inteligenta Superioara care ni s-a dat, si care in psihologie si in spiritualitate sunt denumite ca Eul Superior, legatura noastra directa la ceea ce noi numim in mod conventional Dumnezeu, Energia Sursa. E, asa cum spunea Eckhart Tolle linistea din spatele gandurilor, cuvintelor, locul fara forme si reprezentari dar care vibreaza de viata. Imi place cum Tolle a spus ca de fapt noi l-am creat pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra, prin nevoia noastra de-a explica totul prin gandire.

Iar cand incercam sa ne prezentam, vorbim tot despre creatia mintii noastre, despre rolul pe care-l jucam sub forma ce ni s-a dat, forma a carei continua schimbare incercam s-o oprim si s-o incadram in niste repere clare: Ma numesc Stefana Balan (de fapt era Roset...dar si asta s-a schimbat), sunt casatorita (deci am subcontractat un sot, sub acelasi nume), sunt profesor de limba engleza la Vasile Alecsandri (dar sunt si de franceza, si traducator, si indraznesc...si scriitor), sunt blonda (dar de fapt satena natural) ...etc, samd...

Deci pana la urma, exista o identitate clara a formei? Sigur ca nu! Sunt lucruri pe care le facem sau le avem la un moment dat, dar nu sunt identitatea noastra. Iar eu mai sus le-am aratat pe cele mai definitorii. Mai interesant e cand oamenii se identifica cu functia, sau cu parerea celorlalti despre ei. Va dati seama ce fragila e lumea lor? Egoul e cea mai mare molima a omenirii. Oamenii se identifica cu o imagine inventata de mintea lor si apoi isi construiesc o intreaga plasmuire care se doreste a fi viata lor. Nu mai sunt capabili sa aiba relatii autentice cu cei din jurul lor si nici macar cu ei insisi, pentru a nu strica in vreun fel povestea pe care au creat-o despre ei. Si se trezesc in amurgul vietii ca toate povestile pe care si le-au spus despre cine sunt ei, sunt de fapt plasmuiri, si mai rau....isi dau seama ca au stiut-o mereu.

M-a intrebat azi un cititor de ce divorteaza oamenii. Divorteaza pentru ca din start isi cauta partener care sa le satisfaca ego-ul, care sa le confirme plasmuirile despre cine sunt ei, si cand partenerii refuza sa mai faca asta, sau cand in mod reciproc nu-si mai sustin nevoile egoului, cauta in alta parte. Rareori cauta in interior sa se intrebe: Cine sunt EU cu adevarat? Daca ar face asta, nu ar semna contracte PE VIATA cu alti oameni asteptand ca aceia sa rezolve pentru ei probleme sufletesti pe care ar trebui sa le rezolve singuri, probleme ce dispar de la sine atunci cand Sinele Fals dispare.

E un moment bun sa intrati in sufletul vostru si sa va intrebati in aceasta saptamana sfanta: EU CINE SUNT DE FAPT?

DESPRE CURATENIE SI ALTELE ;)

Hello! De mult nu am mai scris si nu pentru ca as fi facut ceva memorabil, chiar daca lucruri minunate continua sa se intample in jurul meu, dar cred ca m-am lasat si eu purtata cam mult de fluxul gandirii in loc sa fiu prezenta in viata mea. Dar cand am fost, s-au intamplat lucruri minunate. De exemplu, unul ce nu as fi crezut ca mi se va intampla vreodata: mi-a placut sa fac ordine in casa. Acum sa nu incepeti sa fiti invidiosi ca nu am terminat nicio curatenie, departe de asta, dar cat am facut, mi-a placut.

Aici am aplicat "tehnica blonda" cum imi place mie sa-i spun, cu toate ca are si alte forme: eliberarea mintii de ganduri. Cel mai aberant lucru care mi se poate intampla uneori e sa gandesc. Cand fac asta...se misca rotitele mai ceva ca la contoarele de electricitate cand avem toate aparatele in priza. Si plec de la un gand nevinovat, cum ar fi sa-mi fac patul si ajung la concluzia ca viata mea e trista, eu sunt cum nu trebuie si totul e pe dos. De data asta am facut patul. Gandurile au venit, dar nu le-am mai urmarit ca un catel care urmareste un miros. M-am relaxat, mi-am amintit ca sunt blonda si nu mi se cere prin natura lucrurilor sa gandesc, iar in clipa urmatoare realizez ca facusem curatenie in intreaga camera, dadusem cu aspiratorul, stersesem praful, asezasem totul cum trebuie, iar totul era in armonie perfecta. Si asta fara efort, nervi, stimuli interni agresivi la adresa mea sa ma apuc de treaba.

Uitam adesea ca in noi mai exista o inteligenta, cea superioara, Creativitatea, la care ajungem doar daca ne relaxam. Tehnica cea mai buna pentru mine, indiferent daca trebuie sa invat un discurs public in engleza sau sa aranjez hainele in dulap e sa vizualizez ce vreau sa fac si dupa aceea sa-mi eliberez mintea de ganduri. Ce ganduri vin au o serie de intrebari de genul: Crezi ca ai sa reusesti? Stii ca nu e prima oara cand incerci... In loc sa le dau explicatii, nu le mai urmaresc, nu ma mai revolt impotriva mea, ci ma relaxez, si doar lucrez...pe principiul genial de altfel: Eu muncesc, nu gandesc!

Sa nu sariti sa-mi spuneti acum ca voi sunteti inteligenti si ca trebuie sa ganditi. De fapt, gandirea nu ne paraseste, dar avem acces prin eliberarea de ganduri la cea mai evoluata gandire de pe planeta si care ne ghideaza pas cu pas sa facem tot ce ne dorim, si sa reusim. Cand faceti ceva, e bine sa zambiti, si vorbesc aici de zambetul interior, si daca tot vreti sa va ganditi la ceva, ganditi-va la lucrurile in care ati avut succes, chiar daca au legatura sau nu cu activitatea curenta. Sentimentul de reusita va va ajuta sa transferati aceeasi energie creatoare si asupra ceea ce faceti in momentul de fata.

Va pup si succes la curatenie pentru ortodocsi iar pentru catolici si protestanti: Paste Fericit!