SUCCESUL ESTE OPȚIONAL, FERICIREA ESTE OBLIGATORIE

 (Sursa foto: http://www.flashuser.net/photos-human-emotions-happiness)

Succesul, aceasta unitate de măsură a unei vieți reușite în timpurile moderne, parcă ne-a întunecat gândirea, în loc să ne ajute să ne mobilizăm și să acționăm în direcția lucrurilor care ne fac  fericiți.

Paradoxul lumii în care trăim este că nu mai considerăm fericirea măsura succesului, ci imaginea pe care o creăm despre noi, părerea celor din jur, banii și bunurile pe care le deținem.

Parcă nici relațiile sau experiențele nu mai au farmec dacă nu sunt validate de cei apropiați sau chiar pe rețelele de socializare.

Putem fi fericiți fără a avea succes? Da. Cred că fericirea nu este o stare mentală, ci una a conștiinței noastre.

Fericirea nu are nevoie de validări, de condiții speciale, de sume mari de bani, de like-uri.

Este succesul garantul fericirii? De prea puține ori. Depinde de ce realizări însumează succesul. I-am auzit pe mulți oameni considerați realizați că tocmai atingerea unor obiective la care visau de mult: cifre de afaceri mai mari, funcții sau chiar și casa viselor lor, i-au îndepărtat de starea de bine pe care o aveau înainte de toate acestea.

De ce? Poate pentru că astfel de realizări stimulează mintea, iar mintea e făcută în așa fel încât același stimul își pierde puterea în timp, iar ce te făcea "fericit", te poate plictisi mai târziu.

Adevărata fericire este diferită. Nu o simți la nivelul creierului, ci la nivelul inimii. Nu depinde de factori externi și poate fi o stare permanentă. O poți simți și în sărăcie, în boală, în pierdere. E o stare de pace, binecuvântare, echilibru și viziune. Aceasta este fericirea. Și această stare este motorul tuturor lucrurilor bune din lumea aceasta.

Atunci, m-ați putea întreba, e rău să ai succes? 

Nicidecum! Succesul ar trebui să fie o manifestare pe plan material al fericirii. Iar când în spate e o stare de bine, succesul începe să însemne altceva. Începe să însemne a contribui, a iubi, a oferi din ce ai mai bun. 

Banii încep să ajute, să construiască, să fie folosiți în mod ecologic și nu pentru a atrage priviri și validări. Puterea de decizie va fi folosită pentru a concentra energiile înspre proiecte de care să beneficieze cât mai mulți și nu pentru a manipula. Relațiile cu cei din jur vor fi mai pline de sens și iubire.

Eu nu cred că totul merge rău în lumea aceasta. Sunt multe lucruri care merg bine, mulți oameni minunați, multe proiecte care schimbă vieți, o trezire a conștiinței. Și nu, nu e nevoie de o revoluție. E nevoie de mai multă stare de bine pentru a optimiza ce există bun deja. Și astfel lumea va fi mai buna!