(SURSA FOTO: www1.skysports.com)
Asa cum ma asteptam, au aparut si postarile de genul ''eu nu am de ce sa fiu mandru/sa-i multumesc Simonei'', ca doar a ajuns asa departe pentru ea.
Initial nici nu am vrut sa scriu pe blog despre ea, i-am savurat performanta in mod egoist si m-am bucurat pentru fiecare punct castigat in fata Mariei Sharapova, o alta atleta minunata.
Insa citind o serie de comentarii, mi-am zis ca e cazul sa-mi scriu si eu parerea...mai degraba entuziasmul si bucuria sa vad si astfel de modele, nu numai pentru tanara generatie, ci pentru noi toti.
M-am simtit inaltata de curajul si munca acestei tinere de doar 22 de ani (apropo, voi ce faceati pe la 22 de ani?) pentru a atinge marea performanta. Indubitabil e vorba si de talent nativ, dar cati dintre noi nu ne lasam talentele sa putrezeasca fara sa facem nimic sa le slefuim si sa (ni) le daruim?
De ce-i multumesc Simonei? Pentru ca mi-a amintit ca e nevoie de munca, de vointa si de modestie pentru a construi actiuni valoroase. Scria un blogger ieri ca Simona a ajuns aici pentru ea. Poate a ratat momentul cand le-a multumit conationalilor inca inainte de-a le multumi antrenorilor si parintilor. Ea s-a luptat pe teren sa ne faca si pe noi mandri, intr-un context international nefavorabil noua, si chiar am fost fericita ca atatia romani au platit un bilet deloc ieftin ca sa-i fie alaturi.
Ieri Simona mi-a mai dat un impuls sa-mi amintesc de visele mele, de talentele mele, de ce am sa ofer, si sa fac ceva in directia lor. Nu doar sa stau si sa vad ce nu pot face. Iar lectia pe care am primit-o este:
''Poate nu am ajuns acolo inca, dar sunt mai aproape decat ieri!''
Bravo Simona!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: