RITMUL VIETII NOASTRE...

Muzica tare, viteza in trafic, fuga pe scari, discutii aprinse... Suntem prinsi intr-o cursa nebuna si ni se pare ca asa e normal. Ne spunem ca e necesar sa acceleram, pentru ca sunt multe de facut, si daca nu ne grabim, nu terminam... 

Asa sa fie, oare? Spre ce ne grabim, de ce ne grabim atata? Cine a impus acest ritm? Chiar nu putem avea rezultate si atunci cand incetinim?

Nu neg ca sunt domenii in care viteza e vitala: urgentele medicale, pompieri, politie...dar cati dintre noi lucram intr-un astfel de mediu?

Duminica trecuta am mers la mall. Nu mai fusesem de mult timp duminica si uitasem ce aglomeratie e, mai ales ca e frig afara. Cand am intrat, ma asteptam sa vad oameni relaxati, bine-dispusi. In schimb, am dat de o multime de oameni agitati, unii se certau cu o chelnerita mai inceata, altul, neatent fiind, a dat peste una dintre femeile de serviciu care debarasau si biata femeie a scapat pe jos ce stransese de pe mese... Iar respectivii nici nu au facut un gest s-o ajute.

Toata atmosfera denota o incrancenare "hai sa ne distram" parca scrasnind din dinti, o disperare de a "bifa" iesirea de duminica seara si nicidecum relaxare sau timp de calitate.

Cineva mi-a replicat ca ii place ritmul alert. Ca "simte ca traieste cu adevarat"

Si totusi, nu ma pot abtine sa nu intreb:

Ce s-ar intampla daca am incetini ritmul?

Daca ne-am bucura de drum in timp ce mergem undeva?

Daca am fi atenti la ce ne transmit ceilalti?

Daca am vorbi frumos cu oamenii care ne servesc si ne-am aminti ca sunt oameni, si nu roboti?

Daca am asculta intrebarile copiilor nostri si ne-am lua ragazul sa le raspundem?

Daca am merge in loc sa alergam?

Daca nu i-am mai plati polite partenerului si am comunica onest cu ea/el?

Daca am pune iubire si calm in tot ce facem?

Daca am respira adanc inainte sa ne enervam?

Daca am fi prezenti in clipa de ACUM din viata noastra?

Chiar credeti ca nu am reusi sa facem ce facem deja? Si cum ar arata lumea noastra?