GURA LUMII

Recunosc ca m-a mai durut si pe mine ce a mai spus lumea. In meseria mea, fara sa vrei esti in "gura lumii" si e imposibil sa-i multumesti pe toti. Imi amintesc de vremurile cand intrebam cu infrigurare ce se mai aude despre mine, de parca eu nu stiam ce faceam si trebuia sa aflu de la altii. Si ii auzeam pe toti spunandu-mi ca nu ar trebui sa-mi pese, eu stiam ca nu ar trebui sa-mi pese, si totusi, imi pasa.

Dar de ceva timp, nici nu prea mai aud barfe despre mine, poate doar cu ocazia vizitelor la rudele care tin mortis sa ma puna la curent cu ce se mai spune despre mine, si sunt absolut convinsa ca se mai vorbeste despre mine, de fapt, m-as ingrijora sincer daca nu, pentru ca ar insemna ca actiunile mele nu sunt vizibile, dar daca nu ma interesez, nu mai aflu, si prin urmare nu-mi mai stric ziua..

Este posibil sa nu-ti pese de gura lumii? Desigur! Cere putina disciplina mentala si vointa.

De ce ne pasa de ce spun oamenii? Pentru ca asa suntem educati. Pentru ca parintii ne-au cerut sa nu-i facem de rusine mai mult decat sa ne atingem potentialul. Pentru ca relatiile si pacea din cadrul familiei a depins de ce spuneau profesorii despre noi, sau vecinii, sau mai stiu eu cine. Apoi intreaga viata ne dorim sa ne integram, sa fim parte din grup, sa nu fim prea diferiti ca nu cumva sa fim considerati nebuni (ca o observatie, in timp ce psihologia te eticheteaza ca nebun daca iesi din tipare, NLP considera ca esti nebun daca stai blocat in tipare).

Apoi ne pasa pentru ca nu avem incredere in fortele proprii. Daca facem ceva, dorim confirmarea valorii. Iar educatia e organizata in asa fel incat trece cu vedere lucrurile bune in timp ce stigmatizeaza greselile. Si apoi ne miram ca nu mai exista spirit de initiativa, ca oamenii tremura de fiecare data cand sunt amenintati cu restrangerile, pentru ca din punctul asta de vedere, scoala si societatea ne invata ca nu ai valoare decat daca seful tau o confirma.

Ne mai pasa de ce spune lumea atunci cand chiar noi stim ca nu am facut tot ce trebuie sa fim cea mai buna varianta a noastra. Increderea in fortele proprii vine cu competenta, iar adevarata competenta vine atunci cand ne concentram pe ce avem noi de facut mai mult decat pe ce cred ceilalti despre noi.

Este foarte important sa constientizam ca este imposibil ca toti sa ne placa. Este o asteptare nerealista si nesanatoasa. Oamenii, ca si lumea in care traim, sunt foarte diversi, si singurul mod in care te poate placea toata lumea este sa le faci pe plac tuturor, iar asta este o teribila risipa de energie.

De cand studiez NLP am observat tipologiile oamenilor de succes, fie ca e vorba de elevii mei, fie ca de profesionistii cu care am intrat in contact. Cu cat omul are mai mult succes, cu atat mai curajos este. Nu ma refer aici la curaj nebunesc ci ma refer la loialitatea fata de propriile proiecte, principii, valori. Un astfel de exemplu este sotul meu, care a fost dat afara dupa ce a fost tarat din cercetare disciplinara in cercetare disciplinara timp de doi ani, doar pentru ca a fost un lider de sindicat corect. Credeti ca oamenii pentru care si-a sacrificat viata profesionala l-au aparat? Nicidecum, s-au mutat la sindicatul administratiei imediat si se plang ca-s nedreptatiti. Eu consider ca-si merita soarta pe deplin. Pe de alta parte, sotul meu si-a gasit un loc de munca mult mai bun imediat. 

Cand crezi in valorile tale, cand ai coloana vertebrala dreapta, cand esti bun profesionist, ai acces la inteligenta superioara si gasesti solutii. Daca te lasi calcat in picioare, iti meriti soarta.

Toata lumea se plange de viata in Romania, de saracie si de nedreptate. Romania se va schimba cu adevarat doar cand oamenii se vor dezvolta, vor scapa de frica si vor intelege ca trebuie sa iesi din zona de confort pentru o viata mai buna, cand oamenii vor face lucrurile in care cred cu adevarat si nu pe cele pe care "trebuie" sa le faca doar sa nu "vorbeasca lumea". 

Ma obosesc oamenii care-si petrec viata sa-i multumeasca pe sefi si consider astfel de comportamente nocive pentru ca nu fac decat sa le hraneasca acelora ego-ul. Romania se va schimba cand oamenii vor fi autentici, independenti si curajosi, si vor ignora gura lumii.

Daca ti-a placut articolul, ar mai putea sa te intereseze si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/cum-sa-castigi-incredere-in-tine-partea.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/06/oglinda-oglinjoara.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/cum-ne-educam-copiii.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/03/sa-moara-si-capra-vecinului.html

SA MOARA SI CAPRA VECINULUI

Aceasta a fost prima lectie de cultura pe care i-am dat-o directorului general al companiei cu care colaboram, al carui profesor de limba si cultura si translator eram, in vara anului 2005, cand zona Bacaului a fost lovita de inundatii iar cand firma a decis sa-i ajute pe sinistratii care-si pierdusera casa cu suma de 2000 RON. Directorul a primit o serie de "scrisori" care-i reclamau pe cei care trebuiau sa primeasca aceasta suma ca au rude care lucreaza in strainatate, iar aceste scrisori veneau, culmea, din partea oamenilor ale caror case au ramas in picioare. Trebuind sa traduc aceste epistole, m-am gandit cu amaraciune la disperarea noastra de a crea o imagine pozitiva cand apare un strain in peisaj, dar daca si in astfel de momente inima noastra ramane impietrita in fata durerii si deznadejdii, ce mai ramanea de spus?

Am invatat in ultima vreme, si am verificat in practica pe oamenii care m-au lasat sa-i ajut sa se dezvolte personal, ca cea mai mare resursa pe care o tara o poate avea o reprezinta OAMENII. Nu am sa povestesc aici despre neajunsurile sistemului de educatie, e clar ca din pacate isi bazeaza mult din metode pe frica de pedeapsa decat pe incurajare, dar educatia este unul dintre elementele cheie cand vorbim de prosperitate. Suntem din pacate, o natiune de oameni timorati, speriati, gata sa ne lasam folositi doar pentru a nu ne pierde slujba sau alte "avantaje" materiale aparente. Iar metoda prin care oamenii sunt tinuti sub control este exact asta: FRICA. O scurta lectie de neurologie va arata ca rolul fricii este de a bloca legaturile neuro-corticale din creier care ar duce la actiunile pe care omul si le propune. Practic, studiile au aratat ca oamenii depresivi, nefericiti, au o frica exacerbata de orice. Si cu cat aceasta actioneaza mai mult, cu atat omul generalizeaza frica asupra tuturor aspectelor vietii sale. Aceste blocaje neuro-corticale se manifesta la nivelul organismului prin bolile pe care le dezvoltam. De fapt, bolile sunt modalitatea prin care corpul ne anunta ca nu lasam creierul sa opereze cum trebuie.

Oamenii speriati sunt usor de manipulat. Creierul lor este blocat iar ei nu mai vad oportunitatile pe care le au, in schimb se activeaza mecanismele de supravietuire. Apare astfel invidia, dorinta de a fi cel care castiga cursa, competitia. Nu cred in competitie, ca o observatie. Cred ca omenirea are nevoie de toata creativitatea umana de care poate dispune. Consider ca se face o cumplita risipa de resurse umane, fiecare cersetor care imi iese in cale ma face sa ma gandesc cu amaraciune ca ar fi putut fi un inventator, un medic, un profesor dedicat, daca ar fi avut sansa unei familii iubitoare si a educatiei. Unii cunoscuti de-ai mei imi explica cu emfaza si accentuand cuvintele, ca ar exista niste diferente "genetice" intre oameni, dar nu prea stiu care e sursa stiintifica a acestor afirmatii, pentru ca geneticienii au cam recunoscut ca diferenta intre oamenii de toate rasele si etnicitatile (cu exceptia desigur a bolilor genetice) este de 0,01%. Asta inseamna ca restul de 99,99% e dat de mediu si educatie.

Dar ideea principala a acestei postari nu este sa critic, e plina lumea asta de comentatori negativisti, pentru ca sursa unei astfel de atitudini este tot frica, ideea principala este sa iesim din cursa impotriva celorlalti si sa incepem sa ne construim existenta in jurul obiectivelor de natura sa aduca frumusete si calitate vietii noastre. Cunosc oameni bogati care in loc sa se bucure de viata si libertatea pe care le-o pot oferi banii lor, ei tot plini de invidie sunt pe ceilalti. Ce fel de viata e asta? Ce folos am avea daca toti in jurul nostru ar fi saraci? Fiecare om isi are rolul lui in societate, si cu cat sunt mai prosperi sau mai buni profesionisti, cu atat mai multe lucruri bune pentru noi toti.

Haideti acum sa gandim in afara competitiei, in afara „cursei” de la serviciu sau scoala, sa ne concentram creativitatea asupra imbunatatirilor pe care le aducem vietii noastre. Frica si programarea sociala ne-au facut sa nu mai indraznim sa visam. Chiar si cei care reusesc din jur parca doresc sa induca ideea: "ei, eu am putut, dar tu nu ai putea...." Prostii! NLP ne spune clar, daca cineva a putut, atunci oricine altcineva poate... Nu se nasc unii mai "talentati" decat altii, totul e legat de educatie si de dorinta de a iesi din zona de confort.

Tu ce preferi, sa actionezi si sa-ti optimizezi viata sau sa te uiti in continuare la cei carora le merge bine, si eventual sa-ti spui ca tu nu vrei sa fii ca ei? (cred ca-ti amintesti de vulpita si de strugureii "acri"). Chiar nu ar mai trebui sa crezi ca toti care castiga bine fac lucruri ilegale. Sunt oameni care respecta legea si fac bani, si chiar e bine sa stii ca legea impozitelor e de partea antreprenorilor mai mult decat a angajatilor, dar mai multe despre educatia financiara in postarea urmatoare.

Iti urez o saptamana excelenta si plina de succes, si nu uita, vezi ce fac oamenii de succes si aplica la viata ta!

Daca ti-a placut articolul te-ar mai putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2013/02/pentru-binele-omenirii-fii-egoist.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/10/nu-exista-copii-lenesi.html

CUM SA CASTIGI INCREDERE IN TINE

Cand i-am intrebat pe elevii mei despre ce ar mai dori sa scriu pe blog, foarte multi mi-au spus despre stima de sine scazuta. 

Atunci, brusc mi-am amintit si eu de adolescenta mea chinuita, dar si de faptul ca pana de curand am avut serioase probleme referitoare la stima de sine.

Una dintre sursele lipsei de incredere in fortele proprii provine chiar din tipul de educatie care predomina, cand copiii gresesc ii apostrofam cu lucruri de genul "ma faci de ras", "chiar e mare rusine ce ai facut", "tie nu ti-e jena?", observatii ce au ca baza evaluarea exterioara si stimuli bazati pe frica.

Mai tarziu, societatea si asa confuza, promoveaza si asa-zisele valori, fetele sunt frumoase doar daca sunt inalte, slabe si eventual cu fite, esti respectabil daca ai toale de firma si ultimul I-phone, ce numar o mai fi si ala, si sa te fereasca Dumnezeu sa ai numarul anterior, ca mai bine ai avea un Nokia de ala de la muzeu... Si, clar, nu esti bun decat daca-ti spun altii, altfel, ce mai...? nu existi....

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa nu-ti pese ce spun ceilalti. In viata ai nevoie sa-ti urmaresti obiectivele tale, separate de gura lumii, si daca toata viata ta a fost in jurul validarii externe, e timpul sa-ti schimbi total perspectiva. 

Pierzi foarte multe daca-ti conduci viata doar ca sa capeti aprecierea unuia sau altuia.

Ce sa mai spun de tara noastra, unde atitudinea oamenilor a fost foarte bine reprezentata in reclama cu Dorel, unde doar electrocutatul sapa si trage iar ceilalti evalueaza ce ar fi putut face asta mai bine. 

Asa ca daca vrei sa faci ceva in viata asta, sa-ti realizezi vreun vis, e bine sa incepi prin a da un IGNORE sanatos evaluatorilor externi.

Pe de alta parte, increderea in fortele proprii vine odata cu COMPETENTA. 

Rezultatele nu apar peste noapte si ai nevoie de determinare si dorinta de a evolua. Si am observat un lucru destul de ciudat atunci cand muncesc pentru un anumit proiect: pentru un timp nu vad niciun rezultat, parca nici urma de el, ca apoi sa fiu coplesita de ce realizez. 

Tine cont de asta, caci se pare ca nu e doar cazul meu, si continua sa crezi in tine si in ce vrei sa realizezi.

Daca vrei sa capeti incredere in tine, incepe sa faci ce-ti doresti sa faci. Ia o bucata mare de polistiren, o cutie cu bolduri si pune acolo tot ce vrei sa realizezi: sport, proiecte, mers la dentist, tot ce vrei sa faci si daca ai face te-ai simti mai bine. 

Si tot vorbind de sport, sa stii ca e un element extrem de important daca vrei sa ai incredere in tine. Chiar daca nu te intereseaza sa slabesti, sentimentul de incredere este strans legat de sentimentul de bine general, iar multi uitam ca avem un corp, iar acesta ne pedepseste dandu-ne o stare generala proasta. 

Nu cred ca un om poate functiona la capacitate optima fara miscare. Ca sa nu mai spun ca atunci cand facem sport, creierul elibereaza hormoni ca endorfinele care dau o stare de fericire, serotonina, care ne ajuta sa gandim limpede si  pentru doamne, estrogenul care ne scapa de dureri menstruale mari si sindromul pre-menstrual.

Alt lucru pe care ar trebui sa-l faci daca vrei sa ai incredere, e sa te imbraci frumos zilnic, sa te ingrijesti, sa fii carismatic/-a, sa zambesti si chiar sa flirtezi usor cu cei din jur (vorba lui Bandler, atunci cand flirtam, nu o facem sa ne schimbam partenerul, dar sa ne simtim bine si sa-i facem si pe cei din jur sa se simta bine)

Daca vrei sa ai incredere in tine, pentru numele lui Dumnezeu, NU TE MAI PLANGE! Ia zambeste, arata cat mai bine, fii vesel, fa ce ai de facut cu entuziasm, nu-ti da importanta, ci pastreaza un simt al auto-ironiei.     

 Pai cum sa ai incredere in fortele proprii daca intreaga ta existenta este o competitie cu cei din jur?

Oricum ar fi, daca stai, nu vei castiga incredere in fortele proprii. Stima de sine vine impreuna cu prietenele ei actiunea si gandirea pozitiva. Daca vei face zilnic cate un pas, macar un pas, vei capata incredere pentru ca vor incepe sa apara rezultatele.

Gandeste-te, cand te-ai simtit increzator in tine? Inchide ochii, respira adanc si aminteste-ti ce ai simtit, cum aveai pozitia corporala... Suprapune situatia prezenta peste acele sentimente. Analizeaza-i pe cei care-i admiri, sau invidiezi (da, da, stiu, tu nu esti capabil de sentimente de invidie...), vezi ce fac si cum fac. Mai bine, inchide ochii si inchipuie-ti ca esti in corpul celui pe care-l admiri/invidiezi, mergi ca el/ea, vorbesti, actionezi, privesti prin ochii lui/ei. Incepe sa actionezi asa cum ar face persoana pe care o admiri.

Mai lasa prostiile de genul "sunt cum sunt, si n-am ce face". Daca nu faci ceva acum, ai sa te trezesti pe patul de moarte ca ai fi putut avea o viata excelenta daca nu-ti mai plangeai atata de mila. Daca viata cuiva drag ar depinde de tine sa fii hotarat si sa actionezi cu incredere, ai mai sta pe ganduri? Pai si ce te opreste acum?


Este foarte important sa-ti pastrezi energia la cote inalte. Oamenii se lasa coplesiti prea repede. Si ce daca nu-i place sefului sau profului "de fata ta"? Nu te mai frustra asa usor... Eu am o tehnica: pe harta realitatii mele am marcate doar persoanele importante din viata mea, nu pe toti oamenii cu care ma intalnesc intr-o zi. Asa ca daca este cineva care imi schimba starea de bine, il sterg de pe harta existentei imediat.Devine ca un strain. Il salut, dar atat. Pare mai greu la inceput, dar la un moment dat vei vedea ca stergandu-i pe cei care te supara, vei lasa loc si pentru oamenii de calitate in viata ta si nici nu te vei mai polua mental degeaba.

Asa cum am spus si ieri, nu te mai lua prea in serios. Autoironia te ajuta sa te adaptezi mai bine, sa te ingrijorezi mai putin in legatura cu imaginea ta si mai ales, cu ce ar putea spune ceilalti, si sa te concentrezi mai mult pe ce ai de realizat.

Am o alta veste pentru tine. Daca vrei sa ai succes, trebuie sa te obisnuiesti sa mai si gresesti. Nu exista om de succes care nu a gresit vreodata, ci doar oamenii care stau in zona familiarului pot spera sa nu greseasca nicicand. Nu zic acum sa nu fii atent la ce faci sau cum faci, dar da-ti libertatea sa nu ai dreptate tot timpul. Ajuta si daca inveti sa admiti asta, macar fata de tine.

NLP are un postulat extraordinar si anume ca "daca cineva poate sa faca ceva, atunci oricine poate", evident cu practica si determinarea necesare. Si literatura motivationala e plina de exemple exceptionale in aceasta directie. Citeste, cauta astfel de exemple si vei fi inspirat!

Multi oameni astepte ca altii sa le insufle incredere, angajatii il asteapta pe sef, elevii pe profesor, sotia pe sot sa-i spuna ca e frumoasa, dar cu adevarat increderea in fortele proprii  tine de neurologia creierului si de actiunile tale.Tu esti cel mai bun prieten al tau. TU incurajeaza-te pe tine, nu doar te blama!

Daca vrei sa ai incredere in tine oricand, e bine sa fii independent din doua puncte de vedere: EMOTIONAL si FINANCIAR. Nu zic sa fii lipsit de valori si sentimente, dar nici sa faca partenerul ce vrea cu nervii tai, sau angajatorul sa te calce in picioare dupa bunul plac. Cand sotul meu a fost concediat pentru activitatile sale sindicaliste, la usa il astepta altcineva cu o slujba mai bine platita tocmai pentru ca era bun profesionist. Daca vrei sa fii increzator, fii bun profesionist, curajos si ajuta si daca ai bani deoparte pentru a supravietui macar cateva luni fara slujba. Iti da libertatea mentala sa nu devii presul sefului, si nici macar nu trebuie sa faci ceva, pentru ca oamenii simt cine poate fi folosit si manipulat si cine nu. Asa ca daca-ti pastrezi coloana vertebrala dreapta si la propriu si la figurat, nu vei fi dintre "preferati".

Si astfel, cercul se inchide. Daca vrei sa ai incredere in tine, incepe sa investesti in valoarea ta, ca om, profesional, imaginea ta, si ITI GARANTEZ ca oamenii te vor respecta. Dar pe tine nu te mai intereseaza asta atat de tare nu? pentru ca e IMPORTANT ca TU TE VEI RESPECTA.

Asa ca nu mai astepta, incepe ACUM sa faci aceste lucruri!

Daca ti-a placut postarea, te-ar mai putea interesa si

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-incurajam-creativitatea-copiilor.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-i-ajutam-copii-sa-nu-fie-tristi.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/12/cum-sa-te-simti-motivat-pentru-scoala.html

Daca ti-a placut, nu uita sa dai share!

AM INVATAT...

Am invatat sa-mi placa linistea. Fugeam de ea pentru ca ma lasa sa aud zgomotul asurzitor al gandurilor grabite ce-mi aminteau fara incetare despre ceea ce a fost si despre ce trebuie sa se intample. Parca saream pe un sotron invizibil intre trecut si viitor, tocmai peste prezent.

Am invatat sa respir, incet, aerul diminetii, am inceput sa savurez fiecare moment, indiferent de vremea de afara. Am invatat sa-mi cresc in interior lucruri minunate si ele incep sa rasara si inafara mea.


Am invatat sa ma opresc si sa privesc lucrurile din perspectiva lor si nu din a propriilor temeri, asteptari, dorinte.

Am invatat sa ascult, nu sa empatizez, pentru ca nu vreau sa am o replica interioara a durerii din jur, am invatat sa plec cand nu mai am ce cauta intr-un univers, am invatat sa iubesc doar pentru existenta a ceea ce iubesc.

Stiu acum ca realitatea e mai diversa decat harta pe care mi-am desenat-o despre ea, si daca vad oameni rai, lucruri rele, rautate, inseamna ca ele sunt undeva insemnate, acolo. Si scot radiera, si le sterg, incet-incet, si desenez in loc zambete, culoare, fericire.

Am invatat ca totul trece, si pentru orice clipa de tristete pierd un strop de fericire. Atunci ma opresc si respir, si un boboc de zambet incepe sa infloreasca. Sa aveti o saptamana excelenta!

Daca ti-a placut articolul, te-ar putea interesa si:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/03/clipa-prezenta.html

SUNT UN COPIL AL UNIVERSULUI

Sunt un Copil al Universului
Liber sa alerg prin ploaie
Sa strabat drumuri neumblate
Sa uit de forma si de limitari
Sa rad si sa plang si sa rad din nou
Fara sa-mi pese de tipare

Sunt un Copil al Universului
Care a invatat ca normalul
E anormalul formei
Ca sunt energie in forma pura
Si ma joc, si creez, si visez

Sunt un Copil al Universului
Iar starea mea normala e fericirea
Pentru ca visul formei e doar un vis
Si tine de mine, Creatorul, sa-l transform

Sunt un Copil al Universului
Si nu ma poti incorseta
In dogme, in reguli, in norme
Singura mea lege e Iubirea
Si ea nu greseste nicicand

Sunt un Copil al Universului
Si ma bucur de fiecare manifestare
Si stiu ca limitele sunt o iluzie
Puse acolo sa ma intareasca
Si pentru Jocul meu.

Sunt un Copil al Universului
Si Universul imi zambeste.

CUM NE EDUCAM COPIII

• Le cerem sa invete pe de rost lucruri pe care nu le inteleg si le cerem sa le repete.
• Le spunem ca nu sunt buni de nimic si apoi asteptam performante de la ei.
• Le cerem sa stea cu orele nemiscati pe scaune sau in banci, ignorand faptul ca au un corp.
• Le ignoram inteligenta si le apreciem "cumintenia"
• Le ignoram creativitatea si ii apreciem cand memoreaza
• Ne deranjeaza originalitatea lor si-i invatam sa fie conformi
• Tipam la ei sa ne auda mai bine fara sa incercam sa le explicam de ce sa faca ceva.
• Ii umilim in public si ne miram ca-si pierd curajul.
• Le strivim entuziasmul pentru ca e prea galagios.
• Ii educam fara iubire, ca pe niste obiecte si am vrea sa fie buni si iubitori.
• Ii ignoram si apoi ne miram ca fac orice sa capete atentia noastra.
• Ii invatam sa spuna "NU" drogurilor, alcoolului, violentei, inainte de a sti ce sunt acelea.
• Uitam sa-i invatam sa spuna "DA" iubirii, intelegerii, pasiunii, increderii, creativitatii.
• Le ucidem visele fara mila invatandu-i propriile noastre limitari.
• Ii invatam sa le fie frica, sa se motiveze cu frica, sa actioneze din frica mai mult decat sa faca lucruri din pasiune si iubire.
• Ii criticam dar uitam sa-i incurajam.
• Ii rasplatim pentru "cumintenie" si nu pentru actiune.
• Ii etichetam.
• Ii descurajam la primul esec si le pedepsim greselile.
• Dupa ce facem acestea, cand vedem ca sunt nefericiti, ii ducem la psiholog.
• Si apoi ne asteptam sa faca lumea asta mai buna...

PS. Acest articol nu se refera la o persoana anume, dimpotriva, vad ca sistemul de educatie evolueaza, ci mai degraba la o mentalitate care inca se manifesta si afecteaza pana la urma, nu numai viitorul copiilor nostri, ci si pe al nostru, al tuturor. Totodata, acest articol reprezinta punctul meu de vedere si nu al vreunui sistem.

Te-ar mai putea interesa:

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/02/cum-sa-incurajam-creativitatea-copiilor.html

http://balanstefana.blogspot.ro/2012/09/nevoia-de-creativitate.html