Se intampla, in unele zile, sa te simti ca si cum petalele ti se deschid una cate una catre lume...si-ti lasa inima dezvelita. Sunt acele momente in care nu te mai temi de vulnerabilitatea deschiderii tale, si binecuvantezi ploaia ce cade si te racoreste sau razele soarelui care te mangaie.
Sunt acele clipe in care realizezi ca viata este un dar, acele momente cand sufletul tau reuseste sa se strecoare printre limitarile mintii si ale temerilor, si poti vedea lumea cu un ochi curat.
Infloresti tocmai pentru ca uiti de intepaturile ciulinilor care au mai ajuns la tine, si ei dorind sa te imbratiseze, dar nu au putut fara sa-ti produca si rani, te bucuri de momentul prezent, asa cum este, pentru ca a fi inflorit e o mai mare bucurie decat a fi un boboc care-si protejeaza miezul.
Noi suntem acele flori care noaptea se inchid pentru ca, a doua zi, sa-si redeschida petalele, pentru noi experiente, pentru ploaia racoroasa, pentru adierea vantului, pentru razele soarelui. Insa ne-am speriat, ne-am speriat de furtuni, arsita si uragane, de multe ori doar auzind de ele si fara a le fi trait chiar noi, de ciulinii care au venit cu intentia pozitiva de-a ne imbratisa si care ne-au ranit, si ramanem inchisi, nemailasand frumusetea vietii sa ne infioare.
Cum ar fi viata noastra daca am inflori zilnic in asteptarea lucrurilor bune din lumea asta, ignorand durerea pe care un spin neatent ne-o mai produce, in incercarea lui de-a intra in inima noastra?
Sa aveti o duminica minunata si sa infloriti pentru frumusetea vietii si pentru cei dragi!
No comments:
Post a Comment
Astept parerea ta: