De multe ori ne gândim să ne schimbăm viața în bine, ne propunem diverse obiective, mai mici sau mai mari, însă nu acționăm.
Parcă simțim, undeva acolo, în sufletul nostru, că nu e încă momentul.
De fapt, nu este sufletul, este creierul nostru cel care ne oprește.
Există în neurologia noastră o serie de contradicții, una dintre ele fiind faptul că cel mai puternic instinct uman nu este cel de supraviețuire, ci cel de a păstra zona familiarului, de a păstra lucrurile neschimbate.
E pur și simplu o setare a creierului și de aceea ne opune rezistență când vrem să facem lucruri noi, chiar dacă la nivel conștient noi avem setat altceva.
Însă, dacă vom acționa, în ciuda stării de disconfort pe care o simțim pe moment, vom avea o stare de bine și satisfacție care ne va răsplăti efortul (tot de la creier), însă ce este mai important, ne vom rezolva treburile, ne vom îndeplini obiectivele și ne vom împlini visele.
Sunt oameni care au devenit conștienți de avantajele acțiunii (și care, statistic vorbind, au mai mulți bani) și și-au făcut din acțiune un stil de viață.
Una dintre mantrele mele preferate este ceea ce spune mereu Richard Bandler pe această temă: Dacă ți-e greu, înseamnă că faci ceea ce trebuie.
De ce se spune că amânarea îți fură viața?
Pentru că cea mai mare resursă pe care o avem și care nu se mai regenerează este TIMPUL. Odată pierdut, nu-l mai recuperăm.
Timpul este mai mult decât bani, irosirea lui înseamnă și irosirea șansei de a fi sănătoși, împliniți, fericiți..., nu numai bogați.
Timpul trece oricum. Viața trece oricum. Și pierdem enorm de mult că nu acționăm.
Amânarea devine un obicei foarte repede. Amânarea nu doare, însă efectele sale sunt devastatoare.
Acțiunea promptă poate, de asemenea, deveni și ea un obicei, însă cu rezultate spectaculoase. Totul e să depășim starea inițială de disconfort pe care o produce creierul când schimbăm acțiunile familiare.
Totuși, sunt lucruri pe care e bine să le amânăm: să ne supărăm, să bârfim, să mâncăm ceva nesănătos, să cheltuim fără noimă, să pierdem timpul pe facebook. Însă culmea, în acele cazuri, acționăm prompt!
Fă acum, câteva minute, un exercițiu de imaginație: Cum va arăta viața ta de-acum când nevoii de a amâna îi vei suprapune nevoia de a acționa pe loc? Care vor fi beneficiile pentru sănătate, pentru relații, pentru carieră, pentru bani, pentru copiii noștri?
Aștept să-mi răspunzi cu un comentariu la articol sau pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut, nu uita să dai share!
Astăzi plănuisem să scriu despre motivație. Probabil că voi scrie un articol amplu despre ADN-ul motivațional și metodele pentru a ne motiva corect săptămâna viitoare. Însă recentele experiențe din viața mi-au adus această temă în atenție: fiecare este total responsabil pentru fericirea proprie!
In decembrie 2013 am aflat o veste minunată: voi avea un copil!
Bucuria a fost imensă, cu atât mai mult cu cât mi se spusese că șansele mele de-a mai avea un copil sunt aproape nule.
Însă la câteva zile de la veste am fost internată cu iminență de avort și am stat în spital până în Ajun de Crăciun. De sărbători a trebuit să stau în pat și mi s-a spus că nu am nicio garanție că voi putea păstra copilul, decât voia lui Dumnezeu.
Recunosc că aș fi preferat niște metode mai pământene, însă am mare încredere în Creatorul nostru. Au urmat alte provocări care cresc gradul de risc al sarcinii și mă limitează fizic în acțiunile mele. Sunt sigură că totul va fi bine, însă nu am fost mereu atât de pozitivă.
Când am fost în spital, o prietenă m-a întrebat cu reproș de ce-mi risc sănătatea pentru această sarcină, mai ales că era să-mi pierd viața de la o sarcină extrauterină, mătușa mea mi-a spus că-i pare rău că mă chinui, și ghiciți ce?... Am început să-mi plâng de milă!
Îmi acuzam partenerul că nu mă înțelege, îmi rulam tot felul de scenarii pesimiste, eram revoltată că trebuie să stau în pat și tot nu mi se oferă garanția că va fi bine.
Și am început să mă întreb de ce eram atât de nefericită, tocmai eu, care scrisesem o carte despre fericire! Ce făceam, ce gândeam greșit?
Într-o noapte, am avut revelația: nu poți fi fericit dacă nu-ți asumi riscuri (în cazul meu, șansa de-a mai avea un copil vine și cu riscul de a-l pierde) și dacă nu ești pregătit să plătești prețul!
Eram nefericită pentru că-mi acuzam pe nedrept partenerul că nu-mi dă putere, însă puterea era o resursă de-a mea internă, și eu trebuia s-o găsesc.
Mi-a fost greu, încă îmi este, încă nu am garanții că totul va fi bine, însă sunt fericită! Sunt fericită din nou pentru că mi-am amintit că fericirea este responsabilitatea mea, și doar a mea, sunt dispusă să plătesc și prețul, și mai știu că pentru nimic în viața noastră nu există garanții absolute. Poate cu o singură excepție: dacă nu faci nimic în direcția viselor tale, nu se va întâmpla nimic!
Probleme vor exista de tot felul, vor fi momente de tristețe, de efort, de durere, însă în toate aceste momente, primul loc în care să căutați puterea este chiar înăuntrul vostru! Acolo este comoara și forța voastră!
Să aveți o săptămână în care să aveți CURAJUL să faceți lucrurile care vă vor face fericiți și să plătiți cu bucurie prețul, pentru că merită!
Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să dați share!
Daca iti doresti sa
mai afli secrete NLP, am scris o carte inspirata din lectiile maestrilor
Richard Bandler (creator al domeniului) si Paul McKenna (cel mai bine vandut
autor de carti de dezvoltare personala din Marea Britanie)
GHID DE FERICIRE PENTRU INCEPATORI – TEHNICI NLP PENTRU O VIATA FERICITA SI DE SUCCES
(disponibila in limbile engleza si
romana) la adresa: http://balanstefana.blogspot.ro/p/carti.html
