DE CE IUBESC HALLOWEEN

Multa lume cu pretentii nationaliste stramba din nas cand aude de vreo sarbatoare importata. Din punctul meu de vedere, daca e un motiv de sarbatoare, il primesc cu drag de orice origine ar fi.

Dar Halloween va fi mereu o sarbatoare cu o semnificatie foarte mare pentru mine din doua motive: inveseleste zilele de toamna, si cel mai important, pentru ca e sarbatoarea in care radem de ceea ce ne sperie, ce ne ingrozeste. Si de aceea iubesc sincer Halloween-ul. "Cand oamenii rad de problemele lor, creierul lor isi schimba structura neuro-chimica" spune Richard Bandler.

Cand incepem sa radem de ce ne doare, ne sperie sau ne streseaza, ne schimbam perspectiva, avem acces la creativitate, gasim solutii la probleme, sau pur si simplu realizam ca nu avem serioase sa ne stresam.

 Tot cu ocazia sarbatorilor "importate" romanii si-au amintit de Dragobete sau Noaptea Sf. Andrei, si pe toti ne incearca un nationalism puternic atunci cand putem critica sau desfiinta ceea ce face altcineva....fara a face nimic in loc.

Iubesc Halloween, iubesc veselia copiilor, ador creativitatea de care dau dovada cand se costumeaza sau orneaza clasele si rad de nu mai pot la povestile lor de groaza.

Happy Halloween!!!

NU EXISTA COPII LENESI

Si nici oameni lenesi, in general vorbind. Cred ca ne-am luat nesabuitul obicei sa ne judecam unii pe altii un pic prea mult, si ne punem in valoare fiecare pas inainte prin observarea nereusitelor celor din jurul nostru.

Dar cel mai tare ma deranjeaza atunci cand oamenii afla ca sunt profesoara, genul de comentarii: Copiii din ziua de azi nu sunt buni de nimic! Ei, nu asa? Lasa ca am fost noi buni, asa-zisa generatie cu cheia de gat, care am luat de bune toate aberatiile romanesti si le-am acceptat. Generatia asta, spre diferenta de noi, au de multe ori si cheia de gat, si parintii peste hotare. In schimb, multi dintre ei sunt extrem de maturi, muncesc din greu si sunt adevarate exemple pentru mine. Faptul ca am evoluat atat de mult li se datoreaza in mare parte elevilor mei.

Dar chiar societatea noastra lasa la urma aceasta comoara a noastra. Sistemul educativ atrage personal din ce in ce mai putin pregatit intrucat nu-i mai convine nimanui sa stea la aprox 800-1000 de ron, cand cu o mica afacere castigi usor 1000 euro/luna, daca nu mai mult. La sedinta cu parintii cu tematica de Bacalaureat au venit parintii sau reprezentantii a 13 copii din 29. Si nu e nevoie sa va spun cat de important e Bac-ul, nu?

Copiii asa-zis lenesi, sunt copii carora nu li s-au insuflat valori si curaj de actiune. Sunt acei copii pe care noi toti, parinti, scoala, societate i-am lasat sa se formeze exclusiv din influentele mediului, pe care i-am descurajat si i-am numit ratati, buni de nimic, analfabeti, pana au devenit asta. Am vazut cum un cuvant de incurajare face minuni in viata unui adolescent. Cred ca ar fi bine ca atunci cand discutam cu adolescentii sa scapam de cliseele de genul: Pe vremea mea, toti eram perfecti, pentru ca nu e adevarat, si pot sa afirm ca vazandu-i pe copiii cu care lucrez eu, incep sa sper ca voi avea o pensie ... la pensie!

Hai sa facem mai multe pentru copiii nostri!

CE AM INVATAT DE LA RICHARD BANDLER AND PAUL MCKENNA. CUVINTELE TOXICE.

Cele mai multe dintre lucrurile pe care le-am auzit la Londra sunt lucruri pe care le stiam deja, totusi, una e sa stii si alta e sa constientizezi, sa aplici si sa fii greu de influentat de mediu. Si aici am s-o spun fara ocolisuri, sunt putine lucruri bune pentru psihic in mediul romanesc, si chiar daca in UK sau alte tari civilizate lucrurile stau ceva mai bine, mediul e si acolo agresiv si dezechilibrant. Si asta se intampla pentru ca oamenii sunt agresivi si dezechilibrati. Ne-am obisnuit sa criticam "societatea" fara sa realizam ca noi o construim si ca fiecare dintre noi are o mare influenta asupra a ce se intampla. Ne spunem ca vom fi mai buni, mai dedicati, mai amabili atunci cand ceilalti vor fi asa. Si nu realizam ca suntem oglinditi de reactia celor din jurul nostru. Dar despre oglindire, voi povesti intr-o postare ulterioara.

Cuvintele pe care le folosim ne influenteaza viata. Si daca faceti un mic exercitiu de observatie, veti auzi doar cuvinte exprimand nemultumire, ce nu merge, ce e rau. Iar pentru creierul nostru aceste observatii a ce nu ne place constituie comenzi de actiune. Asa ca, voluntar sau involuntar, ne indreptam spre situatii care vor confirma starea noastra de nemultumire.

Ce e insa mai grav, este faptul ca atunci cand criticam, barfim sau punem o eticheta negativa ne facem noua rau. Starea noastra este una negativa, iar creierul nostru este setat ca atunci cand ne simtim rau sa ne blocheze actiunile pentru a ne proteja. Daca atunci cand am fost parasiti de partener concluzionam ca toti sau toate sunt una sau alta, nu spun ce :)), creierul nostru ne va bloca relationarile, intr-o masura mai mare sau mai mica. Noi, in Romania, folosim cuvintele negative cu o fervoare de neimaginat. Adesea astfel de discutii imi strica starea de spirit. Dar am remarcat ca atunci cand renunt la etichetarile negative, reusesc, cu aceleasi persoane cu care majoritatea au probleme de comunicare, sa discut, sa negociez, sa ajung la un numitor comun.

Alt set de cuvinte toxice e reprezentat de exclamatiile: Vai, iar e luni!, Nu mai pot!, Nu se mai termina ziua/saptamana/ora asta! sau intrebarile gen: Mai poti?, Ai obosit?, Asa-i ca nu se mai termina ziua asta? Sincera sa fiu, chiar daca sunt amabila cu persoanele care folosesc astfel de expresii sau intrebari, imi vine sa le sfatuiesc sa se pensioneze sau sa devina casnici daca a fi la serviciu e asa epuizant. Oamenii nu inteleg ca ei transmit aceste mesaje la creier, creierul le proceseaza, si apoi se mira de ce nu sunt motivati (creierul blocheaza actiunile sa ne protejeze de pericol), de ce au imunitatea scazuta si de ce le vine sa plece acasa la o ora de cand au ajuns la treaba. Inlocuiti aceste remarci cu unele pozitive. Starea si atitudinea pe care le avem sunt in puterea noastra. Dar sa nu ne miram ca ne simtim rau daca incepem ziua cu remarci: Vai ce de-a treaba am!, Iar serviciu!, Ce rau ma simt!

Mai sunt cuvinte toxice mai greu de observat, iar ele si-au capatat toxicitatea prin folosirea lor in contexte punitive ori de constrangere, cum ar fi: trebuie, sa muncesti, din greu... Nu degeaba le-am pus pe acestea trei. Cand ii intreb pe elevii mei ce e necesar sa faci pentru a avea succes, ei mi le aliniaza pe acestea trei: Trebuie sa muncesti din greu! Cand le aud, imi vine mie sa fug, chiar daca relatia mea cu aceste cuvinte a devenit mai buna pe masura ce m-am maturizat. Oamenii care au succes, au atitudinea corecta. Pentru ei cuvantul de ordine e actiunea nu munca, ei sunt jucatori pe piata, nu muncesc din greu... Orice am face, si chiar ORICE facem poate fi motivant sau demotivant, sursa de stres sau satisfactie, asa cum ne setam creierul s-o recepteze. Nu va mai plangeti ca va blocati creierul si va demotivati. Incet-incet inlocuiti cuvintele toxice cu unele pozitive si motivante si, dovedit stiintific, intreaga bio-chimie a creierului se schimba. In bine! S-ar putea sa fiti promovati sau pur si simplu veti astepta cu drag ziua de luni. Veti pierde o parte din respectul plangaciosilor din jurul vostru ca nu mai aveti probleme asa mari si serioase ca "lumea buna", dar veti castiga calitatea vietii, in timp, sigur, mai multi bani si cei din jurul vostru vor fi fericiti sa va aiba in preajma. Garantez!

CE AM INVATAT DE LA RICHARD BANDLER SI PAUL MCKENNA (PART 1)

Am tot amanat sa scriu de cand m-am intors de la Londra intrucat am avut un program foarte incarcat. Dar am decis sa scriu pentru ca asa am promis...

Pe 13-14 octombrie am participat la un seminar tinut de Richard Bandler (co-fondator al metodologiei NLP) si Paul McKenna, cel mai bogat si apreciat psiholog si life coach din UK si printre cei mai buni din lume. Trebuie sa incep cu marturisirea ca daca imi permit astfel escapade si traininguri este chiar multumita NLP care m-a ajutat sa-mi optimizez viata si sa ma bucur de ea la cote maxime.

Ce este NLP? Programarea neuro-lingvistica e o metodologie/stiinta ce combina elemente de lingvistica, psihologie si stiinte computationale care studiaza comportamentul creierului uman si-i analizeaza modelele mentale si comportamentale. Una dintre aplicatiile NLP este reprogramarea mentala care se face prin exercitii specifice si doar in cazuri mai serioase prin hipnoza. Si aici trebuie sa recunosc, nu stiu sa hipnotizez ... inca ;). Sau stiu? Nu are importanta...

Cele mai bune carti sunt ale celor doi, traduse in romana (tocmai am cumparat vreo 10 de pe Elefant.ro pt mai putin de 200 ron), dar orice carte despre NLP e un manual bun pentru a ne ajuta sa ne setam creierul sa functioneze cat mai bine pentru noi. Mi s-a parut incredibil sa constat ca pot duce o viata neconditionata de mediu, ca pot fi stapana propriei mele vieti, ca-mi pot debloca creativitatea oricand am nevoie si ca nu am nevoie de vreme frumoasa sa fiu vesela.

Alte beneficii au aparut imediat, castiguri mai mari, relatii excelente cu cei din jurul meu si o stare de fericire constanta si nedependenta de factorii externi. Sunt mult mai independenta, puternica si creativa. Elevii mei mi-au marturisit ca le transmit o stare de bine si multi dintre ei aplica aceste tehnici pentru optimizarea rezultatelor. BTW, Claudia, felicitari pt CAE cu A. Ma bucur ca a reusit exercitiul de vizualizare. Maine voi povesti despre seminarul celor doi si despre ce am invatat nou.

DINCOLO DE ZONA DE CONFORT...

Da...dincolo de zona de confort incepe viata! Adevarata viata, plina de provocari, reusite si actiune. Ce reprezinta zona aceasta? 

Aceasta inseamna suma de tipare mentale si comportamentale ce reprezinta intr-un fel auto-pilotul nostru, ceea ce facem fara sa trebuiasca sa gandim prea mult. 

Dar chiar daca e confortabil...nu e fericire...

Pur si simplu, oamenii nu sunt construiti sa fie asa. Psihicul nostru vine cu rolul de a crea, de a veni cu contributie la lumea din jur, iar a trai o viata de Sisif pur si simplu nu poate aduce fericirea. 

Predictibilitatea cere un pret mult prea mare de fiecare data: a ramane in relatii nefericite, in slujbe prost-platite si in care nu suntem apreciati, viciile si amanarea.

Exista o mare diferenta intre oamenii de succes si cei care duc o existenta fada, lipsita de mari realizari: personalitatea lor. 

Oamenii de succes ies din zona familiarului cu frenezie si fara teama. 

Isi extind orizonturile iar pentru ei, ceea ce pentru altii ar fi esecuri, sunt actiuni cu rezultate nesatisfacatoare si o sursa de lectii. 

Cu cat inaintez in viata, realizez ca nu exista om care sa aiba o atitudine de succes si sa nu reuseasca pana la urma...la fel cum pentru cei care iubesc comoditatea si zona familiara reusitele sunt situatii izolate si fara continuitate.